ICCJ. Decizia nr. 286/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 286/2011
Dosar nr. 814/33/2010
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1568 pronunţată la data de 6 martie 2007 de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. 3279/1285/2006 a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC G.H.M.M.B. SRL în contradictoriu cu pârâtul I.I. şi în consecinţă a fost obligat pârâtul la plata sumei de 243.870,86 RON credit restant.
Totodată a fost obligat pârâtul la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 3% pe zi pentru toate facturile, conform clauzei penale înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părţi la data de 1 martie 2005 şi la plata sumei de 8.626 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 140 pronunţată la data de 21 iunie 2007 în dosarul nr. 3279/1285/2006 al Curţii de Apel Cluj a fost admis apelul declarat de pârâtul I.I. împotriva sentinţei comerciale nr. 1568/2007 pronunţată în dosarul nr. 3279/1285/2006 al Tribunalului Comercial Cluj care a fost desfiinţată în întregime şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.
Tribunalul Comercial Cluj, în rejudecarea cauzei după desfiinţare, prin sentinţa comercială nr. 494 pronunţată la data de 5 martie 2008 în dosarul nr. 2973/285/2007, a constatat că prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 24 octombrie 2007 în dosarul nr. 2973/1285/2007 s-a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea primului capăt al cererii introductive de instanţă, având ca obiect obligarea pârâtului la plata debitului de 243.870,86 lei, reprezentând contravaloarea betonului livrat şi a serviciilor conexe prestate în favoarea pârâtului în perioada iulie - august 2005, a admis în parte cererea precizată formulată de reclamanta SC G.H.M.M.B. SRL împotriva pârâtului I.I. şi, în consecinţă a obligat pârâtul I.I. să plătească reclamantei SC G.H.M.M.B. SRL suma globală de 195.069,65 lei, reprezentând penalităţi de 3% pentru fiecare zi de întârziere la plata contravalorii betonului livrat şi a serviciilor conexe prestate de reclamantă în favoarea pârâtului, evidenţiate în facturile: nr. 5010916 din 31 august 2005, în valoare de 7366,10 lei, scadentă la 31 august 2005, nr. 5010870 din 24 august 2005, în valoare de 9528,33 lei, scadentă la 24 august 2005 şi nr. 5010833 din 23 august 2005 scadentă la 23 august 2005, calculate de la scadenţele acestor facturi şi până la data introducerii cererii, 8 iunie 2006 inclusiv.
A fost obligat pârâtul I.I. să plătească reclamantei SC G.H.M.M.B. SRL, în continuare, penalităţi de 3% pentru fiecare zi de întârziere la plata contravalorii betonului livrat şi a serviciilor conexe prestate de reclamantă în favoarea pârâtului, evidenţiate în facturile: nr. 5010916 din 31 august 2005, nr. 5010870 din 24 august 2005 şi nr. 5010833 din 23 august 2005, calculate de la data de 9 iunie 2006 inclusiv şi până la achitarea integrală a contravalorii acestor facturi şi a fost respinse, ca neîntemeiate, pretenţiile suplimentare ale reclamantei până la concurenţa sumei de 2.112.113,74 lei şi cele referitoare la obligarea pârâtului la plata în continuare de penalităţi pentru întârzierea la plată a celorlalte facturi de care s-a prevalat reclamanta fiind respinsă, ca neîntemeiată, cererea reclamantei având ca obiect restituirea taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar corespunzătoare primului capăt de cerere, mai sus arătat, la judecarea căruia a renunţat şi au fost compensate cheltuielile de judecată ale părţilor în toate etapele procesuale desfăşurate în acest litigiu până în prezent.
Tribunalul în conformitate cu dispoziţiile instanţei de apel, prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 24 octombrie 2007 în dosarul nr. 2973/1285/2007, a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea primului capăt al cererii introductive de instanţă, având ca obiect obligarea pârâtului la plata debitului de 243.870,86 lei, reprezentând contravaloarea betonului livrat şi a serviciilor conexe prestate în favoarea pârâtului în perioada iulie - august 2005.
Pârâtul I.I. a formulat apel împotriva acestei sentinţe, iar prin Decizia civilă nr.221 pronunţată la data de 14 noiembrie 2008 de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 2973/1285/2007 a fost admis apelul declarat de pârâtul I.I., împotriva sentinţei civile nr. 494 din 5 martie 2008, pronunţată în dosarul nr. 2973/1285/2007 al Tribunalului Comercial Cluj care a fost schimbată în sensul că a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC G.H.M.M.B. SRL BUCUREŞTI. Reclamanta a fost obligată să plătească apelantului suma de 14732,44 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că tribunalul a reţinut corect faptic şi a făcut o aplicare justă a dreptului pertinent în privinţa contractului de vânzare cumpărare încheiat între părţi.
Prin Decizia nr. 764/2010 pronunţată în dosarul nr. 2973/1285/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul reclamantei, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, instanţa supremă reţinând că, în ceea ce priveşte recunoaşterea pârâtului şi efectele unei asemenea recunoaşteri în raport de „extrasul de cont nr. 102 din 18 ianuarie 2006", instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 1189 C. civ., cu ignorarea dispoziţiilor art. 46 C. com.
În rejudecare, în limitele trasate de instanţa de casare, Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 96 din 28 iunie 2010, a respins ca nefondat apelul pârâtului reţinând că tribunalul a realizat o corectă determinare a stării de fapt în raport de probatoriul administrat şi o riguroasă aplicare şi interpretare a prevederilor legale apreciate ca incidente, în temeiul art. 296 şi urm. C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul I.I. invocând critici subsumate dispoziţiilor art. 304 punctele 5 şi 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Art. 304 pct. 5 C. proc. civ.:
- „instanţa a dat o hotărâre cu încălcarea formelor procedurale prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ." lăsând nesoluţionat motivul de nelegalitate invocat în cuprinsul apelului, respectiv nevalabilitatea clauzei penale raportat la dispoziţiile art. 966 şi art. 968 C. civ. şi la dispoziţiile Legii nr. 193/2000 şi neverificând dacă pârâtul are sau nu calitatea de comerciant în conformitate cu dispoziţiile codului comercial;
- Decizia atacată are la bază o motivare lapidară, sumară, fără o analiză aprofundată a motivelor de apel invocate, hotărârea fiind dată fără analiza tuturor apărărilor formulate de apelant cu privire la aspectele de nulitate ale clauzei penale si incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 193/2000;
- omisiunea instanţei de a lua spre analiză motivele de nelegalitate şi neteminicie invocate de apelant cu privire la motivele de nulitate ale clauzei penale echivalează cu o nesoluţionare a fondului cauzei, ceea ce ar impune casarea în tot a sentinţei recurate, şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Art. 304 pct. 9 teza a II-a C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ:
- hotărârea atacată este pronunţată cu aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte valabilitatea clauzei penale raportat la dispoziţiile art. 966 şi art. 968 C. civ. şi la dispoziţiile legii la dispoziţiile Legii nr. 193/2000.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi art. 20 (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri şi invocării altor excepţii formulate în faţa instanţelor de judecată, şi a reţinut:
Articolul 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate se constată că recursul declarat nu a fost însoţit de dovada achitării taxelor judiciare de timbru recurentul fiind citat pentru termenul de judecată din data 25 ianuarie 2011 cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 2756 lei şi de a depune timbrul judiciar de 5 lei (fila 6 dosar recurs).
În raport de împrejurarea că recurentul nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2011, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi respectiv art. 35 pct. 1 şi pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi ale art. 9 din OG nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de recurentul - pârât I.I. împotriva deciziei nr. 96 din 28 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 284/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 289/2011. Comercial → |
|---|
