ICCJ. Decizia nr. 443/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 443/2011
Dosar nr. 504/112/2009
Şedinţa publică din 2 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii J.R. şi D.M., au chemat în judecată pe pârâta SC U.D. SRL şi au solicitat să se constate că au un drept de creanţă în sumă de 79.000 Euro împotriva pârâtei care poartă asupra imobilelor terenuri înscrise în C.F. cu nr.cadastral 7100/1, 7100/2, 7100/3, 12082 şi 12083 şi asupra podului din blocul de locuinţe înscris în C.F. cu nr.topo 8066/C/P Bistriţa, imobile cumpărate cu suma de bani creditată.
Prin încheierea nr. 579 din 10 februarie 2009, Judecătoria Bistriţa, în temeiul dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a), art. 158 şi art. 159 C. proc. civ. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa – Năsăud.
Tribunalul astfel sesizat, prin sentinţa comercială nr. 621 din 30 iunie 2009, a respins ca neîntemeiată acţiunea în constatare, reţinând că, din probele administrate nu rezultă niciun drept de creanţă al reclamanţilor; în procura specială prin care J.S.R. a fost împuternicit să înfiinţeze o societate comercială nefiind menţionată suma de bani pretinsă pentru această entitate juridică.
Curtea de Apel Cluj, soluţionând apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei pronunţate, a respins ca tardivă exercitarea căii de atac.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că dovada de comunicare a hotărârii atacate s-a realizat prin afişare la domiciliul ales de reclamanţi, care nu au menţionat existenţa unui apartament la care comunicarea actelor de procedură să se îndeplinească, culpa aparţinând reclamanţilor apelanţi.
Împotriva deciziei astfel pronunţată, reclamanţii au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii susţin că sentinţa tribunalului, atacată cu apel nu le-a fost comunicată, în zilele de 9, 10 şi 11 noiembrie 2009 dosarul fiind înaintat de la tribunal la judecătorie, iar cererea de repunere în termen a avut în vedere că imobilul ales ca domiciliu era compus din mai multe apartamente, iar în perioada 5 octombrie – 13 noiembrie 2009 s-au efectuat lucrări de reamenajare care au presupus demolări şi reconstrucţii ce făceau imposibilă îndeplinirea procedurii de comunicare, astfel cum art. 94 C. proc. civ. stabileşte.
Mai susţin recurenţii că au dovedit situaţia de fapt a imobilului, care impunea agentului procedural să restituie procedura de comunicare şi care constituie un motiv obiectiv care i-a împiedicat să exercite calea de atac în 15 zile. Instanţa de apel în mod greşit a considerat că procedura de comunicare cu apelanta J.R. a fost legal îndeplinită, fără a lua în consideraţie că la motivul afişării, agentul procedural a subliniat afişarea pe uşa principală a locuinţei şi pe uşa principală a clădirii, fără a se putea verifica legalitatea comunicării, cu atât mai mult cu cât imobilul are mai multe uşi.
Critica deciziei atacate este motivată de recurenţi şi pentru imposibilitatea reclamanţilor de a studia dosarul în zilele de 9 – 11 noiembrie 2009, de la arhiva tribunalului fiind înaintat la arhiva judecătoriei.
Prin cererea din 2 februarie 2011, recurenţii au invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 92 alin. (4) şi art. 94 C. proc. civ., în raport cu prevederile art.16 alin. (1), art. 21, art. 24, art. 26 alin. (1), art. 53 şi art. 124 din Constituţia României, cerere asupra căreia instanţa s-a pronunţat în şedinţa publică din 2 februarie 2011.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Prevederile art. 92 alin. (4) C. proc. civ. statuează asupra procedurii de afişare a actului de procedură pe uşa principală a clădirii, dacă nu are indicaţia camerei sau apartamentului.
Instanţa de apel verificând susţinerile reclamanţilor a constatat, în mod judicios că dovezile de comunicare a hotărârii apelate, au fost realizate la data de 23 octombrie 2009, prin afişare la uşa principală a clădirii, constatând că nu a fost indicat numărul camerei la care să fie îndeplinită procedura.
Agentul procedural nu a învederat instanţei o cauză de restituire a procedurii de comunicare, iar motivaţia lucrărilor de reamenajare a imobilului nu a fost sesizată de acesta.
De altfel obligaţia părţilor unui proces este de a aduce la cunoştinţa instanţei, prin petiţie la dosar şi părţii potrivnice prin scrisoare recomandată schimbarea domiciliului, sub pedeapsa neluării ei în seamă. Ignorând dispoziţia procedurală prevăzută de art. 98 C. proc. civ., apelanţii recurenţi suportă sancţiunea prevăzută de lege, astfel cum a fost expusă, lipsa acestora de diligenţă fiind judicios motivată de instanţa de apel.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 77 din 4 iunie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii R.J. şi M.D. împotriva deciziei civile nr. 77/2010 din 4 iunie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 424/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 460/2011. Comercial → |
|---|
