ICCJ. Decizia nr. 3505/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3505/2011
Dosar nr. 8572/63/2010
Şedinţa publică de la 8 noiembrie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 493 din 9 noiembrie 2010, Tribunalul Dolj, secţia comercială, a respins acţiunea promovată de reclamantul A.B.C. având ca obiect anularea Hotărârii AGA din 29 aprilie 2010 a societăţii pârâte SC T.C.F. SA Craiova.
Judecătorul fondului a avut în considerare că dispoziţiile art. 123 din Legea nr. 31/1990 care instituie obligativitatea menţionării în cuprinsul convocatorului a datei de referinţă sunt incidente numai societăţilor ale căror acţiuni sunt la purtător, când pentru exercitarea dreptului de vot prin mandatar acesta trebuie să îşi justifice mandatul acordat printr-o procură specială în condiţiile art. 124 din Legea nr. 31/1990.
S-a constatat că în cuprinsul actului constitutiv al societăţii pârâte s-a prevăzut expres că acţiunile sunt nominative, indivizibile, nefiind necesară menţionarea unei date de referinţă în convocator, menţiune a cărei lipsă nici nu constituie o cauză de nulitate, iar reclamantul şi-a justificat în cadrul AGA calitatea de acţionar doar pentru 4500 de acţiuni deţinute conform certificatului de acţionar emis pe numele său.
În contra sentinţei reclamantul a declarat apel, criticile sale vizând dovada dreptului de acţionar în raport de sentinţa Tribunalului Dolj care îi constată această calitate, ignorarea convenţiei de vot a acţionarilor coproprietari, a prevederilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi a dispoziţiilor art. 11 pct. 4 din actul constitutiv al societăţii cu consecinţa îngrădirii dreptului de vot pentru 14.676 acţiuni, încălcarea principiului specializării adunărilor generale şi ignorarea condiţiilor de valabilitate a convocării AGA, reţinerea inaplicabilităţii dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin decizia nr. 43 din 30 martie 2011 a admis apelul declarat de reclamantul A.B.C. împotriva sentinţei pe care a schimbat-o în sensul admiterii acţiunii şi anulării hotărârii AGA nr. 58 din 29 aprilie 2010 a SC T.C.I.F. SA Craiova.
În motivarea deciziei se arată că potrivit art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, administratorul sau consiliul de administraţie, după caz, are obligaţia de a stabili o dată de referinţă pentru acţionarii cu drept de vot, dată ulterioară publicării convocatorului şi care nu va depăşi 60 zile înainte de data la care adunarea generală este convocată pentru prima oară, dată care permite identificarea acţionarilor care au dreptul de a participa la adunarea generală şi de a încasa dividende.
Chiar dacă art. 117 din Legea nr. 31/1990 nu prevede expres obligaţia ca în convocator să se precizeze data de referinţă, această prevedere se coroborează cu dispoziţiile art. 123 alin. (2) din acelaşi act normativ care au caracter imperativ şi a căror încălcare conduce la anularea Hotărârii AGA adoptată în aceste condiţii
În contra acestei deciziei a declarat recurs pârâta SC T.C.I.F. SA pentru situaţiile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului modificarea deciziei şi menţinerea sentinţei şi, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanţa de apel să se pronunţe pe toate motivele de apel şi pe apărările formulate.
În dezvoltarea motivelor de nelegalitate recurenta arată că:
1. Data de referinţă este necesar a fi menţionată în convocator numai la societăţile cu acţiuni la purtător iar absenţa ei din convocator nu conduce la sancţiunea nulităţii hotărârii, nefiind cuprinsă în enumerarea art. 117 din lege, dispoziţiile art. 123 din lege fiind greşit aplicate prin decizia atacată.
Reclamantul a ştiut de adunare şi a fost prezent la aceasta şi oricum nu se mai poate prevala de data de referinţă. Sub acest aspect, arată recurentul a invocat şi excepţia lipsei de interes a acţiunii, asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat.
2. Instanţa nu s-a pronunţat asupra naturii nulităţii: relativă sau absolută, şi nu a avut în vedere prevederile art. 125 alin. (5) în sensul că hotărârea AGA nu se anulează dacă voturile rămase sunt suficiente pentru valabilitatea ei;
3. Motivul pentru care nu i s-a permis reclamantului să voteze cu toate acţiunile a fost unul formal, nefiindu-i recunoscută procura de reprezentare, iar nu lipsa menţiunii datei de referinţă din convocator.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:
Criticile de nelegalitate dezvoltate de recurentă se încadrează în situaţia prevăzută de art. 304 pct. 5 prin raportare la art. 295 alin. (1) C. proc. civ., stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii prin sentinţa apelată nefiind verificate din perspectiva tuturor motivelor de apel cu a căror analiză a fost investită instanţa de apel, cât şi în situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin raportare la prevederile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, art. 304 pct. 8 C. proc. civ. fiind formal invocat. Cât priveşte critica nepronunţării asupra excepţiei lipsei de interes a acţiunii, se constată că recurenta a invocat-o în faţa instanţei de fond prin întâmpinare, dar că prin neapelarea sentinţei, aceasta a intrat în puterea lucrului judecat în ce o priveşte.
Soluţia de admitere a apelului declarat de reclamant a fost motivată numai pe incidenţa în speţă a prevederilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, care reglementează atribuţia consiliului de administraţie, respectiv a directoratului de a stabili data de referinţă pentru acţionarii îndreptăţiţi să fie înştiinţaţi şi să voteze în cadrul adunării generale.
Data de referinţă astfel stabilită va fi ulterioară publicării convocatorului şi nu va depăşi 60 de zile înainte de data la care adunarea generală este convocată pentru prima oară.
Rezultă, aşadar, că data de referinţă reprezintă o condiţie de acces, de participare la adunare a acţionarilor îndreptăţiţi conform art. 123 alin. (3) din lege să încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturi.
Or, în cazul în speţă, reclamantul intimat a participat la adunare, i s-a comunicat numărul de acţiuni în baza cărora îşi poate exercita dreptul de vot, nefiind vătămat sub aspectul stabilirii datei de referinţă, critica acestuia cu suport în realitatea desfăşurării adunării AGA constând în neacceptarea exercitării dreptului de vot conform sentinţei nr. 358 din 2 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj, secţia comercială, prin care i s-a constatat dreptul pentru 268 acţiuni, cu care, susţine acesta, abuziv, nu a fost înscris în registrul acţionarilor şi nici în baza convenţiei acţionarilor coproprietari autentificată la 28 aprilie 2010, de reprezentare, conform art. 102 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, dar şi art. 11 pct. 4 din actul constitutiv al societăţii pârâte.
Decizia instanţei de apel prin care s-a admis acţiunea reclamantului şi s-a anulat Hotărârea AGA nr. 58 din 29 aprilie 2010 a societăţii recurente a reţinut ca motiv de nulitate încălcarea prevederilor imperative ale art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Instanţa de apel trebuia să observe, însă, că nulitatea pe care o atrage încălcarea acestui text de lege este o nulitate relativă, interesul pe care-l protejează fiind unul particular iar nu general şi că acţionarul reclamant participând la adunare, fiindu-i stabilit dreptul de vot pentru acţiunile înregistrate, nu a fost vătămat prin neaducerea la cunoştinţa lui a datei de referinţă, hotărârea AGA fiind nelegal anulată pe acest temei.
Constatând că instanţa de apel nu a examinat şi celelalte motive de apel constând în critica dovezii calităţii de acţionar şi respectiv de reprezentare în adunarea AGA, mai sus evocate, Înalta Curte va admite recursul în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., şi conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va casa decizia atacată şi va trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceiaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă S.C. T.C.I.F. S.A. CRAIOVA împotriva deciziei nr. 43 din 30 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, casează decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3507/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3502/2011. Comercial → |
|---|
