ICCJ. Decizia nr. 2883/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2883/2011
Dosar nr. 3214/62/2010
Şedinţa publică de la 29 septembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1091/C din 25 iunie 2010, pronunţată în dosarul nr. 3214/62/2010, judecătorul din cadrul Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a hotărât următoarele: a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii B.G. şi B.N.I. în contradictoriu cu pârâtele SC R.F.B. SA şi SC B.G.T. SRL, a constatat nulitatea clauzei cuprinsă în art. 15 alineatul final din Antecontractul nr. 3921 din 27 octombrie 2008 BNPA L.M. şi H. privitoare la clauza de rezoluţiune de plin drept a antecontractului în cazul în care vânzătoarea (SC B.G.T. SRL) se află în imposibilitatea de a finaliza construcţia; dispune rezoluţiunea Antecontractului nr. 3921 din 27 octombrie 2008, avându-se în vedere imposibilitatea pârâtei de a finaliza imobilul până la data de 30 noiembrie 2009; a obligat pârâta să restituie reclamanţilor suma de 36.593,25 Euro achitată cu titlu de avans, în echivalent în lei la data plăţii şi să plătească dobânda legală calculată la suma menţionată, începând cu data de 30 noiembrie 2009 şi până la data de 25 iunie 2010; a respins restul pretenţiilor reclamanţilor.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că potrivit antecontractului dintre părţi, pârâta SC B.G.T. SRL se obliga să vândă reclamanţilor, iar aceştia se obligau să cumpere apartamentul nr. D2 situat la etajul 2 în clădirea nr. 6A. Preţul total al imobilului era de 146.373 Euro, din care 36.593,25 Euro se achita la semnarea antecontractului cu titlu de avans, 51.230,55 Euro se achita în termen de 60 de zile de la semnarea antecontractului, în baza facturii emisă de vânzătoare, restul de 58.549,20 Euro urmând a fi achitat la data semnării contractului de vânzare cumpărare, toate sumele fiind calculate la cursul de cumpărare leu/Euro stabilit de SC R.F.B. SA.
Art. 15 din contract stabilea că pârâta vânzătoare, în situaţia în care reclamanţii îşi respectă obligaţiile de plată, este obligată să finalizeze construcţia până la data de 30 noiembrie 2009, cu posibilitatea prorogării termenului de finalizare în anumite situaţii distincte; acelaşi articol stipula că în situaţia în care pârâta vânzătoare se află în imposibilitate de a finaliza imobilul, antecontractul se reziliază de plin drept, de la data notificării în acest sens a cumpărătorului de către R.F.B. SA – banca finanţatoare a proiectului rezidenţial, nicio lată formalitate nefiind necesară, actul constatator al intervenţiei cazului de reziliere fiind reprezentat de adresa băncii din care rezultă această imposibilitate, cu dovezile de comunicare către cumpărător şi vânzătoare. În această situaţie, vânzătorul rambursează cumpărătorului toate sumele plătite în baza contractului în termen de 10 zile lucrătoare de la data expedierii notificării, cu penalităţi aferente.
Din probele administrate a rezultat că reclamanţii au achitat, conform antecontractului avansul stabilit pentru momentul semnării actului în faţa notarului.
Judecătorul a reţinut că pe lângă petitele vizând constatarea nulităţii clauzei de reziliere unilaterală şi rezilierea antecontractului, reclamanţii au mai solicitat şi obligarea în solidar a ambelor pârâte la restituirea sumei achitată cu titlu de avans.
În ce priveşte primele două petite, judecătorul a reţinut că prin notificarea emisă la data de 20 noiembrie 2009, pârâta SC B.G.T. SRL a adus la cunoştinţă reclamanţilor imposibilitatea de a finaliza construcţia în termenul stabilit. A apreciat ca fiind nulă de drept clauza cuprinsă în art. 15 alineatul final al antecontractului, motivat de faptul că aceasta condiţionează şi exclude principiul constituţional privind accesul la justiţie, precum şi pentru faptul că implică posibilitatea rezoluţiunii convenţiei dintre cumpărător şi vânzătoare de notificarea venită din partea băncii.
În ce priveşte solicitarea de rezoluţiune a antecontractului, judecătorul a reţinut ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1021 C. civ., pârâta neîndeplinindu-şi obligaţia asumată de finalizare a construcţiei în termenul stabilit, în condiţiile în care reclamanţii şi-au respectat obligaţiile de plată asumate. S-a constatat, totodată, că neexecutarea obligaţiei contractuale se datorează culpei pârâtei SC B.G.T. SRL, aceasta nedovedind existenţa vreunui motiv de excludere a culpei sale.
Ca efect al rezoluţiunii, judecătorul a dispus şi restabilirea situaţiei anterioare, obligând pârâta – vânzătoare la restituirea avansului achitat de reclamanţii cumpărători, la care a adăugat, pentru integrala despăgubire a reclamanţilor, dobânda legală, calculată de la data la care construcţia trebuia finalizată.
Judecătorul a apreciat ca neîntemeiată solicitarea reclamanţilor de obligare la plată şi a pârâtei SC R.F.B. SA, motivat de faptul că avansul a fost achitat vânzătoarei.
Sentinţa de fond a fost apelată de reclamanţii B.G. şi B.N.I. şi de pârâta SC B.G.T. SRL, reclamanţii contestând neobligarea în solidar a celor două pârâte, iar pârâta contestând consideraţiile referitoare la nulitatea clauzei şi intervenirea rezoluţiunii antecontractului.
Prin decizia nr. 118/Ap din 22 decembrie 2010, completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, a respins excepţiile de tardivitate şi de inadmisibilitate a apelului provocat, formulat de reclamanţi; a respins, totodată, ambele apeluri ca nefondate.
În considerentele deciziei, judecătorii apelului au reţinut netemeinicia excepţiilor invocate de pârâta apelantă, motivat de faptul că apelul provocat, depus de reclamanţi respectă dispoziţiile art. 2931 C. proc. civ., în sensul depunerii sale la prima zi de înfăţişare, în condiţiile în care la primul termen de judecată cauza a fost amânată pentru lipsă de apărare la solicitarea pârâtei apelante. De asemenea au reţinut că sunt îndeplinite cerinţele legale, în sensul că există un apel principal, apelul provocat fiind declarat nu împotriva pârâtei apelante ci a altui intimat, în condiţiile în care în situaţia admiterii apelului principal al pârâtei exista posibilitatea pentru reclamanţi de a lise agrava situaţia.
Completul de judecată a reţinut netemeinicia apelului declarat de pârâtă, înlăturând apărarea acesteia în sensul că nu s-ar afla în imposibilitate de a executa construcţia, ci doar într-o imposibilitate de a o preda la termenul stabilit. În raport de prevederile art. 1020 şi art. 1021 C. civ., completul de judecată a statuat că pârâta apelantă nu şi-a îndeplinit obligaţia de finalizare şi predare a construcţiei în termenul contractual, fapt ce echivalează că imposibilitatea de a preda imobilul şi care atrage sancţiunea rezoluţiunii. S-a reţinut că pârâta apelantă nu a dovedit existenţe vreunei cauze de excludere a culpei sale în neîndeplinirea obligaţiei asumate.
Cu privire la clauza constatată nulă, completul de judecată a apreciat că judecătorul fondului a statuat în mod legal şi temeinic în sensul că această clauză condiţionează şi exclude principiul constituţional al liberului acces la justiţie.
Completul de judecată a apreciat ca netemeinic şi apelul provocat, formulat de reclamanţi, constatând că antecontractul de vânzare cumpărare nu constituie o convenţie tripartită prin care să fie stabilite drepturi şi obligaţii în sarcina pârâtei SC R.F.B. SA, astfel că în raport de art. 973 C. civ. nu poate da naştere la drepturi şi obligaţii faţă de terţi. S-a reţinut că pârâta apelantă şi-a asumat independent şi distinct obligaţia de finalizare şi predare a imobilului, preţul reprezentând avans fiind achitat acestei părţi. Contractul de credit încheiat între pârâta apelantă şi SC R.F.B. SA este distinct de antecontractul de vânzare cumpărare, neîndeplinirea obligaţiilor primei faţă de bancă neconstituind caz fortuit ori forţă majoră care să justifice neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin antecontract. Totodată s-a reţinut că drepturile de creanţă din antecontractul de vânzare cumpărare nu au fost cesionate băncii, obiectul cesiunii constituindu-l transmiterea creanţelor cu titlu de garanţie şi nu transmiterea vreunei obligaţii în sarcina cesionarului faţă de debitorul cedat.
Decizia de apel a fost recurată de reclamanţii B.G. şi B.N.I. şi de pârâta SC B.G.T. SRL.
Reclamanţii au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei de apel în sensul admiterii apelului propriu şi schimbării sentinţei de fond cu consecinţa obligării în solidar a ambelor pârâte la restituirea sumei achitate cu titlu de avans.
Reclamanţii şi-au întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.., invocând următoarele:
- interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii; au susţinut că banca nu este parte străină de antecontractul de vânzare cumpărare, obligaţiile acesteia fiind de creditare în vederea finalizării construcţiei, motivul nefinalizării imobilului fiind acela al stopării creditării, în condiţiile în care constructorul nu a avut sume proprii pentru construire; a mai susţinut că banca şi-a asumat obligaţii conexe obligaţiilor constructorului, iar convenţiile de creditare pe care le-au încheiat cu banca şi derularea conturilor prin aceasta conduc la concluzia că bana răspunde în condiţiile solidarităţii; a mai arătat că s-a instituit ipotecă asupra construcţiilor:
- aplicarea greşită a legii prin raportare la taxele de timbru; au susţinut că petitul principal este reprezentat de cererea de rezoluţiune, capătul accesoriu privind repunerea în situaţia anterioară nefiind supus timbrării; au arătat că au fost obligaţi la plata taxei de timbru în apel, în condiţiile în care pârâtei apelante i s-a acordat eşalonarea la plată.
Pârâta SC B.G.T. SRL a solicitat admiterea recursului, criticând decizia de apel din perspectiva greşitei interpretări a actului juridic dedus judecăţii, raportat la constatarea nulităţii clauzei din art. 15 alineatul final; a susţinut că s-a aflat în imposibilitate de a respecta clauzele contractuale din motive independente, care nu îi sunt imputabile.
Prin întâmpinare, intimata pârâta SC R.F.B. SA a învederat intrarea pârâtei recurate în procedura de insolvenţă, solicitând suspendarea judecării recursului, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, a invocat şi excepţia de netimbrare faţă de recursul pârâtei recurente; pe fond, a solicitat respingerea recursului acesteia ca nefondat, susţinând că nu există legătură între contractul de creditare şi antecontractul de vânzare cumpărare.
În şedinţa publică din data de 2 iunie 2011, a fost respinsă cererea de suspendare a judecării recursului motivat de faptul că obiectul principal al acţiunii îl constituie constatarea nulităţii unei clauze contractuale şi rezoluţiunea antecontractului, recursul pârâtei vizând doar aceste aspecte; în consecinţă, s-a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006 pentru a se dispune suspendarea cauzei.
De asemenea, s-a apreciat că nu se impune plata taxei judiciare de timbru de către recurenta pârâtă, în condiţiile deschiderii procedurii de insolvenţă faţă de aceasta anterior primului termen de judecată în recurs.
Faţă de împrejurarea că cererea de recurs a fost formulată de administratorul statutar al societăţii pârâte, care a mandatat în acest un avocat, s-a dispus citarea în cauză a acestei părţi prin administratorul judiciar, solicitându-se să se precizeze dacă îşi însuşeşte calea de atac.
Prin adresa depusă la dosar, administratorul judiciar al societăţii recurente a precizat că nu îşi însuşeşte cererea de recurs, formulată de administratorul statutar, prin avocat.
În raport de adresa comunicată de administratorul judiciar, s-au invocat dispoziţiile art. 161 C. proc. civ. Analizându-se recursul pârâtei SC B.G.T. SRL prin prisma prevederilor legale invocate, s-a constatat că cererea a fost formulată de o persoană ce nu are calitatea de reprezentant pentru societatea recurentă, cauza fiind amânată pentru înlăturarea acestei neregularităţi. În raport de poziţia procesuală exprimată de reprezentantul legal al societăţii, în sensul că nu îşi însuşeşte calea de atac, în raport de dispoziţiile art. 161 alin. (2) C. proc. civ., se va dispune anularea recursului declarat de administratorul statutar al societăţii, pentru lipsa calităţii de reprezentant.
Analizându-se legalitatea deciziei de apel, prin prisma criticilor de nelegalitate formulate de reclamanţi, se apreciază că recursul acestora este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Nu poate fi reţinută critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., apreciindu-se că judecătorii apelului au interpretat corect clauzele antecontractului de vânzare cumpărare supus analizei judiciare. Astfel, s-a statuat în mod legal că nu există o convenţie tripartită, care să creeze obligaţii în sarcina băncii finanţatoare a proiectului imobiliar. Faptul că prin antecontract s-a stipulat că plăţile se fac în contul vânzătoarei deschis la banca finanţatoare nu constituie un temei pentru reţinerea unei solidarităţi între vânzătoarea – constructor şi banca finanţatoare pentru restituirea sumelor achitate de cumpărători în temeiul clauzelor antecontractului. În acest sens, se reţine că pentru acest cont, SC R.F.B. SA are doar atribuţii de administrare, nefiind obligată la restituirea unor sume ce au fost achitate conform înţelegerii stabilite între reclamanţi şi pârâta SC B.G.T. SRL. De asemenea, împrejurarea că pârâta SC B.G.T. SRL a încheiat un contract de creditare cu SC R.F.B. SA pentru obţinerea sumelor necesare edificării proiectului imobiliar nu poate reprezenta temei pentru obligarea băncii la restituirea sumelor achitate de reclamanţi, banca neasumându-şi nicio obligaţie în acest sens.
Se reţine, de asemenea, că s-a instituit ipotecă, cu titlu de garanţei pentru creditarea acordată de bancă, doar asupra terenului pe care urma să se edifice ansamblul rezidenţial; ipoteca menţionată cu privire la construcţie este una viitoare, neputând fi notată în cartea funciară o ipotecă în lipsa înscrierii construcţiei; din acest considerent, de altfel, se menţionează în contractul de creditare faptul că această ipotecă va fi înscrisă după finalizarea construcţiei şi înscrierea sa în cartea funciară. În consecinţă, nu se poate reţine constituirea acestei ipoteci la momentul promovării acţiunii, în condiţiile în care principalul motiv invocat pentru obţinerea rezoluţiunii antecontractului este tocmai acela al nefinalizării construcţiei şi nepredării la termen.
Pentru obţinerea rezoluţiunii nu are relevanţă stoparea creditării de către bancă. În executarea antecontractului, pârâta constructoare avea datoria de a găsi resursele necesare îndeplinirii obligaţiilor contractate, din acest punct de vedere fiind constatată culpa sa pentru a se dispune rezoluţiunea.
Nu poate fi reţinută nici critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, la data promovării acţiunii în justiţie, art. 2 alin. (1)1 din Legea nr. 146/1997 stabileau că se aplică prevederile referitoare la acţiunile şi cererile evaluabile în bani, menţionate la art. 2 alin. (1), şi cererilor privind rezoluţiunea unui act juridic. Se constată deci, legala stabilire a taxei judiciare de timbru. De asemenea, se constată că potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997, cererile pentru exercitarea căii de atac a apelului sau recursului se taxează cu 50 % din taxa datorată pentru suma contestată, în cazul cererilor evaluabile în bani. În consecinţă, în mod legal, raportat la textele menţionate, reclamanţii au fost obligaţia la plata taxei judiciare de timbru în procent de 50 % din taxa achitată în prima instanţă.
Nu are relevanţă pentru obligaţiile de plată stabilite în sarcina reclamanţilor faptul că pârâta apelantă SC B.G.T. SRL a aplicat facilitatea prevăzută de lege de eşalonare a plăţii taxei sale de timbru.
Pentru considerentele expuse şi constatându-se legalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul reclamanţilor va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii B.G. şi B.N.I. împotriva deciziei nr. 118/Ap din 22 decembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Anulează recursul declarat de pârâta SC B.G.T. SRL prin administrator judiciar C. 2000 SPRL împotriva aceleiaşi decizii pentru lipsa calităţii de reprezentant.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2890/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2882/2011. Comercial → |
|---|
