ICCJ. Decizia nr. 427/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 427/2011
Dosar nr. 2779/90/2009
Şedinţa publică din 1 februarie 2011
Prin sentinţa nr. 684/C din 7 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Vâlcea s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC V. SRL Băile Olăneşti împotriva pârâtelor SC I. SR Băile Olăneşti şi SC T. SRL Băile Olăneşti şi în consecinţă, pârâtele au fost obligate să-şi dea acordul scris în formă autentică pentru executarea lucrărilor de amenajare la imobilul proprietatea reclamantei situat în Băile Olăneşti, jud. Vâlcea, iar în caz de refuz s-a dispus ca hotărârea să ţină loc de acord scris pentru efectuarea lucrărilor menţionate. A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii, pârâtele fiind obligate la plata sumei de 1.798 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că părţile deţin în coproprietate terenul şi acoperişul imobilului, iar pârâtele refuză în mod abuziv să-şi dea acordul la efectuarea lucrărilor de demolare acoperiş, supraetajare şi reamenajare interioară, întrucât aceste lucrări nu afectează dreptul de coproprietate, iar clădirea are asigurată în continuare rezistenţa, stabilitatea şi siguranţa în exploatare.
Apelul declarat de pârâte împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 66/A-COM din 8 septembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, sentinţa fiind schimbată în tot, cu consecinţa respingerii acţiunii.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, asupra aceleiaşi construcţii, reclamanta şi pârâtele sunt în coproprietate forţată asupra terenului şi acoperişului, că nu a fost vorba despre efectuarea unor lucrări de refacere a acoperişului iniţial, ci, despre modificări substanţiale ale acestuia, care schimbă forma şi structura, cu influenţe asupra întregii clădiri, astfel că nu erau incidente dispoziţiile art. 1073 C. civ., refuzul pârâtelor având la bază natura dreptului de coproprietate forţată, nefiind vorba despre o exercitare abuzivă a drepturilor, în sensul art. 970 alin. (1) C. civ.
De asemenea s-a reţinut că nu este vorba despre existenţa autorităţii de lucru judecat cu dosarul finalizat prin Decizia nr. 758 din 28 mai 2010 a Curţii de Apel Piteşti, prin care s-a respins acţiunea având ca obiect obligarea Primarului Băile Olăneşti la emiterea autorizaţiei de construire.
Împotriva deciziei din apel reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 1 şi 9 C. proc. civ., solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru soluţionarea cererii de amânare pentru lipsă de apărare din 7 septembrie 2010 şi a excepţiei invocată din oficiu de către instanţă, cu obligarea intimatelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta susţine că Decizia s-a pronunţat nelegal, în condiţiile în care la dosar exista o cerere de amânare pentru lipsă de apărare asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat.
De asemenea, a invocat din oficiu excepţia privind competenţa materială de soluţionare a cauzei, asupra căreia nu s-a mai pronunţat.
Pe fond, recurenta susţine că s-a reţinut în mod greşit, în dezacord cu probele existente la dosar, coproprietatea forţată a părţilor asupra acoperişului, când în fapt, acesta îi aparţine doar reclamantei.
Intimatele au depus la dosar concluzii scrise (filele 21-27), la 25 ianuarie 2011, prin care au solicitat respingerea recursului, arătând în apărare că cererea este neîntemeiată faţă de natura dreptului de coproprietate forţată şi inexistenţa unui izvor al obligaţiei având în vedere temeiul de drept invocat, art. 1073 şi urm. C. civ.
Astfel, se arată că nu există un izvor al obligaţiei, nici delictual şi nici contractual, astfel că intimata nu are o obligaţie de dus la îndeplinire pe calea executării silite, iar pe de altă parte, obligaţia solicitată a fi executată silit este una intuitu personae.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se va reţine că este fondat, pentru următoarele considerente:
Apelul declarat de pârâte a fost soluţionat de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, la primul termen de judecată, respectiv la data de 8 septembrie 2010.
Anterior, la data de 7 septembrie 2010 reclamanta-intimată a formulat o cerere de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, neînregistrată, dar anexată la fila 19 din dosar asupra căreia instanţa de apel nu s-a pronunţat în nici un fel.
Despre această cerere nu se face vorbire în preambulul hotărârii, dar aceasta nici nu poartă vreo menţiune din care să rezulte eventual, primirea acesteia după pronunţare.
Scriptul există la dosar, este cusut şi numerotat anterior hotărârii, iar omisiunea de a se pronunţa asupra cererii se încadrează în dispoziţiile art. 105 C. proc. civ., intimatei fiindu-i încălcat dreptul la apărare garantat de art. 22 din Constituţia României, precum şi dreptul la un proces echitabil, în raport de art. 6 din CEDO.
Din această perspectivă, este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. care include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor prevăzute la punctele 1-4, precum si nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs, cum este în speţă dreptul la apărare.
De asemenea, dreptul la apărare al părţilor a fost încălcat şi prin aceea că, deşi a rămas în pronunţare pe excepţie, Curtea a soluţionat litigiul pe fond.
Astfel, potrivit consemnărilor din practicaua deciziei, instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor prezente (reprezentantului convenţional al apelantelor) natura juridică a litigiului şi competenţa materială de soluţionare a acestuia.
Concluziile orale asupra chestiunii puse în discuţie s-au referit la competenţa instanţei de contencios administrativ, solicitându-se anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare instanţei de contencios administrativ, curtea consemnând că rămâne în pronunţare pe excepţia invocată.
Cu toate acestea, fără să asculte concluzii şi pe fondul litigiului, curtea a lăsat nesoluţionată excepţia de necompetenţă materială ridicată din oficiu şi, admiţând apelul pârâtelor, a schimbat sentinţa primei instanţe, dezlegând pe fond cauza, prin respingerea acţiunii reclamantei.
În baza acestor considerente, reţine că recursul este întemeiat potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi admis în baza art. 312 alin. (5), cu consecinţa casării deciziei nr. 66/A-COM din 8 septembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând ca cererea privind plata cheltuielilor de judecată să fie soluţionată odată cu rezolvarea irevocabilă a litigiului care le-a generat, conform art. 274 şi urm. C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC V. SRL BĂILE OLĂNEŞTI împotriva deciziei nr. 66/A-COM din 8 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 426/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 431/2011. Comercial → |
|---|
