ICCJ. Decizia nr. 340/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 340/2011
Dosar nr. 3647/62/2009
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, reclamanta SC B.D. SRL prin lichidator judiciar H.D., în contradictoriu cu pârâţii P.I. şi P.M. au solicitat instanţei să se constate că: imobilele înscrise la A + 6,8,9 în C.F. 4346 Buzăul Ardelean fac parte din capitalul social al SC B.D. SRL prin aport în natură, conform actului adiţional nr. 89 din 23 septembrie 1996 autentificat la BVP B.A.
Prin sentinţa nr. 257/C din 23 februarie 2010 a Tribunalului Braşov, s-a admis acţiunea reclamantei şi s-a constatat că imobilele înscrise la A + 6,8,9 în C.F. 4346 Buzăul Ardelean fac parte din capitalul social al SC B.D. SRL prin aport în natură, conform actului adiţional nr. 89 din 23 septembrie 1996 autentificat la BVP B.A.
S-a dispus radierea din C.F. a dreptului de proprietate asupra imobilelor menţionate, de pe numele vechilor proprietari P.I. şi P.M. şi înscrierea dreptului de proprietate cu titlu de aport în natură la capitalul social pe numele reclamantei SC B.D. SRL.
S-a instituit în favoarea reclamantei un drept de superficie pe o durata de 20 de ani asupra terenurilor proprietate a pârâţilor înscrise în C.F. nr. 4346 Buzăul Ardelean, pe care se află construcţiile sus-indicate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că atât bunurile în litigiu, cât şi actul adiţional sus-indicat au tăcut obiectul unui litigiu, care s-a soluţionat irevocabil prin Decizia civila nr. 3967 din 4 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, litigiu în care s-a constatat în mod irevocabil (prin respingerea cererii reconvenţionale formulate de pârâţii P.I. şi M.) valabilitatea actului adiţional autentificat sub nr. 189 din 23 septembrie 1996 prin care s-au adus ca aport în natură la societatea reclamantă bunurile în litigiu.
De asemenea, s-a mai reţinut că, potrivit declaraţiei autentificate sub nr. 2643 din 27 mai 2003, pârâţii P.I. şi M. au fost de acord cu crearea unui drept de superficie pe durata de 20 de ani asupra terenurilor pe care sunt situate construcţiile ce fac parte din capitalul social conform actului adiţional nr. 189 din 23 septembrie 1996, deci inclusiv cu privire la terenurile pe care sunt situate construcţiile în litigiu.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii P.I. şi P.M., criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 55/Ap. din 17 iunie 2010 a respins excepţiile autorităţii de lucru judecat şi a inadmisibilităţii, precum şi apelul declarat de pârâţii P.I. şi P.M.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, faţă de precizarea petitului principal al acţiunii - înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară - că prezenta acţiune are caracterul unei acţiunii în realizare, sens în care a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii întemeiată pe art. 111 C. proc. civ., iar cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, în raport de Decizia nr. 3967 din 04 decembrie 2007 a Î.C.C.J., a constatat că cererea privind înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară pentru imobilele în litigiu a rămas nesoluţionată.
De asemenea, a mai reţinut că reclamanţii nu au dovedit investiţiile făcute la construcţiile în litigiu, iar în ceea ce priveşte dreptul de superficie asupra imobilelor din litigiu, acesta a fost instituit luându-se în considerare acordul părţilor exprimat prin declaraţia notarială autentificată sub nr. 2643 din 27 mai 2003.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs pârâţii P.I. şi P.M., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că în mod greşit instanţa de apel a respins apelul, iar hotărârea recurată este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea legii, întrucât instanţa a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale ce reglementează excepţia autorităţii de lucru judecat, respectiv art. 1201 C. civ. şi art. 163 C. proc. civ.
Analizând Decizia atacată în raport de criticile formulate şi de temeiurile de drept invocate, se constată că recursul pârâţilor este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente :
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de către recurenţii se referă la greşita aplicare a dispoziţiilor legale ce reglementează excepţia autorităţii de lucru judecat, respectiv art. 1201 C. civ. şi art. 163 C. proc. civ.
Potrivit art. 1201 C. civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate, iar conform art. 163 C. proc. civ. „nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe".
In raport de aceste texte, recurenţii susţin că anterior promovării acţiunii ce face obiectul prezentului recurs, reclamanta a mai investit instanţele judecătoreşti cu aceleaşi petite cuprinse într-o acţiune, care a fost soluţionată în mod irevocabil prin Decizia nr. 3967 din 04 decembrie 2007 a I.C.C.J., prin care s-a admis cererea reclamantei şi s-a respins cererea reconvenţională a pârâţilor.
În acest context, recurenţii arată că o a doua cerere cum este cea de faţă nu mai poate fi primită, instanţa neputând fi investită de două ori cu judecata aceleiaşi cereri, sens în care nu pot fi reţinute considerentele deciziei atacate, potrivit cărora, excepţia autorităţii de lucru judecat a fost înlăturată motivat de împrejurarea că prin Decizia respectivă nu s-a soluţionat cererea privind înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară privind imobilele în litigiu.
Analizând condiţiile de admisibilitate ale excepţiei autorităţii de lucru judecat, respectiv existenţa triplei identităţi între cele două cauze privind părţile, cauza şi obiectul dedus judecăţii, se constată că aceste nu sunt îndeplinite, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1201 C. civ.
Astfel, acţiunea ce formează obiectul prezentului recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 7/1996, obiectul acesteia fiind acţiune în constatare privind imobilele în litigiu, ca făcând parte din capitalul social al SC B.D. SRL, prin aport în natură, iar acţiunea soluţionată irevocabil de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a avut ca temei legal dispoziţiile Legii nr. 115/1938, iar ca obiect anularea parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 162 din 6 februarie 2002.
Prin Decizia irevocabilă nr. 3967 din 04 decembrie 2007 a I.C.C.J., s-a admis recursul reclamantei SC B.D. SRL, fiind modificată Decizia atacată în sensul admiterii apelului, iar pe fond s-a admis acţiunea şi s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 162 din 6 februarie 2002, cu privire la imobilele în litigiu, fiind respinsă cererea reconvenţională a pârâţilor, însă cererea privind înscrierea dreptului de proprietate în C.F. pe numele SC B.D. SRL a rămas nesoluţionată.
In acest context, se constată că, în cauză nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi pentru a opera principiul puterii lucrului judecat, aspect ce împiedică judecarea unui nou proces între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.
Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică, sens în care se constată că readucerea în faţa instanţelor a unor chestiunii litigioase deja rezolvate, nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Aşa fiind, se constată că în mod corect instanţa de apel a înlăturat susţinerile pârâţilor privind existenţa autorităţii de lucru judecat, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâţii P.I. şi P.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D EC I D E
Respinge recursul declarat de pârâţii P.I. şi P.M. împotriva deciziei nr. 55/Ap din 17 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 896/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 566/2011. Comercial → |
|---|
