ICCJ. Decizia nr. 321/2011. Comercial

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 321/2011

Dosar nr. 43112/3/2007

Şedinţa publică din 26 ianuarie 2011

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.

Reclamanta A.V.A.S. a solicitat obligarea pârâtului R.G. la repararea prejudiciului rezultat ca urmare a desfiinţării retroactive a contractului de vânzare cumpărare de acţiuni nr. BV /10 din 31 octombrie 2003 completat şi modificat prin Actul Adiţional nr. 1 3 noiembrie 2003 prin operarea pactului comisoriu de ultim grad stipulat prin clauza prevăzută la clauza nr. 8.12.1 din contract, prejudiciu estimat provizoriu la 186.455 Euro şi 5.962.470 lei cu titlu de daune – interese, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1)¹ din OG nr. 25/2002, cu modificările şi completările următoare precum şi plata către reclamanta A.V.A.S. a sumei reprezentând valoarea prejudiciilor cauzate A.V.A.S., altele decât cele prevăzute la punctul 1 din cerere, a căror valoare va fi stabilită printr-o expertiză economică-financiară, conform prevederilor art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002 cu modificările şi completările ulterioare.

Prin sentinţa comercială nr. 9921 din 23 iunie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, se respinge ca neîntemeiată acţiunea reclamantei pentru următoarele considerente:

S-a apreciat ca fiind respectată clauza 5.7, pârâtul efectuând demersurile necesare pentru obţinerea deciziei de autorizare de către Consiliul concurenţei a tranzacţiei, neputându-i fi imputată neemiterea acestei decizii; pentru daunele interese solicitate pentru nerespectarea clauzelor 8.3 şi 8.4, s-a reţinut că prin contract nu s-a precizat în ce cod de activitate face parte producerea şi comercializarea materialelor de construcţii, iar pârâtul prin hotărârea AGA din 12 decembrie 2003 a selectat corect activităţile care se încadrează în activitatea generică prevăzută de clauza contractuală.

În consecinţă, s-a apreciat că nu exisă o încălcare a clauzelor invocate de reclamantă. Nu s-a reţinut încălcarea clauzei 8.10.5, raportul de expertiză efectuat în cauză relevând că nu au avut loc transferuri de active, inclusiv terenuri, din societate către terţi.

Nu s-a reţinut încălcarea clauzelor din art. 8.10.6 şi art. 8.10.7, expertiza constatând efectuarea investiţiilor de mediu din sursele proprii ale pârâtului, neputând fi imputat acestuia că cenzorii nu au transmis reclamantei certificatul de atestare în forma agreată de reclamantă. În legătură cu clauza 8.11.1, s-a reţinut că raportul de expertiză a evidenţiat efectuarea de către pârât a unei investiţii din fonduri proprii în cuantum de 370.306,33 lei, la termenele stabilite în contract, astfel încât nu datorează penalităţi de întârziere.

S-a mai reţinut că expertiza nu a evidenţiat un alt prejudiciu care să fi fost provocat ca urmare a desfiinţării contractului. S-a constatat, în legătură cu clauza 8.12.4 că nu îi este imputabilă pârâtului înregistrarea cu întârziere a contractului de garanţie mobiliară, acesta făcând toate demersurile necesare, întârzierea fiind provocată de SC R.I.T. SA.

Prin Decizia comercială nr. 142 din 17 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, se respinge ca nefondat apelul A.V.A.S. pentru următoarele considerente.

Instanţa de apel a apreciat că nu există capete de cerere neanalizate de judecătorul fondului, fiecare pretenţie a apelantei reclamante fiind comentate, judecătorul pronunţându-se asupra fiecăruia în parte.

S-a apreciat că nu este încălcată prevederea de notificare a Consiliului concurenţei, la dosar existând dovezi în sensul efectuării demersurilor pentru notificare.

În ce priveşte neînscrierea obiectului de activitate enunţat în contract, se reţine caracterul generic al acestuia şi imposibilitatea identificării sale ca atare în Codul CAEN. Astfel, că nu poate fi imputat intimatului alegerea unui obiect de activitate care ce circumscrie categoriei generice a materialelor de construcţie, în consecinţă, nu s-a constatat încălcarea acestei clauze contractuale;

Nu a fost reţinută nici încălcarea clauzei referitoare la determinarea societăţii de a realiza cel puţin 70% din cifra de afaceri din noul obiect de activitate, actele administrate demonstrând că din obiectul de activitate astfel cum a fost identificat de intimat, societatea a obţinut peste 70% din cifra sa de afaceri

S-a apreciat că judecătorul fondului a reţinut corect realizarea îndeplinirii obligaţiei de mediu, conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, intimatul neputând fi obligat la plata penalităţilor.

Nu s-a reţinut încălcarea obligaţiei intimatului de a permite accesul apelantei, prin reprezentantul său la documentele societăţii. Nu poate fi interpretată că încălcată această obligaţie prin raportare teoretică la anumite cereri ale apelantei la care intimatului nu ar fi răspuns. Nu se indică şi nu se dovedeşte ce anume acte ar fi fost solicitate, iar intimatul nu le-ar fi comunicat. Pe de altă parte, accesul la documentele societăţii nu presupune doar transmiterea unor acte ale societăţii către apelantă. Apelanta, în măsura în care dorea să uzeze de acest drept, avea posibilitatea de a-şi trimite reprezentantul la societate pentru a accesa toate documentele de care avea nevoie.

S-a considerat că în mod corect a apreciat judecătorul fondului cu privire la respectarea obligaţiei de aducere a unui aport la societate; în speţă, s-a dovedit că majorarea cu aportul adus de intimat s-a realizat în termenul prevăzut contractual, existând doar o întârziere în ce priveşte înregistrarea în registrul comerţului, însă, nu s-a putut reţine nerespectarea clauzei contractuale prin raportare la momentul înregistrări la registrul comerţului, aceasta urmând a fi apreciată de la momentul aprobării în adunarea generală;

Nu a fost apreciată că fiind încălcată clauza referitoare a comunicării în termen a dovezii de înregistrare a garanţiilor reale mobiliare şi s-a apreciat că în mod corect a reţinut judecătorul fondului şi cu privire la interpretarea clauzei 8.14.2 din contract referitoare la obligaţiile ce reveneau intimatului ca urmare a înscrierii societăţi pe lista agenţilor economici şi a capacităţilor de producţie de apărare; apelanta nu a dovedit că societatea se găsea pe această listă în perioada 2002 – 2007; în condiţiile nedovedirii că în perioada cuprinsă între data cumpărării pachetului de acţiuni şi anul 2008 societatea se afla pe lista agenţilor economici şi a capacităţilor de producţie de apărare, nu poate fi reţinută ca fiind încălcată această clauză contractuală. De altfel, nu s-a dovedit nici măcar faptul că la momentul anului 2003 societatea se mai afla pe acea listă, apelanta invocând o adresă din anul 2001.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta A.V.A.S., întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului şi pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii pentru următoarele argumente.

- instanţa de fond şi instanţa de apel au reţinut greşit că "neemiterea deciziei de către Consiliul Concurentei nu poate fi imputabilă paratului" şi în consecinţă au considerat că paratul şi-a respectat obligaţia de notificare prevăzută de clauza 5.7 din contract (deşi este fără putinţa de tăgadă ca neîndeplinirea acestei obligaţii se datorează exclusiv cumpărătorului, acesta neputând fi exonerat de obligaţiile contractuale prin invocarea propriei culpe şi a lipsei de diligenta privind demersurile în vederea emiterii deciziei de către Consiliul Concurenţei).

- în legătură cu daunele interese solicitate pentru nerespectarea clauzei 8.3 din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni, in mod neîntemeiat atât instanţa de fond cât şi instanţa din apel au reţinut că pârâtul, prin hotărârea AGA luată în 12 decembrie 2003, a selectat corect activităţile care se încadrează în activitatea generica prevăzută în clauza contractuală.

- recurenta consideră că, cumpărătorul nu a determinat societatea să realizeze o cifra de afaceri din care minim 70% să fie obţinută din noul obiect principal de activitate al societăţii, respectiv "producerea şi comercializarea materialelor de construcţii", acesta nefiind modificat conform obligaţiei asumate prin clauza 8.3 din contract, deci clauza 8.4 nu a fost respectata de cumpărător.

- cumpărătorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin clauza 8.10.3 din contract;

- R.G. în calitate de cumpărător nu a prezentat A.V.A.S. documente justificative privind modul de respectare a prevederilor clauzei 8.10.4 din contract deci şi această clauză din contract se consideră nerespectată;

- în mod neîntemeiat instanţele (de fond şi apel) au respins capătul de cerere privind plata penalităţilor ca urmare a nerespectării clauzei 8.10.5 din contract.

- instanţele (de fond şi apel) în mod eronat au reţinut că paratul şi-a îndeplinit obligaţia de a efectua din surse proprii investiţia de mediu la termenul scadent. Precizăm faptul că cenzorii societăţii au întocmit şi au transmis la reclamantă certificate care nu respectă condiţiile de forma stabilite prin clauza 8.10.7 din contract si nici cele prevăzute prin OG nr. 25/2002 cu modificările şi completările ulterioare nu poate fi imputat paratului.

- cumpărătorul nu poate fi exonerat de obligaţiile contractuale prin invocarea culpei cenzorilor, cum în mod greşit au reţinut instanţele de fond si apel.

- în mod neîntemeiat instanţele au respins capătul de cerere al A.V.A.S. de obligare a cumpărătorului la plata sumei de 12.874 EURO cu titlu de daune interese (reprezentând investiţiile pentru protecţia mediului asumate prin contract şi neefectuate de către cumpărător) considerând că daunele interese nu pot fi acordate în condiţiile în care A.V.A.S. a acceptat executarea contractului după termenul la care ar fi intervenit desfiinţarea de plin drept.

- fata de situaţia de fapt ce a fost constatată şi de expert în raportul de expertiză întocmit în cauză, recurenta solicită obligarea pârâtului la plata penalităţilor datorate în valoare de 69.718,8 EURO.

- în mod neîntemeiat instanţele au reţinut că, chiar dacă A.V.A.S. invocă un pact comisoriu de gradul IV fără punerea în întârziere şi fără nicio altă formalitate prealabilă, ar fi trebuit să existe cel puţin o încunoştinţare formală a pârâtului cumpărător.

 - instanţa de apel a reţinut că neîndeplinirea clauzei 8.12.4 nu se datorează cumpărătorului, ci disfuncţionalităţilor de la nivelul Registrului Independent. Ori această susţinere nu poate fi primită deoarece cumpărătorul nu poate fi exonerat de obligaţiile contractuale prin invocarea propriei culpe şi a lipsei de diligenţă privind demersurile în vederea emiterii adresei de confirmare de către R.I.T.

 - pentru anul II investiţional clauza 8.12.4 nu a fost respectată, cumpărătorul datorând penalităţi

- instanţele în mod neîntemeiat au considerat că prevederile clauzei 8.14.2 nu se putea îndeplini întrucât, conform adresei nr. 282 din 23 iunie 2008 - eliberată de O.C.S.P.P.S., încă din 30 martie 2001 SC M. SA Rupea nu mai figurează în lista agenţilor economici şi a capacităţilor de producţie de apărare şi că această clauză este nulă încă de la semnarea actului adiţional, deoarece.

- conform adresei nr. 282 din 23 iunie 2008 eliberata de O.C.S.P.P.S., la data de 30 martie 2001 a fost înregistrat "Inventarul general al patrimoniului sectorului producţiei de apărare" la SC M. SA şi nicidecum nu rezultă că la această dată, societatea nu mai figurează în lista agenţilor economici şi a capacităţilor de producţie de apărare;

- conform adresei nr. 282 din 23 iunie 2008 eliberată de O.C.S.P.P.S., la această dată SC M. SA nu are obligaţia de a întocmi acest inventar, deoarece nu este nominalizată în Lista agenţilor economici şi a capacităţilor producţiei de apărare, fără a preciza însa data la care s-a stins această obligaţie, astfel încât se înţelege că până la data de 23 iunie 2008 prevederile clauzei 8.14.2 din contract au fost opozabile cumpărătorului, acestuia revenindu-i obligaţiile asumate prin actul adiţional nr. 1 din 03 noiembrie 2011.

- Decizia recurată este criticabilă şi prin faptul că instanţa în mod nefondat a respins cererea formulata de A.V.A.S. de efectuare a unei expertize contabile noi, utile prezentei cauze (având ca obiectiv stabilirea cuantumului prejudiciului creat instituţiei noastre de către cumpărător, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002).

Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Deşi motivele de recurs sunt grupate de către recurenta sub incidenta art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nici unul dintre aceste motive nu se circumscrie tezei menţionate, respectiv recurenta nu indica nicăieri în concret în ce mod hotărârea atacata este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau interpretarea greşită a legii.

Recurenta se mulţumeşte să folosească o serie de expresii generale şi afirmaţii fără acoperire legala sau probatorie, o relatare de maxima subiectivitate a unei stări de fapt, contrazisa de dovezile administrate.

În aceste condiţii, dezvoltarea motivelor de recurs nu este de natură să atragă încadrarea acestora în motivul legal prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât nu se precizează care dispoziţii legale au fost încălcate sau aplicate greşit sau în ce constă lipsa de temei legal a deciziei atacate, iar instanţa de recurs nu se poate substitui voinţei şi intenţiei părţii recurente pentru a presupune aceste aspecte de nelegalitate.

Practic, recurenta invoca o greşită interpretare a probelor de către instanţele inferioare, ceea ce nu reprezintă critici de nelegalitate ci, eventual, de netemeinicie, dar care nu pot forma obiectul controlului judecătoresc în faza recursului.

Chiar dacă s-ar considera ca motivele de recurs se circumscriu totuşi prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motivele de critică ale deciziei comerciale nr. 142 din 17 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 43112/3/2007 sunt nefondate, întrucât instanţa de apel a analizat susţinerile şi pretenţiile A.V.A.S. si s-a pronunţat asupra fiecărui motiv de critica.

În baza rolului sau activ, instanţa de apel a procedat la analizarea tuturor criticilor, argumentat pe baza materialului probatoriu aflat la dosar si a textelor de lege aplicabile.

Intimatul-parat R.G. şi-a îndeplinit cu bună credinţă toate obligaţiile contractuale, iar culpa sa nu a fost dovedită de recurenta, astfel încât, pe de o parte contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nu a fost desfiinţat si, pe de alta parte, nu se datorează penalităţi şi despăgubiri.

Cu privire la nerespectarea clauzei nr. 5.7 din contract, respectiv "Cumpărătorul se obligă să notifice Consiliul Concurentei în conformitate cu prevederile Legii nr. 21/1996 şi apoi să transmită Vânzătorului Decizia de autorizare a tranzacţiei de la Consiliul Concurentei in termen de maxim 2 zile lucrătoare de la primirea acesteia. Pentru nerespectarea acestei obligaţii, comparatorul va plăti vânzătorului o penalitate de 1% din preţul contractului." se va reţine,contrar celor afirmate de recurenta reclamantă, că intimatul-parat şi-a îndeplinit întocmai obligaţia, procedând in data de 18 decembrie 2003 la comunicarea către Consiliul Concurentei a notificării în vederea obţinerii deciziei de autorizare a tranzacţiei.

Întrucât nici până la această dată nu s-a procedat la emiterea acestei decizii, s-a procedat, ulterior concilierii prealabile, la data de 07 noiembrie 2007, la solicitarea de lămuriri de la Consiliul Concurentei, cu acest prilej respectiva instituţie informând despre un răspuns expediat pe o alta adresa decât cea din contract. Acest răspuns este dovada certă a notificării Consiliului Concurentei, deci, implicit, a îndeplinirii obligaţiei contractuale respective.

Neemiterea deciziei nu ne poate fi imputabila (dealtfel, numai emiterea unei decizii de refuz ar fi atras desfiinţarea contractului), iar problema esenţială, aceea daca a fost sesizat sau nu Consiliul Concurentei, este evident tranşată în sens pozitiv.

Instanţa de fond şi cea de apel au conchis în mod corect că a fost sesizat în termen Consiliul Concurenţei şi că neemiterea deciziei nu poate fi imputabilă intimatului.

Cu privire la nerespectarea clauzei nr. 8.3 din contract, respectiv: "Cumpărătorul, ca acţionar al Societăţii, se obligă ca, în termen de 30 de zile de la transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor, să propună, susţină, hotărască în Adunarea Generală a Acţionarilor modificarea prezentului obiect principal de activitate în sensul înlocuirii lui cu un nou obiect principal, respectiv "producerea şi comercializarea materialelor de construcţii". Cumpărătorul, ca acţionar al Societăţii, se obligă să menţină, pentru o perioada de 5 ani, noul obiect de activitate." urmează a se reţine că recurenta-reclamantă solicită cu rea-credinţă daune interese pentru neexecutarea unei clauze contractuale cu neputinţa de adus la îndeplinire şi insistă cu obligaţie în aceasta susţinere, deşi evidenta o contrazice.

În nomenclatorul activităţilor din economia naţională CAEN nu se regăseşte un astfel de obiect de activitate sau o clasă de activităţi care sa fi permis paratului sa se circumscrie acestei obligaţii.

În intenţia de a executa cu buna credinţă obligaţiile contractuale, s-a procedat totuşi la convocarea Adunării Generale şi la adoptarea Hotărârii AGEA din 12 decembrie 2003 în sensul extinderii obiectului de activitate şi precizării domeniului principal şi activităţii principale, respectiv domeniul 2812 - Fabricarea de construcţii metalice şi activitatea principală ­fabricarea de elemente de dulgherie şi tâmplărie de metal. Atât domeniul principal cât şi activitatea principală sunt în acord cu activitatea desfăşurata anterior de SC M. SA Rupea, cu dotările şi calificarea personalului şi reprezintă alegerea cea mai apropiată, ca domeniu de activitate, de cea prevăzută generic în contract.

De altfel, în cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 983 C. civ.: "Când este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă.".

Cu această motivare instanţele de fond şi apel au respins pretenţiile privind obligarea la plata unor penalităţi reprezentând echivalentul a 50.000 EURO ca neîntemeiate.

Cu privire la nerespectarea clauzei nr. 8.4 din contract: "Cumpărătorul, ca acţionar al Societăţii, se obligă să determine Societatea să realizeze o cifra de afaceri din care minim 70% să fie obţinută din noul obiect principal de activitate al Societăţii pentru o perioada de 5 ani de la data modificării acestuia" urmează a se reţine că, din moment ce nu se puteau îndeplini decât în modalitatea arătată obligaţia de la clauza 8.3, este evident ca nu se putea realiza 70% din cifra de afaceri dintr-un obiect de activitate inexistent şi imposibil de realizat.

Totuşi, în spiritul aceleiaşi bune credinţe contractuale, s-au realizat în ambii ani investiţionali (decembrie 2003-decembrie 2005) 70,29%, respectiv 77,07 % din cifra de afaceri din obiectul de activitate principal 2812 - fabricarea de elemente de dulgherie şi tâmplărie de metal, aşa cu rezultă din situaţiile şi declaraţiile anexate la dosar.

Cu privire la nerespectarea clauzelor nr. 8.10.3, 8.10.4, 8.10.5 si 8.10.8 din contract urmează se reţine că intimatul-parat, în calitatea sa de acţionar majoritar, şi-a îndeplinit obligaţia de a asigura realizarea obligaţiunilor de mediu, realizând investiţiile în cuantumul prevăzut şi depăşit, de 16.353,19 EURO.

De asemenea, nu rezultă că intimatul-parat ar fi transferat răspunderea pentru realizarea acestor măsuri şi investiţii de protecţia mediului unei terţe persoane sau ca ar fi transferat vreun activ unei terţe persoane în acelaşi scop sau ca nu ar fi asigurat deplinul acces la documentele şi la bunurile imobile ale societăţii comerciale, ulterior semnării Contractului şi pe toată perioada derulării clauzelor contractuale referitoare la problemele de mediu. Daca recurenta-reclamanta susţine contrariul, sarcina probei îi revenea, întrucât nu se poate proba de către intimat un fapt negativ.

De altfel, nu există nici o solicitare în vederea comunicării acestor date sau în vederea efectuării unui control de către reprezentanţii reclamantei care sa fi fost trimisa pe adresa de corespondenta stabilita de părţi în contract.

Toate aceste pretenţii au fost respinse de către instanţele de fond şi apel cu motivarea in sensul ca s-au efectuat investiţiile în cuantumul prevăzut şi depăşit şi că recurenta nu a dovedit cele afirmate privind transferarea răspunderii, înstrăinarea unui activ sau împiedicarea reprezentanţilor săi de a avea acces la documentele societăţii.

Cu privire la nerespectarea clauzei nr. 8.10.6 din contract: "Cumpărătorul s-a obligat să efectueze în Societate, din surse proprii, până la data de 31 decembrie 2005, începând cu data transferului dreptului de proprietate, o investiţie pentru protecţia mediului, in suma totala de 12.874 Euro eşalonate conform Anexei nr. 5" urmează a se reţine că s-a îndeplinit obligaţia de a efectua din surse proprii investiţia de mediu, pentru scadentele stabilite, depăşind chiar suma prevăzută în contract.

Faptul ca cenzorii SC M. SA Rupea au întocmit şi transmis la A.V.A.S. certificatele cu nr. 14 din 28 ianuarie 2005 si 16 din 28 februarie 2006 în condiţiile în care acestea nu respectau prevederile OG nr. 25/2002 nu poate fi imputat paratului, acesta neavând o culpa in acest sens.

Relevantă pentru executarea obligaţiilor contractuale o reprezintă faptul că aceste investiţii s-au realizat in structura, cuantumul si la scadentele fixate, dincolo de neîndeplinirea unor formalităţi exagerate.

Mai mult, societatea respectiva nici nu a desfăşurat în această perioada o activitate care sa implice efecte negative asupra mediului.

Pe de alta parte, daunele interese de 12.874 EURO, reprezentând investiţiile pentru protecţia mediului asumate prin contract, se datorau numai in situaţia desfiinţării contractului, or instanţele au reţinut ca nu a intervenit aceasta sancţiune, iar contractul este in vigoare.

Cu privire la nerespectarea clauzei nr. 8.11.1 din contract: "Cumpărătorul s-a obligat sa efectueze in Societate, din surse proprii sau atrase în numele sau, pe o durata de 2 ani, începând cu data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor, o investiţie prin aport în numerar şi/sau în natura, la capitalul social al Societăţii, de 348.802 Euro în conformitate cu Anexa nr. 6." urmează a se reţine că intimatul parat a efectuat în perioada menţionata o investiţie din fonduri proprii de 370.306,33 EURO, depăşind suma la care se obligase potrivit contractului, aceea de 348.802 EURO, fiind depuse la dosar în acest sens hotărâri AGA, acte adiţionale, certificatele nr. 15 din 28 ianuarie 2005 şi nr. 15 din 28 februarie 2006, balanţa.

Cu privire la data considerata scadenta a obligaţiei de realizare a investiţiei eşalonată la 121.416 EURO pentru anul I si la 227.386 EURO pentru anul II, se reţine că ca momentul de la care începe să curgă fiecare termen de un an este acela al transmiterii acţiunilor către pârât prin remiterea registrului de acţiuni, adică 13 ianuarie 2004, si nu cel de 02 decembrie 2003, respectiv 02 decembrie 2004, cum susţine reclamanta.

În raport cu acest moment, investiţiile s-au realizat in termen, astfel încât in sentinţa apelată se retine corect că paratul nu datorează nici aceste penalităţi.

Cu privire la eliberarea de către ORC Braşov a certificatului de înscriere de menţiuni privind majorarea capitalului social cu întârziere, s-a stabilit de instanţe ca aceasta nu este imputabila paratului R.G.

Cu privire la nerespectarea clauzei nr. 8.12.1 din contract care atrage desfiinţarea de drept a contractului, fără punere în întârziere şi fără nici o notificare prealabila, dacă comparatorul nu constituie garanţia reală asupra întregului pachet de acţiuni rezultat din majorarea capitalului social, cu investiţiile efectuate in anul I investiţional, în vederea garantării obligaţiei investiţionale aferente anului II, sub sancţiunea unei penalităţi de întârziere de 0,10% din preţul de cumpărare pe fiecare zi de întârziere urmează a se reţine că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, din iniţiativa şi sub forma prezentata de recurenta-reclamanta s-a încheiat şi contractul de garanţie reală mobiliară nr. BV-7 din 31 octombrie 2003 pentru garantarea investiţiilor pentru primul an investiţional.

De altfel, fiind vorba despre un contract, intimatul-parat nici nu era în măsura să îl încheie unilateral, aşteptând remiterea de către A.V.A.S. a formei agreate.

Deoarece A.V.A.S., deşi înştiinţată despre majorarea capitalului social de către parat, nu a trimis documentul in vederea semnării, paratul a fost pus in imposibilitate de a încheia contractul de garanţie mobiliară, fără ca această împrejurare să îi fie imputabilă.

Prin urmare, nici consecinţele contractuale sancţionatoare, adică obligarea la plata penalităţilor de întârziere şi rezolvirea contractului, nu pot opera.

Cu privire la nerespectarea clauzei nr. 8.12.4 din contract: "Cumpărătorul s-a obligat sa prezinte vânzătorului în termen maxim 15 zile de la data eliberării confirmării de plata a preţului Contractului, respectiv semnarea noului Contract de Garanţie Reala Mobiliara, dovada înregistrării garanţiilor reale mobiliare in Registrul Independent in care acţiunile vor fi înregistrate, precum si in Arhiva Electronica de Garanţii Mobiliare. In caz de nerespectare penalitate de 0, 15% pe zi de întârziere din preţul Contractului. " urmează a se reţine că aceasta clauza nu este opozabila intimatului, întrucât nu făcea parte din Contract la momentul încheierii acestuia, iar acesta nu a avut cunoştinţă despre aceasta obligaţie şi despre consecinţele nerespectării ei.

O astfel de obligaţie, de altfel, se naşte numai ope legis si revine exclusiv agenţilor economici şi a capacităţilor producţiei de apărare, fiind vorba despre o reglementare speciala, cu aplicabilitate limitata.

Aşa cum rezulta insa din adresa nr. 282/2008 comunicata de Ministerul Internelor si Reformei Administrative - O.C.S.P.P.S., S.C. M. SA nu se afla pe lista agenţilor economici si a capacităţilor producţiei de apărare aprobata prin HG 813/2002. Chiar daca o astfel de clauza a fost inserata in contract, datorita caracterului sau abuziv si nelegal aceasta nu îşi poate produce efectele, atât in ceea ce priveşte obligaţiile părţilor cât şi sancţiunile pe care le atrage nerespectarea ei.

Din moment ce nu se afla pe lista agenţilor economici şi a capacităţilor producţiei de apărare, rezulta că, cel puţin din anul 2002, deci anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni S.C. M. S.A. nu are capacităţi de producţie militară, nu avea şi nu a încheiat contracte pentru comenzi necesare apărării naţionale.

În plus, Legea nr. 73/1995 la care se face referire in art. 8.14.2 din contract a fost abrogata la data de 20 noiembrie 2003, ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, dar anterior scadentei obligaţiei paratului. respectiv 17 decembrie 2003 (15 zile de la data plăţii preţului contractului, adică 02 decembrie 2003, art. 8.14.2 contract).

Cu privire la celelalte pretenţii ale A.V.A.S., altele decât cele solicitate in primul capăt de cerere, a căror evaluare s-a cerut pe calea unei expertize tehnice contabile, este corectă respingerea lor, întrucât contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. BV1 0 din 31 octombrie 2003, este in vigoare din motivele arătate, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiilor art. 21 din OG nr. 25/2002.

Mai mult, raportul de expertiza contabila judiciara efectuat în cauză arată că intimatul­ pârât a respectat clauzele contractuale, că nu s-a produs nici un prejudiciu in patrimoniul SC M. SA si ca toate investiţiile au fost realizate in cuantumul prevăzut în contract şi chiar depăşit.

Cu privire la executarea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni BV/10 din 31 octombrie 2003 şi a inaplicabilităţii pactului comisoriu urmează a se reţine că, chiar dacă în contract există un pact comisoriu in care se menţionează rezoluţiunea contractului fără intervenţia instanţei, competenta acesteia nu poate fi înlăturată atunci când intre părţi exista un litigiu. Instanţa trebuie sa verifice în ce măsura nu si-a executat obligaţiile asumate partea în contra căreia se desfiinţează contractul.

Mai mult decât atât, recurenta-reclamanta a solicitat instanţei de fond sa se pronunţe în legătură cu efectele acestei rezoluţiuni, fără a i se solicita sa constate ca aceasta a operat, ceea ce reprezintă o eroare de logica juridica si de concepţie a cererii de chemare in judecata.

Aceasta cerere ar fi fost necesara chiar si atunci când ar fi fost vorba despre aprecierea unei chestiuni simple, de exemplu depăşirea unui termen sau neplata unei sume, cu atât mai mult când se cer analizate chestiuni litigioase.

Potrivit art. 21 din OG nr. 25/2002: "In cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciara, pentru prejudiciul cauzat Autorităţii, cumpărătorul este obligat la plata daunelor ... ", ceea ce înseamnă ca doar după ce a intervenit desfiinţarea contractului reclamanta ar fi putut sa solicite sumele din acţiune. Prima sarcina a reclamantei era deci aceea de a cere si de a proba ca a intervenit rezoluţiunea in temeiul pactului comisoriu, cu atât mai mult cu cat aceasta chestiune era una litigioasa, din moment ce s-a arătat încă de la convocarea la concilierea directa ca nu se considera acest contract rezolvit. În alta ordine de idei, reclamanta nu mai este în măsură să invoce rezoluţiunea convenţională deoarece: - a acceptat executarea contractului după termenul la care ar fi intervenit pretinsa desfiinţare de plin drept; - clauza accesorie la care se refera pactul comisoriu şi-a încetat aplicabilitatea, deci nici sancţiunea corespunzătoare nu mai poate fi aplicată.

După pretinsa intervenire a desfiinţării de plin drept a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 1/2003, in loc sa aducă la cunoştinţa paratului R.G. aceasta împrejurare, reclamanta A.V.A.S. a acceptat realizarea de către acesta a investiţiilor asumate pentru anul II investiţional, in suma de 204.796 EURO, deci a acceptat executarea contractului in continuare cu privire la o clauză esenţială. ceea ce instanţele de fond si de apel au subliniat in motivare.

Potrivit art. 8.12.1 din contract, aceasta desfiinţare ar fi avut loc (daca ar fi fost îndeplinite condiţiile intervenirii pactului comisoriu) la data de 14 aprilei 2005, respectiv după trecerea a 30 de zile lucrătoare de la eliberarea de către Oficiul Registrului Comerţului a certificatului de înscriere de menţiuni cu privire la majorarea de capital social aferenta primei perioade investiţionale (14 februarie 2005), la care se adaugă încă 30 de zile calendaristice.

Investiţiile din surse proprii corespunzătoare anului II investiţional s-au realizat de către cumpărător până la data de 21 decembrie 2005, conform Actului Adiţional din 21 decembrie 2005la Statutul S.C. M. S.A., deci ulterior datei de 24 aprilie 2005, reci amanta fiind înştiinţată şi acceptând executarea contractului.

Pe de alta parte, rezoluţiunea este o sancţiune pentru neîndeplinirea culpabila a obligaţiilor contractuale efective si in vigoare, neputându-se aplica pentru obligaţii deja executate sau stinse.

Potrivit art. 8.12.6 din contract, garanţia constituita in vederea realizării obligaţiei investiţionale încetează la sfârşitul perioadei investiţionale in termen de 40 de zile de la data la care comparatorul prezintă certificatele de înscriere de menţiuni la ORC cu privire la întregul volum de investiţii asumat. Acest termen s-a împlinit la data de 10 aprilie 2006 (40 de zile de la 01 martie 2006, când s-a prezentat dovada înregistrărila ORC a majorării capitalului social pentru ultimul an investiţional). Orice notificare ulterioara, invocata de recurenta ca fiind din 2007, nu îşi poate produce efectele, obligaţiile investiţionale fiind realizate mult anterior.

Tot la acel termen, depăşit deja, încetează şi raţiunea pentru care aceste garanţii au fost instituite, ca si posibilitatea reclamantei de a invoca rezoluţiunea contractului ca sancţiune.

Scopul principal urmărit de părţi prin instituirea garanţiei, acela de a asigura executarea de către reclamant a investiţiilor a fost atins, întrucât investiţiile au fost efectuate in cuantumul stabilit. Consecinţa păgubitoare nu s-a produs, adică tocmai aceea in considerarea căreia s-a stipulat consecinţa atât de grava a rezoluţiunii contractului.

Nu este posibil ca nerespectarea unei clauze accesorii şi temporare, prin care se instituie o garanţie în vederea executării unei clauze principale, să atragă consecinţe mai grave decât nerespectarea înseşi a c1auzei principale.

De asemenea, din moment ce obligaţia principală s-a îndeplinit, dispare raţiunea aplicării clauzei accesorii de garanţie, potrivit principiului de drept accesorium sequitur principale.

Este adevărat că acest contract de vânzare-cumpărare de acţiuni este unul de adeziune, ale cărui clauze sunt reglementate în mare măsura de dispoziţiile OG nr. 25/2002, însă, chiar într-o atare situaţie, părţile au o poziţie de egalitate, atât în ceea ce priveşte cuantumul contraprestaţiilor si executarea obligaţiilor, cât şi ca raportare la legea aplicabilă, reprezentată de dispoziţiile de drept material sau procesual.

În cazul în speţă însa, datorita relei credinţe a recurentei-reclamante în interpretarea şi aplicarea clauzelor contractuale, concretizata si prin promovarea unei acţiuni judiciare în pretenţii, această convenţie tinde să devină un contract injust şi abuziv, conferind aparent drepturi doar recurentei şi instituind în sarcina intimatului obligaţii disproporţionate.

Aceasta pentru că, după ce paratul a cumpărat pachetul de acţiuni la valoarea lor nominală, de 491.581 lei, după ce a efectuat investiţii de mediu de 16.353,19 EURO şi investiţii directe din surse proprii de 370.306,33 EURO, deci a cheltuit echivalentul a aproximativ 400.000 euro, este chemat in judecata pentru a fi obligat la plata a încă aproximativ 1.700.000 euro, urmând să piardă şi sumele deja plătite, menţionate anterior.

Suma de 2.100.000 EURO ar ajunge astfel în contul reclamantei, fără nici o contraprestaţie economica, deoarece societatea privatizata producea anterior pierderi, în condiţiile in care, dincolo de unele deficiente, care nu ii sunt imputabile, ţinând de completarea si depunerea unor formulare, reclamantul şi-a îndeplinit toate obligaţiile contractuale esenţiale şi, aşa cum menţionează concluziile raportului de expertiza, nu a cauzat nici un prejudiciu A.V.A.S..

Intenţia recurentei-reclamante a fost aceea de a privatiza o întreprindere care producea pierderi la bugetul de stat, de a asigura efectuarea de investiţii şi păstrarea locurilor de muncă, iar nu de a obţine un astfel de venit nemeritat din penalităţi sau sancţiuni pretinse abuziv.

Pentru aceste considerente conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 142 din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 142 din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 281/2011. Comercial		ICCJ. Decizia nr. 136/2011. Comercial →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

ICCJ. Decizia nr. 185/2011. Comercial ICCJ. Decizia nr. 203/2011. Comercial ICCJ. Decizia nr. 259/2011. Comercial ICCJ. Decizia nr. 281/2011. Comercial ICCJ. Decizia nr. 339/2011. Comercial ICCJ. Decizia nr. 340/2011. Comercial