ICCJ. Decizia nr. 565/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 565/2011
Dosar nr. 4785/40/2007
Şedinţa publică din 9 februarie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 842 din 25 iunie 2009 a Tribunalului Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis în parte acţiunea reclamantei - pârâte SC M.U. Botoşani.
S-a admis în parte cererea reconvenţională a pârâtei – reclamante SC V.S. SRL Botoşani.
A fost obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie spaţiu comercial situat în Botoşani, în suprafaţă de 65,50 mp.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 35.424 Euro în echivalentul în lei la cursul oficial de schimb din ziua plăţii reprezentând fructe civile culese de acesta (chirii) în termenul general de prescripţie 19 octombrie 2007 – 19 octombrie 2004.
Reclamanta-pârâtă a fost obligată să plătească pârâtei - reclamante suma de 728.541.422 lei vechi reprezentând actualizarea preţului plătit de 23.345.000 lei vechi în raport de rata inflaţiei stabilită de Institutul Naţional de Statistică.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei pârâte suma de 7.737,86 lei cheltuieli de judecată după compensare.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 4785/40/E/2007 din 18 octombrie 2007 reclamanta SC M.U. Botoşani, reprezentată prin preşedinte B.D. a chemat în judecată pârâta SC V.S. SRL Botoşani pentru ca, în contradictoriu cu aceasta, pe baza probelor ce se vor administra, instanţa să oblige pârâta să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie spaţiul comercial situat în Botoşani, în suprafaţă de 65,60 mp, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că prin sentinţa nr. 397 din 21 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia comercială, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 2115 din 01 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contractul de vânzare-cumpărare nr. 16627 din 9 octombrie 1995, având ca obiect spaţiul comercial situat în Botoşani, în suprafaţă de 65,60 mp încheiat între cele două societăţi comerciale, a fost anulat, părţile contractante fiind repuse în situaţia anterioară.
În atare situaţie, a arătat reclamanta, prin adresa nr. 45.2 VII/2007 a solicitat pârâtei să-i predea pe cale amiabilă posesia şi proprietatea asupra spaţiului comercial pe care îl deţine fără titlu, însă aceasta a refuzat în mod nejustificat să se conformeze solicitării din adresă.
Prin încheierea din 27 martie 2008, în temeiul art. 164 C. proc. civ., instanţa a dispus conexarea dosarului 856/40/E/2008 la dosar nr. 4785/40/2007.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin sentinţa nr. 397 din 21 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosar nr. 4035/E/1998 s-au respins excepţiile de tardivitate a modificării acţiunii faţă de prevederile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., a inadmisibilităţii acţiunii şi a puterii de lucru judecat invocate de pârâta SC V.S. SRL Botoşani.
S-a admis acţiunea reclamantei SC M.U. Botoşani în contradictoriu cu pârâta SC V.S. SRL Botoşani, dispunându-se anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 16627 din 9 octombrie 1995 de notariatul de Stat privind spaţiul comercial situat în Botoşani, în suprafaţă de 65,60 mp cu repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Sentinţa a devenit irevocabilă în urma respingerii recursului declarat de pârâta SC V.S. SRL Botoşani împotriva deciziei nr. 53 din 3 mai 2006, a Curţii de Apel Suceava, potrivit certificatului constatator existent la fila 8 dosar.
Instanţa a reţinut că până la data pronunţării hotărârii de anulare, clauzele din contractul de vânzare - cumpărare erau executate în totalitate atât de vânzător cât şi de cumpărător.
Consecinţele anulării actului constau în desfiinţarea lui retroactivă şi restituirea prestaţiilor efectuate în temeiul actului anulat.
Faţă de aceste considerente, instanţa având în vedere dispoziţiile art. 485 C. civ. a obligat pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie spaţiul comercial situat în Botoşani, în suprafaţă de 65,60 mp.
A obligat reclamanta - pârâtă să plătească pârâtei - reclamante suma de 728541422 lei vechi, reprezentând actualizarea preţului plătit de 23345000 lei, în raport de rata inflaţiei stabilită de Institutul Naţional de Statistică potrivit expertizei contabile efectuată în cauză.
Acţiunea pentru plata contravalorii fructelor civile este supusă termenului general de prescripţie de 3 ani instituit de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, fiind o acţiune personală ce însoţeşte un drept subiectiv de creanţă.
Suma cuvenită reclamantei cu titlu de fructe civile în cadrul termenului general de prescripţie sub formă de chirie medie practicată în zona unde este situat imobilul este de 35424 EURO în echivalent lei la cursul oficial de schimb din ziua plăţii. (65,60 mp x 15 Euro/mp/lună x 36 luni = 35.414 Euro).
În temeiul art. 275 C. proc. civ., a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 7.737,86 lei, cheltuieli de judecată după compensare.
Prin Decizia nr. 9 din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de pârâta-reclamantă SC V.S. SRL şi a schimbat în parte sentinţa apelată.
A obligat-o pe pârâta să-i plătească reclamantei pârâte suma de 7.084 Euro la cursul oficial de schimb din ziua plăţii, reprezentând fructe civile pentru perioada 19 octombrie 2004 - 19 octombrie 2007 (în loc de 3524 Euro).
A obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei pârâte suma de 5.767 lei cheltuieli de judecată după compensare (în loc de 7.737, 85 lei).
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Apelul este întemeiat sub aspectul cuantumului fructelor civile şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a acordat reclamantei pârâte suma de 35424 Euro cu titlu de fructe civile, socotind un preţ mediu de 15 Euro/mp/lună, având în vedere concluziile raportului de expertiză care vorbeşte despre chiriile din zonă ca fiind situate între valorile de 3-118 Euro/mp/lună, stabilind aleatoriu un cuantum de 15 Euro/mp/lună, fără a trimite la o singură probă în acest sens - cerere, ofertă de spaţii de închiriat, alt contract de închiriere, preţurile de pornire a licitaţiilor pentru concesionarea clădirilor aparţinând domeniului public, orice altă probă.
Aşa fiind, curtea de apel a înlăturat concluziile expertizei în ce priveşte această chestiune, reţinând, faţă de preţurile minimale practicate în zona centrală de SC L. SA Botoşani pentru anul 2008 şi 2009 (fila 36) pentru un spaţiu având aceeaşi utilitate (0,5 coeficient zonă+1,5 utilitate+0,25 grad de dotare+0,25 starea clădirii = 2,5 pentru anul 2008 şi 0,5+2,5+0,25+0,25 - 3,5 pentru anul 2009), că valoarea medie a chiriei pentru spaţiul în discuţie (bar) a fost de 3 Euro/mp/lună şi în consecinţă a schimbat sentinţa apelată în sensul stabilirii valorii fructelor la suma de 7.084 Euro.
În ce priveşte celelalte critici formulate de apelant acestea au fost respinse pentru următoarele considerente:
Astfel, referitor la pretinsa contrarietate de hotărâri, curtea de apel observă că autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale a fost invocată în faţa instanţei ce a pronunţat hotărârea de anulare a contractului, ea fiind respinsă pentru lipsa identităţii de cauză (fila 6 dosar fond), aşa încât, hotărârea în discuţie fiind irevocabilă, această chestiune nu poate fi analizată în prezentul cadru procesual.
În ce priveşte obligarea pârâtei reclamante la predarea imobilului, curtea de apel a constatat că anularea contractului de vânzare-cumpărare 1-a pus pe cumpărător în postura de posesor fără titlu al imobilului în discuţie, acţiunea în revendicare formulată de proprietarul neposesor fiind în mod justificat admisă de prima instanţă, apelantul neputând opune reclamantului buna sa credinţă la achiziţionarea imobilului.
În fine, referitor la solicitarea subsidiară vizând valoarea de circulaţie a imobilului, curtea a amintit că declararea nulităţii unui contract are ca efect repunerea părţilor în situaţia anterioară prin restituirea prestaţiilor efectuate. Or, prestaţia apelantului a fost aceea de plată a sumei de bani, aşa încât, urmare a anulării contractului, el poate să obţină valoarea actualizată a acestei sume de bani şi nu valoarea actuală a imobilului, pentru bunul motiv că, dat fiind principiul retroactivităţii efectelor nulităţii, imobilul nu a fost niciodată al lui.
În consecinţă, constatând apelul întemeiat sub aspectul cuantumului fructelor civile datorate de apelant, în temeiul art. 296 C. proc. civ., curtea de apel a schimbat sentinţa în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 7.084 Euro cu acest titlu (în loc de 35.424 Euro), cheltuielile de judecată urmând a fi recalculate în raport de admiterea pretenţiilor apelantului şi compensate, astfel încât pârâta să plătească reclamantei suma de 5.767 lei cu acest titlu, în loc de 7.737,86 lei.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta SC M.U. Botoşani, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 4, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea parţială a deciziei atacate sub aspectul cuantumul fructelor civile, cu titlu de chirie medie, la suma de 7.084 Euro la 35.424 Euro, cât a solicitând legal tribunalul şi menţinerea integrală a sentinţei pronunţate de prima instanţă, cu recalcularea cheltuielilor de judecată în sarcina intimatei-pârâte reclamante SC V.S. SRL Botoşani, efectuate de societatea sa la instanţa de fond şi de recurs.
Recurenta reclamantă susţine astfel că obiectul cererii sale de recurs îl vizează cuantumul fructelor civile - cu titlu de chirie medie - solicitate în dosar nr. 856/40/E/2008 al Tribunalului Botoşani, conexat la data de 27 martie 2008 la dosarul nr. 4785/40/2007, pe care prima instanţă l-a admis şi a obligat-o pe intimata-pârâtă să i le plătească, în sumă de 35.424 Euro, pentru perioada 19 octombrie 2004 - 19 octombrie 2007, pe care instanţa de apel le-a diminuat la suma de 7.084 Euro, în mod neîntemeiat şi nelegal , încălcând prin aceasta dispoziţiile art. 304 pct. 4, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Arată că încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ., privind depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti de către Curtea de Apel Suceava constă în aceea că, aceasta, s-a substituit organelor abilitate de a efectua expertiza necesară într-un anumit domeniu de activitate, cum este cazul expertizei contabile din această cauză, pentru care judecătorul nu posedă această pregătire specială.
Susţine că, înlăturând concluziile raportului de expertiză efectuat în prima instanţă de expertul N.G., instanţa de apel a „calculat" din proprie iniţiativă chiria, prevalându-se de adresa nr. 3061 din 4 mai 2009 a SC L. SA Botoşani, pentru anii 2008-2009, la 3 Euro/mp/lună, ignorând procedura de formare a preţului mediu al chiriilor într-o piaţă activă şi liberă, cu diverse categorii de întreprinzători privaţi şi unităţi aparţinând statului.
Mai mult decât atât, arată recurenta-reclamantă, instanţa de apel calculând preţurile minimale practicate în zona centrală de SC L. SA, pentru restaurantul SC V.S. SRL care funcţionează în spaţiul aflat în acest litigiu, nici nu l-a încadrat la activităţile comerciale, pentru care preţul pe mp/lună este de 6 Euro/lună, conform adresei nr. 3061 din 4 aprilie 2009.
Pe de altă parte, mai arată recurenta-reclamantă, calculul efectuat de instanţa de apel a vizat anii 2008 şi 2009 – ani de recesiune economică, în condiţiile în care, în prima instanţă fructele civile – cu titlu de chirie medie – s-au calculat prin expertiza contabilă şi au fost admise în cuantum de 35424 Euro pentru perioada 19 octombrie 2004 – 19 octombrie 2007, adică pentru altă perioadă decât aceea calculată de instanţa de apel, respectiv 2008 – 2009.
În concluzie, recurenta-reclamantă susţine că, prin modalitatea de substituire a instanţei de apel, în locul expertului contabil N.G. care a efectuat în primă instanţă raportul de expertiză contabilă, cât şi pentru lipsa motivelor pe care s-a sprijinit calcularea fructelor civile – la preţurile minimale ale chiriilor pentru zona în care se află spaţiul comercial aflat în litigiu, precum şi pentru încălcarea dispoziţiilor pct. 8 şi 9 C. proc. civ., Decizia curţii de apel nu este legală şi temeinică, sub aspectul criticilor aduse la capătul doi de cerere al fructelor civile.
Împotriva deciziei nr. 9 din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava a declarat recurs şi pârâta SC V.S. SRL Botoşani.
Fără a invoca vreun temei legal, recurenta-pârâtă susţine în esenţă că formularea repunerii părţilor în situaţia anterioară dată prin sentinţa nr. 397 din 21 iunie 2005 a Tribunalului Botoşani este foarte neclară, aşa încât fiecare parte a înţeles sensul ei în mod diferit.
Din cauza neclarităţilor C.U. Botoşani a deschis procesul de revendicare a spaţiului, prin dosarul nr. 4785/40/2007, iar SC V.S. SRL Botoşani, prin acţiunea reconvenţională a solicitat în mod îndreptăţit restituirea sumei cu care a fost cumpărat spaţiul în anul 1995 la valoarea de piaţă de la data actuală, înainte de a restitui spaţiul către C.U. Botoşani.
Consideră că instanţele nu au judecat cu aceeaşi unitate de măsură ambele părţi contractante şi o altă neclaritate în sentinţele date de Tribunalul Botoşani rezidă din faptul că nu se menţionează suma de pornire în calculele făcute, iar prin admiterea apelului de către Curtea de Apel Suceava s-a redus aşa zisa chirie pe mp, dar nu s-a operat şi compensarea după stabilirea noii chirii, astfel că suma stabilită de Tribunalul Botoşani ar fi alta mult mai mare - reducându-se chiria.
În consecinţă, recurenta-pârâtă solicită rejudecarea cauzei, iar repunerea părţilor în situaţia de dinainte să fie inversul vânzării, respectiv cumpărării spaţiului din anul 1995.
De asemenea, solicită respingerea pretenţiei S.C.U. Botoşani de a primi fructe civile cu titlu de chirie pentru perioada menţionată şi restituirea sumei plătite pentru cumpărarea spaţiului de către SC V.S. SRL Botoşani, la valoarea de piaţă stabilită de către expertul desemnat de Tribunalul Botoşani.
În ce priveşte recursul reclamantei, examinând motivele de recurs, în raport de actele dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se constată următoarele:
Critica recurentei-reclamante ce vizează greşita stabilire a contravalorii chiriei spaţiului comercial în litigiu, de către instanţa de apel prin înlăturarea concluziilor expertizei contabile efectuate în primă instanţă de expertul N.G. privind această chestiune, fără a se baza pe părerea autorizată a unui expert este întemeiată.
Într-adevăr, în acord cu dispoziţiile art. 201-214 C. proc. civ., obiectul unei expertize îl constituie împrejurările de fapt asupra cărora expertului i se cere să-şi exprime părerea, să dea lămuriri sau să le constate ca profesionist într-un anumit domeniu,- activitate pentru care este necesară o pregătire specială pe care judecătorul nu o posedă.
Se constată că în speţă instanţa înlăturând concluziile unui raport de expertiză contabilă a calculat chiria în discuţie, din proprie iniţiativă, ignorând procedura de formare a preţului mediu al chiriilor practicate în zona în care se află spaţiul comercial şi neprecizând care au fost motivele (considerentele) care au condus la adoptarea acestei soluţii respectiv la calcularea fructelor civile la nivelul preţurilor minimale ale chiriilor pentru zona în care se află spaţiul comercial în litigiu.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât instanţa a luat în considerare, sub acest aspect, adresa nr. 3061 din 4 mai 2009 a SC L. SA Botoşani care se referă la un cuantum al chiriilor pentru anii 2008-2009, or, în cauză, obiectul cererii reclamantei a vizat cuantumul fructelor civile – cu titlu de chirie medie, pentru perioada 19 octombrie 2004-19 octombrie 2007.
Astfel fiind, cum recursul formulat în cauză de reclamantă nu poate primi o soluţie judicioasă, în lipsa clarificării acestei chestiuni care ţine de administrarea probelor, în speţă a unei expertize contabile, şi cum în recurs nu se poate administra această probă (art. 305 C. proc. civ.) necesară dezlegării corecte a cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) şi art. 315 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamanta SC M.U. Botoşani, se va casa Decizia recurată şi se va trimite cauza aceleiaşi instanţe, în vederea efectuării unei expertize din care să rezulte modalitatea de calcul şi cuantumul sumei, reprezentând fructe civile cuvenite reclamantei pe perioada 19 octombrie 2004 - 19 octombrie 2007, pe care instanţa de apel le consideră relevate, în adoptarea soluţiei pe care instanţa o va pronunţa în cauză.
În ce priveşte recursul pârâtei, se constată următoarele:
Recursul, potrivit Titlului V, Capitol I din Codul de procedură civilă, este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea cerinţelor stabilite de lege.
În acest sens, art. 302 C. proc. civ. a prevăzut menţiunile obligatorii pe care trebuie să le conţină cererea de recurs.
Printre aceste menţiuni, la lit. c) s-a stipulat obligaţia de a se indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora aceasta trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii dezvoltarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă şi limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Din cuprinsul cererii de recurs, rezultă că recurenta-pârâtă a invocat nelegalitatea deciziei atacate, dar nu a indicat nici un temei legal, iar argumentele folosite în susţinerea motivelor de recurs nu pot fi încadrate în niciunul din cazurile reglementate la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., ci vizează aspecte ce ţin de situaţia de fapt, ce nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs.
În atare situaţie, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu, va da eficienţă prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi va constata nul recursul declarat de pârâta SC V.S. SRL Botoşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC M.U. BOTOŞANI împotriva deciziei nr. 9 din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, casează Decizia recurată şi trimite cauza la Curtea de Apel Suceava pentru rejudecare.
Constată nul recursul declarat de pârâta SC V.S. SRL Botoşani împotriva deciziei nr. 9 din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 687/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 548/2011. Comercial → |
|---|
