ICCJ. Decizia nr. 448/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 448/2011
Dosar nr. 574/64/2010
Şedinţa publică din 2 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe reclamanta SC C. SA a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. G.G. sub nr. 3895 din 25 octombrie 2007, să se radieze dreptul de proprietate al societăţii pârâte asupra imobilului obiect al contractului şi să se dispună evacuarea pârâtei din imobil.
În şedinţa publică din data de 27 octombrie 2009 reclamanta a depus la dosar o precizare de acţiune prin care a solicitat să se constate şi nulitatea absolută a contractului de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat de B.N.P. G.G. sub nr. 1305 din 26 mai 2009 şi să se dispună radierea dreptului de ipotecă asupra imobilului.
În şedinţa publică din data de 2 februarie 2010 pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sfântu Gheorghe întemeiat pe dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 381 din 9 februarie 2010 Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a avut în vedere valoarea celor două contracte de 192.000 lei, valoare ce atrage potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. competenţa tribunalului, în primă instanţă.
Prin sentinţa nr. 638 din 18 iunie 2010, Tribunalul Covasna, secţia civilă, a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art. 181 C. proc. civ. potrivit cărora instanţa învestită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa după valoarea obiectului cererii, rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect.
Ca urmare, s-a constatat conflict negativ de competenţă şi s-a trimis cauza Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, pentru soluţionarea acestuia.
Prin sentinţa nr. 5/F/CC din şedinţa din camera de consiliu din 10 august 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, soluţionând conflictul negativ de competenţă a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.
A reţinut că este aplicabil criteriul valoric şi că valoarea pretenţiilor a depăşit suma de 100.000 lei, numai în urma precizării de acţiune prin care s-a majorat câtimea obiectului dedus judecăţii, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 181 C. proc. civ., potrivit cărora instanţa competentă învestită iniţial după criteriul valoric rămâne învestită.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen, pârâta SC B. SRL fără a-l motiva în drept şi a susţinut că instanţa a stabilit în mod nelegal competenţa materială în favoarea judecătoriei deşi valoarea litigiului este mai mare de 100.000 lei, iar art. 181 C. proc. civ. nu este incident în ipoteza regăsită în cauză, deoarece, acţiunea a fost modificată introducându-se un nou capăt de cerere.
Critica se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit căruia se poate modifica o hotărâre a instanţei atunci când aceasta aplică greşit legea.
Textul de lege considerat incident de către instanţa a cărei hotărâre face obiectul recursului de faţă a fost, într-adevăr art. 181 C. proc. civ.
Textul de lege are valoare de principiu confirmând regula potrivit căreia competenţa se stabileşte încă din momentul sesizării instanţei, potrivit acestuia instanţa sesizată iniţial prelungindu-şi competenţa chiar dacă prin modificarea valorii obiectului cererii de chemare în judecată acesta a depăşit limita legală care a determinat potrivit legii atragerea competenţei.
Prin urmare, se are în vedere acelaşi obiect, modificarea valorii acestuia neconstituind o modificare a cererii, dar în cauză chiar dacă s-ar reţine potrivit susţinerilor din recurs că obiectul cererii de chemare în judecată a fost modificat prin formularea unui capăt de cerere distinct, acesta este tot evaluabil în bani şi din însumarea valorilor celor două capete de cerere nu rezultă că se depăşeşte valoarea de 100.000 lei pentru a se putea constata întemeiat recursul.
Astfel, prin cererea iniţială s-a solicitat constatarea nulităţii unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil în valoare de 40.000 lei, iar ulterior s-a solicitat şi constatarea nulităţii parţiale a unui contract de împrumut doar în privinţa ipotecii constituite asupra aceluiaşi imobil pentru garantarea împrumutului, astfel că valoarea ce trebuia luată în calcul este de 80.000 lei (40.000 lei + 40.000 lei), ceea ce confirmă legalitatea soluţiei date de Curtea de apel prin regulatorul de competenţă.
Aşa fiind, în baza art.312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC B. SRL Sf. Gheorghe împotriva sentinţei nr. 5/F/CC din 10 august 2010, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 444/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 450/2011. Comercial → |
|---|
