ICCJ. Decizia nr. 2988/2011. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 1646/118/2010, pe rolul Tribunalului Constanța, contestatoarea SC E.B.E. SRL a formulat, în temeiul art. 570 C. proc. civ., contestație la procesul-verbal întocmit la data de 10 februarie 2010 de BEJ S.C.A. și S.C.G.S., privind distribuirea prețului rezultat din vânzarea silită a navei A.
în considerente, contestatoarea a învederat că sumele distribuite la ordinea de prioritate prevăzută de art. 687 pct. 4 C. com. (creanța custodelui S.G. și cheltuielile de pază și siguranță ale navei pentru perioada 01 martie - 28 septembrie 2009) nu au fost probate în conformitate cu prevederile art. 689 pct. 4 C. com.
De asemenea, în opinia sa, salariile echipajului nu provin din cea din urmă călătorie a navei, întrucât nava a ajuns în Portul Midia în data de 20 august 2008 pentru reparații, or salariile au fost solicitate pentru perioada 01 septembrie 2008-27 februarie 2009, astfel că aceste creanțe au fost încadrate în mod greșit la ordinea prevăzută de art. 687 pct. 7 C. com.
în ceea ce privește creanța sa, apreciază că este privilegiată și prioritară creanțelor de natură salarială și se încadrează la ordinea de prioritate prevăzută de art. 687 pct. 6 C. com., având în vedere că reprezintă preț al lucrărilor de reparații la nava A. efectuate după ultima călătorie a navei.
Pentru aceleași motive au formulat contestații și creditorii J.P. (Europe) Ltd (dosar nr. 1648/118/2009), K.S.C. (dosar 1649/118/2009), T.S. (dosar 1650/118/2010) și M.J. AS (dosar 2035/118/2010), aceste contestații fiind conexate la termenul de judecată din data de 09 martie 2010 la dosarul 1646/118/2010.
De asemenea, a formulat contestație și SC D.X.I.C.M.S. SA (dosar 1713/118/2010, conexat de asemenea) care a solicitat anularea procesului-verbal din data de 10 februarie 2010.
în drept, s-au invocat dispozițiile art. 570 C. proc. civ.
S.G., în calitate de custode și de comandant al navei A., dar și ceilalți membri ai echipajului au formulat întâmpinare prin care au apreciat ca nefondate toate criticile aduse de contestatori.
Și Sindicatul Liber al Navigatorilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestațiilor, pentru aceleași motive ca și intimații, membrii ai echipajului.
Totodată, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați S.C.A. și S.C.G.S. au invocat, pe calea întâmpinării, excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu motivarea că, potrivit Legii nr. 188/2000, nu poate exista un raport juridic între părți și executorul judecătoresc.
Prin sentința civilă nr. 28/MF din 26 martie 2010 a Tribunalului Constanța, secția maritimă și fluvială, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a BEJ S.C.A. și S.C.G.S., a fost respinsă contestația formulată de SC E.B.E. SRL și contestațiile conexe promovate de contestatorii J.P. (EUROPE) LTP, K.S.C., T.S., D.X.I.C.M.S. SA și M.J.AS.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
La data de 10 februarie 2010, BEJ S.C.A. și S.C.G.S., în cadrul dosarului de executare nr. 226/2009, a procedat la distribuirea sumei de 350.000 dolari SUA, reprezentând prețul obținut în urma vânzării silite a navei A., executare efectuată în cadrul dosarului nr. 4289/118/2009 al Tribunalului Constanța.
Toți contestatorii și-au depus titlurile de creanță în vederea participării la distribuire în termenul de 3 zile reglementat de art. 933 C. com., cu excepția contestatoarei SC D.X.I.H. care, în opinia executorului judecătoresc, și-a depus titlurile tardiv.
Potrivit procesului-verbal menționat, suma de 350.000 dolari SUA a fost distribuită în conformitate cu prevederile Codului Comercial.
Astfel, potrivit art. 687 pct. 1 C. com. s-au distribuit următoarele sume:
- 2.473,98 lei reprezentând cheltuieli de judecată conform sentinței civile nr. 256/2009 a Tribunalului Constanța în favoarea echipajului navei;
- 30.000 lei - onorariu avocat N.V. în faza execuțională;
- 43.476,3 lei - onorariul executorului judecătoresc;
- 3000 Euro - cheltuieli de judecată către UAB T.S. pentru acțiunea de instituire a sechestrului asigurător;
- 18.640 lei - cheltuieli de judecată către E.B.E. SRL;
- 3.023,73 lei - cheltuieli pentru comunicare acte de procedură către BEJ S.C.;
- 4.121,5 lei către Sindicatul Liber al Navigatorilor din Flota Maritimă Comercială - traducere acte;
- 386,13 lei către Sindicatul Liber al Navigatorilor din Flota Maritimă Comercială - cheltuieli de transport;
- 2.475 Euro către T.W. - cheltuieli publicitate;
La ordinea de prioritate prevăzută de art. 687 pct. 3 C. com., s-a distribuit către C.N.A.P.M. SA suma de 2.207 Euro reprezentând taxe portuare, iar la ordinea reglementată de art. 687 pct. 4 C. com. s-a distribuit salariul custodelui S.G. pentru perioada aprilie-iulie 2009 (3.200 Euro) și cheltuielile de pază și siguranță a navei A. pentru perioada 01 martie -28 august 2009, după cum urmează: 40.000,67 dolari SUA către S.G., 17.080,92 dolari SUA către M.N., 14.252,33 dolari SUA către F.V. și 11.226,81 dolari SUA către K.O.
Restul sumei a fost distribuită, potrivit dispozițiilor art. 687 pct. 7 C. com., către echipajul navei A. și celorlalte persoane angajate la bord, drepturile lor fiind recunoscute prin sentința civilă nr. 256 din 27 februarie 2009 a Tribunalului Constanța.
Executorul judecătoresc a consemnat faptul că ceilalți creditori au creanțe chirografare care se încadrează într-un rang inferior celor distribuite.
Potrivit art. 916 alin. (2) C. com., “agentul judecătoresc va numi un custode asupra vasului urmărit, care va urma să subscrie procesul-verbal".
Art. 421 C. proc. civ., incident în speță, în raport de art. 935 C. com., prevede că “în cazul în care custode este o altă persoană decât debitorul, acesta va avea dreptul la o remunerație ce se va fixa de executorul-judecătoresc, ținând seama de activitatea depusă."
Prin procesul-verbal încheiat la data de 01 aprilie 2009 (fila 63 vol. I dosar executare), BEJ Asociați S.C.A. și S., a numit în calitate de custode al navei A. pe S.G. căruia i-a stabilit o indemnizație de 800 Euro/lună.
Așadar, cât timp legea stabilește în sarcina executorului judecătoresc fixarea remunerației custodelui pe care îl și numește, cerința aprobării statelor de plată de către judecător nu se mai justifică, instanța apreciind că art. 689 pct. 4 C. com. a fost abrogat implicit prin noile modificări aduse Codului de procedură civilă prin O.U.G. nr. 138/2000.
Mai mult, textul art. 689 pct. 4 C. com. își găsește rațiunea în contextul legislativ de la momentul intrării în vigoare a codului comercial, când autoritatea judecătorească era cea care fixa suma cuvenită custodelui [art. 421 alin. (1) C. proc. civ. existent la vremea respectivă prevedea că “Custodele va avea drept la o plată ce se va fixa de autoritatea judecătorească."], or, cât timp instanța judecătorească nu mai are competența de a stabili remunerația custodelui, este evident că nu se mai impune nici aprobarea statelor de plată conform prevederilor art. 689 pct. 4 C. com.
Art. 1231lit. b din O.G. nr. 42/1997 prevede că “pe timpul cât navighează în apele naționale navigabile ale României, operează sau staționează în porturile românești, navele maritime și de navigație interioară, indiferent de pavilionul pe care îl arborează, trebuie să aibă la bord echipajul minim de siguranță prevăzut în certificatul eliberat de autoritatea competentă din statul al cărui pavilion îl arborează nava."
Așadar, existența echipajului minim de siguranță la bordul unei nave, care asigură inclusiv paza și siguranța navei în staționare, constituie o obligație legală, iar pentru respectarea acesteia, pe nava A. s-a stabilit un echipaj format din 4 membri.
Este adevărat că potrivit certificatului emis de administrația maritimă din St V.A.G. (fila 60) echipajul minim de siguranță era format din 15 persoane, însă acesta a fost stabilit pentru situația când nava navigă, nu și pentru cazul când se află în staționare.
Cât timp competența de a stabili echipajul minim de siguranță la nava A. și funcțiile acestuia nu revenea instanței de judecată, ci autorității în domeniul siguranței navei din statul de înmatriculare al navei, este evident că stabilirea drepturilor bănești ale acestui echipaj pe perioada efectuării pazei navei, echivalente remunerației cuvenite fiecăruia, conform contractului de ambarcare, nu era atributul instanței și deci aprobarea statelor de către instanță este lipsită de sens, dispozițiile art. 689 pct. 4 C. com. fiind caduce.
în conformitate cu art. 687 pct. 7 C. com., “sunt privilegiate asupra vasului (_)salariile, retribuțiile și indemnitățile datorate, conform dispozițiilor titlului III al acestei cărți, căpitanului, și celorlalte persoane ale echipajului pentru cea din urmă călătorie".
Contestatorii au criticat procesul-verbal de distribuție sub aspectul calificării salariilor căpitanului și echipajului ca rezultând din cea din urmă călătorie.
însă, punctul de vedere al contestatorilor nu poate fi primit.
Echipajul navei A. a fost ambarcat în baza contractelor intitulate “Standard Contract of employment schedule A" a căror durată a fost de 5 luni, +/-2 luni potrivit opțiunii armatorului. Așadar, “contractele de înrolare" (termen folosit de art. 533 C. com.) nu s-au încheiat în considerarea unei anumite călătorii pe care urma să o efectueze nava, ci pentru o perioadă de timp determinată, astfel că, din perspectiva echipajului, călătoria navei se considera încheiată la momentul expirării termenului contractual.
Prin urmare, deși nava A. s-a aflat în Portul Constanța pentru reparații, echipajul se afla în executarea contractelor de ambarcare și avea dreptul la salariu pentru perioada cât nava s-a aflat în șantierul naval (în contracte nu există nici o clauză care să prevadă contrariul), sens în care s-a și pronunțat Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 256 din 27 februarie 2009, prin care proprietarul navei - Turbocrest Ltd, a fost obligat către echipajul navei la plata unor sume cu titlu de drepturi salariale pentru perioada 01 septembrie 2008-27 februarie 2009.
în considerentele hotărârii menționate, rămasă irevocabilă, s-a reținut incidența art. 531 și următoarele C. com., ceea ce înseamnă că în speță devin incidente prevederile art. 539 alin. (2) pct. C. com. conform cărora “când călătoria este împiedicată după plecarea vasului, marinarii înrolați pentru întreaga călătorie au dreptul la tot salariul conform învoielii", astfel că și din această perspectivă încadrarea salariilor echipajului navei A. la ordinea prevăzută de art. 687 pct. 7 C. com. este corectă.
Cu privire la contestația formulată de SC D.X.I.H. C.M.S. SA, prima instanță a reținut că este neîntemeiată, din perspectiva primului motiv invocat, respectiv al decăderii din dreptul de a participa la distribuirea de preț.
Conform art. 933 alin. (1) C. com., “opozițiile la distribuirea prețului rezultat din vânzarea unui vas vor fi făcute, sub pedeapsă de pierdere a dreptului, în termen de trei zile socotit de la vânzare".
Având în vedere că nava a fost adjudecată la licitația din data de 28 august 2009, iar creditoarea SC D.X.I.H. C.M.S. SA a depus opoziția la data de 04 septembrie 2009 (fila 318 vol. II dosar executare), prima instanță a constatat că nu a fost respectat termenul imperativ de trei zile pentru formularea opoziției, astfel că în mod corect executorul judecătoresc a apreciat opoziția ca tardivă.
Nu a putut fi primit punctul de vedere al contestatoarei referitor la momentul de la care începe să curgă termenul de trei zile (de la depunerea prețului, nu de la vânzare), întrucât adjudecatarul devine proprietarul navei de la data adjudecării chiar dacă nu a depus prețul, concluzie care se desprinde din interpretarea art. 931 C. com., conform căruia procesul-verbal de licitație constituie titlu de proprietate, dar și a art. 927 C. com., din care rezultă că nedepunerea prețului are drept consecință organizarea unei noi licitații pe seama cumpărătorului adjudecatar.
în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Biroului Executorilor Judecătorești Asociați S.C.A. și S.C.G.S., prima instanță a apreciat că aceasta există, având în vedere, pe de o parte, că prin procesul-verbal de distribuție i-au fost repartizate diferite sume de bani cu titlu de cheltuieli de judecată, iar pe de altă parte, prin intermediul contestației de față se atacă un act execuțional întocmit de executorul-judecătoresc.
Critica adusă procesului-verbal de distribuire de către contestatoarea SC E.E.B. SRL prin prisma rangului de prioritatea a creanței sale stabilit de executorul judecătoresc este neîntemeiată, pe de o parte, pentru că lucrările de reparații la o navă (care presupun reparații capitale, degradări provenind din uzul normal al navei sau cauzate fortuit și care sunt în sarcina armatorului) nu reprezintă cheltuieli de întreținere a vasului în accepțiunea art. 687 pct. 6 C. proc. civ. (care presupun reparații mici, pentru a menține nava în stare de navigabilitate și sunt suportate de navlositor), iar pe de altă parte, pentru că nu este îndeplinită cerința efectuării acestor cheltuieli de reparații "după ultima sa călătorie", intrarea navei în reparații, neconstituind ultima sa călătorie.
De altfel, contestatoarea nici nu a menționat motivele pentru care a asimilat cheltuielilor de întreținere cu cheltuielile de reparații efectuate, iar titlul executoriu în baza căruia a participat la distribuire (sentința civilă nr. 3/MF din 21 mai 2009 a Tribunalului Constanța) prevede în mod expres izvorul creanței sale (preț al lucrărilor de reparații).
împotriva acestei hotărâri au declarat apel apelanții contestatori SC E.B.M. SRL; D.X.I.H. C.M.S. SA, și K.S.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev. de art. 282 și urm. C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 16/MF din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția nulității apelului formulat de apelanta K.S.C., a fost anulat apelul acestei apelante, au fost respinse celelalte apeluri formulate împotriva sentinței civile nr. 28/MF din 26 martie 2010 a Tribunalului Constanța.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
în cadrul dosarului de executare nr. 4289/118/2009 al Tribunalului Constanța, la data de 10 februarie 2010, BEJ S.C.A. și S.C.G.S. a procedat la distribuirea sumei de 350.000 dolari SUA, reprezentând prețul obținut în urma vânzării silite a navei A.
La acest termen, creditorii și-au depus titlurile de creanță în vederea participării la distribuire, astfel cum prevede art. 933 C. com., cu excepția creditoarei SC D.X.I.H. C.M.S. SA care, în opinia executorului judecătoresc, și-a depus titlul tardiv.
în contextul dat, sumele obținute din vânzare s-au distribuit potrivit art. 687 C. com.
Instanța de apel a reținut că, în mod corect, executorul judecătoresc a consemnat în cuprinsul Procesului verbal de distribuire faptul că, ceilalți creditori au creanțe chirografare, care se îndepărtează într-un rang inferior celor distribuite.
Prin urmare, instanța de apel a constatat că, în mod legal și temeinic prima instanță a reținut, aspectul nefondat al criticilor aduse procesului verbal de distribuire, de către contestatoarea apelantă SC E.B.E. SRL privind rangul de prioritate al creanțelor sale și nemotivarea legală a asimilării cheltuielilor de întreținere ale navei, cu cheltuielile de reparații efectuate la aceasta.
Lucrările de reparații la navă, ce presupun reparații capitale, pentru remedierea degradărilor provenind din uzul normal al navei sau cauzate fortuit, sunt în accepțiunea legislației în vigoare, cheltuieli ce cad în sarcina armatorului, iar reparațiile mici, destinate menținerii navei în stare de navigabilitate, sunt suportate de navlositor, or, în speță, intrarea navei în reparații, a fost necesară, și nu a constituit "ultima călătorie", astfel încât să fi fost îndeplinită cerința legală, privind suportarea acestora de către armatorul navei.
Astfel, potrivit art. 687 alin. (1) pct. 6 C. com. "Sunt privilegiate asupra vasului și admise la plată asupra prețului său și în ordinea arătată în prezentul articol, următoarele creanțe: "cheltuielile de întreținere a vasului și a uneltelor și instalațiilor sale după ultima sa călătorie și intrare în port".
Titlul executoriu în baza căruia contestatoarea a participat la distribuire, a fost Sentința civilă nr. 3/MF din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, iar cererea contestatoarei E.B.E. SRL, prevede în mod expres, izvorul creanței ca fiind, preț al lucrărilor de reparații.
Nava A. nu s-a aflat în "ultima călătorie", deoarece, echipajul acesteia a fost îmbarcat în baza Contractelor intitulate "Standard Contract of Employment Schedule A" a căror durată a fost de 5 luni plus/minus două luni, potrivit opțiunii armatorului, acestea nefiind încheiate în considerarea unei anumite călătorii, pe care nava urma să o efectueze, ci pentru o perioadă de timp determinată, călătoria navei urma să se încheie, la momentul expirării termenului contractului.
în ceea ce privește apelul promovat de contestatoarea apelantă SC D.X.I.H. C.M.S. SA, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 933 alin. (1) C. com. "Opozițiile la distribuirea prețului rezultat din vânzarea unui vas vor fi făcute sub pedeapsa de pierderea dreptului , în termen de 3 zile de la vânzare".
Din probatoriul administrat în cauză, conform art. 1169 C. civ., rezultă că, nava a fost adjudecată la licitația din 28 august 2009, iar creditoarea a depus opoziție la data de 04 septembrie 2009 (fila 318 vol. II dos. executare), fără respectarea termenului imperativ de 3 zile, statuat prin dispoziția legală sus-citată, pentru formularea opoziției.
în atare situație, în mod legal și temeinic executorul judecătoresc a apreciat că, opoziția contestatoarei este tardivă, ca de altfel și prima instanță, prin hotărârea pronunțată.
Aspectele privind "înserarea unor date nereale" în publicația de vânzare, sau cele referitoare la "starea de funcționare a navei" , ca și cea referitoare la "indicarea custodelui în persoana căpitanului S.G.", invocate în apel, de către contestatoare, nu au fost reținute de instanța de apel, constatându-se că au fost respectate dispozițiile art. 916 alin. (2) C. com. și ale art. 421 C. proc. civ., raportat la art. 935 C. com.
Prin procesul-verbal încheiat la data de 01 aprilie 2009 de către executorul judecătoresc (fila 63 vol. I dos. executare), a fost numit în calitate de custode al navei A., comandantul acesteia, S.G., căruia în mod legal i-a fost stabilită de către executor o indemnizație/retribuție de 800 Euro/lună.
în atare situație, atât timp cât legea stabilește în sarcina executorului judecătoresc fixarea retribuției custodelui pe care-l urmărește, cerința aprobării statelor de plată de către judecător, nu se mai justifică și astfel, în mod legal și temeinic prima instanță a apreciat că, dispozițiile art. 689 pct. 4 C. com. au fost abrogate implicit, prin modificările aduse Codului de procedură civilă prin O.U.G. nr. 138/2000.
Nu s-au reținut nici susținerile făcute de apelanta SC D.X.I.H. C.M.S. SA referitoare la conservarea bunului mobil urmărit, și a împrejurării că, executorul judecătoresc și judecătorul delegat ar fi "omis să analizeze și să aducă la cunoștința creditorilor cheltuielile de conservare", atât timp cât, în sarcina nici uneia dintre autoritățile nominalizate, legiuitorul nu a impus o astfel de obligație expresă, ea rezultând din actele și lucrările dosarului de executare.
Cheltuielile de pază ale navei A. au fost stabilite conform celor dispuse de autoritățile în domeniul siguranței navei, din statul de înmatriculare al acesteia, astfel cum rezultă din probatoriul administrat.
împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatoarele SC E.B.E. SRL Constanța și D.X.I.H. C.M.S. SA Constanța.
I. în recursul său, recurenta contestatoare SC E.B.E. SRL a adus următoarele critici deciziei recurate.
1. Decizia pronunțată de instanța de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, critică ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 teza I C. proc. civ.
Astfel, contestatoarea recurentă susține că a contestat creanța distribuită către S.G. atât în calitate de custode, cât și pentru paza și siguranța navei A., apreciind că aceasta nu a fost probată în conformitate cu art. 689 pct. 4 C. com.
De asemenea, au fost contestate creanțele distribuite către M.N., F.V. și K.O., susținând că acestea nu au fost probate conform art. 689 pct. 4 C. com.
Recurenta susține că este greșită referirea la dispozițiile art. 1231lit. b) din O.G. nr. 42/1997, deoarece nava A. nu a staționat într-un port maritim, ci într-un șantier naval, apreciind că, potrivit art. 21 din O.G. nr. 42/1997, bazinele șantierelor navale reprezintă altceva decât un port maritim.
Se consideră de către recurentă că instanța de apel nu a răspuns acestei critici, și de aceea apreciază că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
2. Recurenta contestatoare consideră că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, și sub aspectul greșitei rețineri a faptului că ultima călătorie a navei nu s-ar fi finalizat odată cu ajungerea acesteia în șantierul de reparații, critică pe care o încadrează tot în dispozițiile art. 304 pct. 7 teza I C. proc. civ.
3. Hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii, critică încadrată în prevederile art. 304 pct. 7 teza a II C. proc. civ., sub aspectul că, recurenta a criticat distribuirea sumelor reprezentând salarii, apreciind că este greșită încadrarea în prevederile art. 687 pct. 7 C. com., în realitate aceste creanțe fiind chirografare neprivilegiate, nava ajungând în Portul Midia la data de 20 august 2008, iar salariile echipajului fiind solicitate pentru perioada 1 august 2008 - 27 septembrie 2009, astfel încât aceste creanțe nu provin din ultima călătorie a navei, aceasta finalizându-se la ajungerea navei în Portul Midia.
Se susține că motivarea instanței de apel, este contradictorie, sub acest aspect, deoarece, pe de o parte s-a reținut că echipajul navei a fost angajat pe o perioadă determinată, pentru ca ulterior să se rețină că echipajul s-a aflat în călătorie și atunci când nava se afla staționată pentru reparații.
4. Hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, contestatoarea recurentă a invocat faptul că ea deține o creanță privilegiată și prioritar creanțelor de natură salarială ce se încadrează în prevederile art. 687 pct. 6 C. com. apreciind că respectiva creanță a fost probată conform art. 689 pct. 4 C. com.
Această creanță este stabilită prin sentința civilă nr. 31/MF din 21 mai 2009 a Tribunalului Constanța, și reprezintă preț al lucrărilor de reparații pe nava A., recurenta apreciind că aceste reparații au constat, în fapt, în lucrări de întreținere a navei, acestea având un caracter util, ce a profitat tuturor creditorilor ducând la creșterea valorii de vânzare a navei.
în mod greșit, a reținut instanța de apel că reparațiile mici, destinate menținerii navei în stare de navigabilitate sunt suportate de către navlositor și nu de către armator.
Recurenta contestatoare apreciază că în acea perioadă nava nu era navlosită, ea intrând goală în șantierul naval, în vederea efectuării lucrărilor de întreținere.
II. în recursul său, recurenta contestatoare D.XI.H. C.M.S. SA a adus următoarele critici deciziei recurate:
1. Instanța de apel a încălcat dreptul acestei recurente la un proces echitabil, deoarece la termenul din 2 septembrie 2010, când a fost reținută cauza spre soluționare, au fost depuse întâmpinări de către echipajul navei A. și Sindicatul Liber al Navigatorilor, care nu au fost comunicate și acestei contestatoare, ce a lipsit la respectivul termen, astfel încât i s-a încălcat dreptul la apărare, efectivitatea dreptului la un proces echitabil fiind încălcată.
De asemenea, această recurentă susține că instanța de apel nu a analizat solicitările sale de probatorii.
2. Prin decizia recurată, instanța de apel a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al cererii formulate de ea și, totodată, instanța de apel făcând și o greșită aplicare a legii.
Recurenta susține că, atât prima instanță cât și instanța de apel au calificat greșit cererea sa, care a fost formulată în conformitate cu art. 932 C. com., art. 421,art. 3715,art. 563 C. proc. civ., cu respectarea prevederilor Convenției Internaționale pentru unificarea anumitor reguli referitoare la privilegiile și ipotecile maritime - Bruxelles 1996, considerând că aceasta este o opoziție la distribuirea prețului, dar și în ipoteza calificării corecte a cererii sale, ca fiind opoziție, apreciază că s-a încălcat prevederile art. 925 C. com., deoarece cererea a fost depusă în termenul de 3 zile socotit de la vânzare și nu de la adjudecare.
în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta contestatoare susține că publicațiile de vânzare nu au fost făcute cu respectarea prevederilor art. 921 și urm. C. com.
Este criticat de asemenea, faptul că nu s-a asigurat plata TVA-lui aferent prețului de adjudecare, consecința fiind că prețul nu a fost plătit în întregime, astfel că procesul verbal al licitației este nul.
Această recurentă, critică și faptul că instanța de apel nu a identificat și nu a achitat cheltuielile de conservare, potrivit dispozițiilor legale în materie, încălcând astfel chiar unele dispoziții din constituție.
Este criticată totodată și neanalizarea modului în care s-a făcut executarea silită de către Biroul Executorilor Judecătorești.
La data de 11 martie 2011, intimata BEJ S.C.A. și S.C.G.S. au depus o întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, deoarece, distribuția prețului a fost finalizat.
La data de 29 martie 2011, membrii echipajului navei A., au depus o întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, la fel procedând și intimatul Sindicatul Liber al Navigatorilor din Flota Maritimă Comercială prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 12 aprilie 2011.
Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
I. în ce privește recursul formulat de către contestatoarea E.B.E. SRL.
1. Primele două critici nu pot fi reținute.
Astfel, la pg.13 din cuprinsul deciziei pronunțate în soluționarea apelului, s-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 687 pct. 4 C. com., în mod corect s-a făcut distribuirea prețului obținut către S.G., atât în calitate de custode al navei pentru perioada aprilie - iunie 2009, cât și ca salariu și respectiv cheltuieli de pază și siguranță a navei pentru perioada 1 martie - 28 august 2009.
Instanța de apel a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 687 pct. 4 și respectiv pct. 7 C. com.
De altfel, și la pg.16 din decizia instanței de apel, se reține faptul că, potrivit art. 1231lit. b) din O.G. nr. 42/1997 "pe timpul cât navighează în apele naționale navigabile ale României, operează sau staționează în porturile Românești, navele maritime și de navigație interioară, indiferent de pavilionul pe care-l arborează, trebuie să aibă la bord echipajul minim de siguranță prevăzut de certificatul eliberat de Autoritatea Competentă din statul al cărui pavilion îl arborează nava".
Instanța de apel a mai reținut că, potrivit certificatului emis de administrația maritimă din St V.A.T., echipajul minim de siguranță era format din 15 persoane pentru nava aflată în navigație și nu pentru nava care se afla în staționare, astfel încât stabilirea echipajului minim cade în sarcina autorității în domeniul siguranței navei din statul de înmatriculare, iar în acest context remunerația cuvenită fiecăruia dintre membrii echipajului, este cea conformă contractului de ambarcare, nefiind atributul instanței.
De altfel, executorul judecătoresc a procedat în concordanță cu dispozițiile art. 916 alin. (2) C. com., atunci când a numit un custode asupra vasului urmărit, plata acestuia fiind făcută în concordanță cu prevederile art. 491 C. proc. civ. care este incident în cauză, prin raportare la dispozițiile art. 935 C. com.
Prin procesul-verbal din 1 aprilie 2009, executorul judecătoresc l-a numit custode al navei pe S.G., stabilindu-i o indemnizație de 800 euro/lună.
Având în vedere că dispozițiile art. 421 C. proc. civ., astfel cum sunt ele în vigoare la această dată, au fost introduse prin O.U.G. nr. 138/2000, rezultă că dispozițiile art. 689 pct. 4 C. com. au fost abrogate implicit prin aceste modificări aduse codului de procedură civilă, astfel încât instanța judecătorească nu mai are competența de a stabili remunerația custodelui.
în același sens, pentru aceleași considerente, nu mai era necesară aprobarea statelor de plată pentru membrii echipajului care au asigurat paza navei.
De asemenea, la pg.13 a deciziei pronunțate în apel, instanța de apel a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 687 pct. 7 C. com., în sensul că salariile datorate căpitanului și celorlalte persoane ale echipajului sunt creanțe privilegiate, acestea fiind datorate pentru cea din urmă călătorie.
în continuarea motivării, instanța de apel a reținut că, intrarea navei în reparații, nu s-a făcut după ultima călătorie, pe timpul reparațiilor nava aflându-se încă în călătorie, potrivit legislației maritime incidente.
De asemenea, s-a reținut că îmbarcarea echipajului s-a făcut în baza contractelor intitulate "Standard Contract of Employment Schedule A", astfel încât călătoria nu s-a finalizat odată cu ajungerea navei în șantierul de reparații, nava aflându-se încă în voiajul pentru care a plecat inițial.
De altfel, printr-o hotărâre anterioară, respectiv sentința nr. 256 din 27 februarie 2009 a Tribunalului Constanța, s-a stabilit că, din punct de vedere al echipajului, călătoria navei nu a fost încheiată, iar proprietarul navei a fost obligat, către echipaj, la plata unor sume cu titluri de drepturi salariale, pentru perioada 1 septembrie 2008 - 27 februarie 2009.
în cuprinsul acestei hotărâri s-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 531 și urm. C. com., ceea ce atrage și incidența dispozițiilor art. 539 alin. (2) C. com., potrivit cărora, în cazul în care călătoria este împiedicată după plecarea vasului, marinarii înrolați pentru întreaga călătorie au dreptul la tot salariul, conform învoirii.
Cum în speța de față marinarii au fost îmbarcați pentru perioada întregului voiaj, aceștia au dreptul la tot salariul, creanța lor încadrându-se în prevederile art. 687 alin. (1) pct. 7 C. com., ei nefinalizând ultima călătorie.
2. Nici cea de-a treia critică nu poate fi reținută, motivarea instanței nefiind contradictorie, arătându-se în mod clar de ce creanțele reprezentând salarii sunt privilegiate, acestea încadrându-se în prevederile art. 687 alin. (1) pct. 7 C. com., nefiind creanțe chirografare, tocmai pentru că ultima călătorie a navei nu s-a finalizat prin ajungerea navei în Portul Midia, instanța de apel arătând, în mod legal, că echipajul s-a aflat în călătorie și atunci când nava se afla staționată pentru reparații în șantierul naval.
Această constatare a instanței de apel, ca de altfel și a primei instanțe, este corectă, având în vedere cele arătate la pct. 1 din considerente.
3. Nici cea de-a patra critică nu poate fi reținută.
Pe de o parte, așa după cum s-a arătat mai sus, nu era necesară aprobarea acestei creanțe, conform art. 689 pct. 4 C. com., această atribuție revenind executorului judecătoresc.
Pe de altă parte, după cum în mod corect a reținut și instanța de apel, creanța contestatoarei E.B.E. SRL nu se încadrează în prevederile art. 687 alin. (1) pct. 6 C. com., creanța sa neprovenind din cheltuieli cu întreținerea vasului, ci din cheltuieli de reparații, care nu pot fi încadrate ca și creanță privilegiată, fiind o simplă creanță chirografară.
De altfel, din chiar titlul executoriu în baza căruia contestatoarea a participat la distribuirea prețului, respectiv sentința civilă nr. 3/MF din 21 mai 2009 a Tribunalului Constanța, rezultă că izvorul creanței îl reprezintă prețul lucrărilor de reparații și nu prețul lucrărilor de întreținere, pentru a se putea încadra creanța sa în rândul celor privilegiate.
Contestatoarea nici nu a dezvoltat în cuprinsul contestației motivele pentru care consideră că lucrările executate se încadrează la lucrări de întreținere și nu la lucrări de reparații, făcând acest lucru abia prin motivele de recurs.
II. în ce privește recursul formulat de către contestatoarea D.X.I.H. C.M.S. SA Constanța.
1. Prima critică nu poate fi reținută.
Din chiar expunerea acestui motiv de recurs, rezultă faptul că întâmpinările au fost depuse la termenul când instanța de apel a rămas în pronunțare, aceasta însemnând că întâmpinările nu au fost depuse în termenul prevăzut de lege, acestea având semnificația unor concluzii scrise, nefiind obligatorie comunicarea acestora.
De altfel, atât prima instanță cât și instanța de apel, au analizat contestația formulată de către această contestatoare din perspectiva dispozițiilor art. 933 alin. (1) C. com., constatând, în mod legal, că opoziția acestuia a fost formulată tardiv.
S-a reținut că nava a fost adjudecată la licitația din 28 august 2009, iar această creditoare a depus opoziție la data de 4 septembrie 2009, cu încălcarea termenului imperativ de 3 zile, prevăzut de art. 933 alin. (1) C. com.
2. Nu se poate reține nici critica cu privire la schimbarea naturii și înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al cererii formulate de contestatoare, această cerere fiind calificată, în mod corect, ca o opoziție la planul de distribuire al prețului, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 933 alin. (1) C. com.
Susținerile contestatoarei recurente, cu privire la termenul de la care curge termenul de 3 zile, nu pot fi reținute, deoarece, potrivit art. 931 alin. (1) C. com., procesul-verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate, deci semnifică transmiterea proprietății, acest lucru rezultând și din prevederile art. 297 alin. (2) C. com., care arată că dacă adjudecatarul nu depune prețul prevăzut de lege, lucrul va fi pus din nou în vânzare.
Având în vedere aceste aspecte, criticile formulate de această contestatoare, cu privire la nerespectarea prevederilor art. 921 și urm. C. com., cu privire la neplata prețului, prin aceea că nu s-a încasat TVA-ul, la modul în care a decurs executarea silită, precum și la cheltuielile de conservare, nu mai pot fi examinate, cât timp s-a reținut că această contestatoare nu a formulat opoziția în termenul prevăzut de lege.
Având în vedere cele de mai sus în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins ambele recursuri ca nefondate.
în baza art. 274 C. proc. civ., recurentele au fost obligate la plata sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2999/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2996/2011. Comercial → |
|---|
