ICCJ. Decizia nr. 2989/2011. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 28 mai 2009 și precizată ulterior, reclamanta SC T.C.C. SRL a chemat în judecată pârâta SC T.N.G.I. ROMâNIA SA solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată să-i închirieze terenul în suprafață de 2895 mp situat în subsolul parcking-ului din cadrul Complex Industrial Unirea la prețul și în condițiile stabilite prin promisiunea de închiriere cuprinsă în Convenția semnată de părți la data de 23 septembrie 2004, precum și la plata sumei de 1000 Euro/zi întârziere, în echivalent în lei la data plății, începând cu data formulării cererii de chemare în judecată și până la executarea obligației asumate convențional.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 5506 din 30 aprilie 2010 a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și pe cale de consecință a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea supusă judecății reclamanta urmărește să obțină executarea în natură a obligației asumată de pârâtă prin Convenția din 23 septembrie 2004.
Cererea de chemare în judecată a fost înaintată instanței la data de 27 septembrie 2009 după cum reiese din ștampila Oficiului poștal 20 din București aplicată pe plicul cu care a fost expediată corespondența (verso fila 19).
în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) și art. 7 alin. ultim din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă termenul general de prescripție este de 3 ani și curge de la data împlinirii condiției de care depinde nașterea dreptului subiectiv și implicit dreptul material la acțiune pentru realizarea acestuia.
Din mențiunile înscrise în Cartea Funciară cu nr. 67638 - Partea a II-a (fila 7) instanța reține că intabularea imobilul-construcție cu destinația de parcaj public multietajat a fost efectuată în temeiul autorizației de construire nr. 737 din 18 iulie 2003 emisă de PMB sector 3 și a procesului-verbal de recepție nr. 109 din 31 martie 2006 ceea ce înseamnă că la data perfectării Convenției imobilul nu era finalizat, cu consecința că obligația asumată de pârâtă era condiționată de terminarea lucrărilor de construire și recepționare a acestuia, respectiv de dobândirea dreptului de proprietate.
Având în vedere că prin înscrierea în cartea funciară la data de 3 mai 2006 dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului cu destinația de parcaj public multietajat a devenit opozabil terților, tribunalul apreciază că termenul de prescripție a dreptului material la acțiunea vizând obligarea pârâtei la executarea antecontractului curge de la momentul menționat, astfel că în raport de data sesizării instanței de judecată - 27 septembrie 2009 - dreptul la acțiune este prescris.
Tribunalul va înlătura ca neîntemeiate apărările reclamantei în sensul că, prin existența pe rolul instanțelor de judecată a litigiului născut ca urmare a refuzului de notare în cartea funciară a promisiunii de închiriere, cursul prescripției a fost întrerupt.
împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta.
Răspunzând criticilor formulate de reclamantă în apelul promovat Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 426 din 1 noiembrie 2010 a admis apelul, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare.
în fundamentarea soluției pronunțate instanța de control judiciar a reținut că în mod eronat a apreciat prima instanță că termenul de prescripție a dreptului material la acțiune începe să curgă de la data înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului construit în cartea funciară. Aceasta având în vedere că înscrierile în cartea funciară nu au efect constitutiv de drepturi reale, ci au efect de opozabilitate față de terți a drepturilor reale înscrise. Astfel, potrivit art. 25 din Legea nr. 7/1996 republicată a cadastrului și a publicității imobiliare, "înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererilor."
Rezultă că termenul de prescripție a dreptului material la acțiune începe să curgă de la data de 31 martie 2006, dată la care s-a constatat finalizarea construcției potrivit procesului-verbal de recepție nr.109, și a avut loc dobândirea de către promitenta pârâtă a dreptului de proprietate asupra imobilului.
Este întemeiată critica apelantei-reclamante cu privire la reținerea greșită de către prima instanță a datei promovării cererii de chemare în judecată ca fiind data de 27 septembrie 2009.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 3 București la data de 28 mai 2009, așa cum este menționat pe rezoluția de primire a acțiunii. Dar această cerere, împreună cu actele anexate, au fost înaintate instanței prin poștă, plicul poștal (fila nr.19) având aplicată ștampila oficiului poștal cu data de 27 septembrie 2008.
Data poștei pe plicul poștal reprezintă data formulării acțiunii față de dispozițiile art. 104 C. proc. civ. care dispun că "actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui".
Având în vedere cele expuse, se constată că, în cauză, termenul de prescripție de 3 ani a dreptului la acțiune începe să curgă la data de 31 martie 2006 și se împlinește la data de 31 martie 2009. Reiese că prezenta acțiune promovată la data de 27 septembrie 2008 este formulată în cadrul termenului legal de prescripție extinctivă a dreptului la acțiune.
Cu petiția înregistrată la data de 4 ianuarie 2011 a declarat recurs SC T.N.G.I. ROMâNIA SA criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se critică modul în care a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune având în vedere faptul că, intimata-reclamantă face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată inițiată de adresa nr. 9 din 5 martie 2009 și de convocarea la conciliere din data de 16 aprilie 2009 pentru data de 14 mai 2009 pe care le și anexează cererii fiind imposibil a se concluziona că cererea de chemare în judecată a fost înaintată Judecătoriei Sectorului 3 la data de 27 septembrie 2008.
în susținerea criticilor formulate recurenta a depus înscrisuri respectiv dovada datei introducerii acțiunii respectiv AR 09947560305, urmare aplicației Trak-Trace de pe site-ul oficial al Companiei Poșta Română (fil-37-38).
Prin întâmpinare intimata ridică excepția nulității recursului precizând că motivarea recursului cuprinde în fapt un succint istoric al cauzei, o prezentare a situației de fapt, fără a se arăta în mod concret în ce constă motivele de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța de apel.
Pe fondul recursului s-a solicitat respingerea acestuia motivat de faptul că analizând probatoriul din dosar instanța de apel a apreciat corect că soluția instanței de fond este vădit eronată, în condițiile în care s-a reținut ca dată a expedierii acțiunii către instanță ziua de 27 septembrie 2009.
Recursul este fondat.
în ce privește excepția nulității recursului se reține că, în criticile formulate s-a indicat în mod expres motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând greșita aplicare a dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, fiind îndeplinite condițiile art. 3021C. proc. civ.
Pe fond se reține că aprecierea instanței de apel a datei de introducere a cererii de chemare în judecată ca fiind 27 septembrie 2008, se datorează greșitei interpretării a actelor de la dosar făcute de instanță, limitându-se a cerceta numai ștampila aplicată pe plicul prin care a fost expediată acțiunea și actele atașate, plicul purtând o ștampilă greu lizibilă fără a cerceta toate probele cauzei unele prin altele făcând o aplicare eronată a termenului de prescripție prevăzut de Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Astfel din înscrisurile aflate la dosar, respectiv actele anexate la cererea de chemare în judecată în speță adresa nr. 9 din 5 martie 2009 expediată cu AR în data de 6 martie 2009 prin care intimata-reclamantă a solicitat societății noastre să nu închirieze spațiul în discuție, având în vedere dispozițiile Convenției încheiate la data de 23 septembrie 2004, și adresa din data de 16 aprilie 2009 expediată cu AR în data de 17 aprilie 2009 reprezentând convocarea la conciliere făcută de intimata-reclamantă SC T.C.C. SRL - "pentru data de 14 mai 2009, orele 15, la sediul din București, sector 2", sunt de natură a exclude posibilitatea promovării cererii de chemare în judecată în anul 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2971/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2967/2011. Comercial → |
|---|
