ICCJ. Decizia nr. 541/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 541/2011
Dosar nr. 3825/118/2009
Şedinţa publică din 8 februarie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele :
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta la data de 7 aprilie 2009 sub nr. 3825/118/2009 reclamanta A.V.A.S. a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu parata SC M.T.X. SA, să oblige pârâta la transmiterea către reclamantă a dosarului de prezentare a societăţii comerciale (Anexa 1, 2, 3) care să cuprindă documentele menţionate in respectivele anexe, parafate şi semnate în original, completate cu date corecte si reale, inclusiv cu informaţii privind situaţia terenurilor deţinute de societate şi a majorării capitalului social al societăţii cu valoarea acestora, la ultimul trimestru şi la ultima balanţă încheiată, sub sancţiunea plăţii de amenzi civile al căror cuantum urmează a fi stabilit de către instanţă.
In motivare, s-a arătat că, în fapt, reclamanta este acţionar în cadrul pârâtei, aceasta din urma fiind inclusa in programul de privatizare.
Prin adresa nr. 7828 din 3 septembrie 2008 A.V.A.S. a notificat societatea pârâtă în vederea transmiterii documentelor necesare întocmirii dosarului de privatizare .
Prin adresa înregistrată sub nr. 43587 din 21 octombrie 2008, parata a transmis o parte din documentele solicitate şi, deşi a arătat că va transmite ulterior şi restul de acte, până la momentul promovării acţiunii de faţă, nu a completat documentaţia necesară pentru declanşarea procedurii de privatizare.
Anexele 1, 2 şi 3 au fost transmise pârâtei în vederea completării însă aceasta nu s-a conformat obligaţiei stabilită de legiuitor în sarcina sa.
Prin sentinţa civilă nr. 1885 din 23 martie 2010 Tribunalul Constanţa a respins acţiunea ca rămasă fără obiect.
S-a reţinut că la termenele de judecată din data de 27 octombrie 2009, 8 decembrie 2009 şi 9februarie 2010, pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisurile solicitate, ce au fost comunicate reclamantei, cu menţiunea de a preciza dacă mai insistă în cererea dedusă judecăţii.
Reclamanta nu a comunicat instanţei dacă mai insistă în cerere, sens în care, instanţa constatând îndeplinirea obligaţiei a respins acţiunea ca rămasă fără obiect.
S-a apreciat că prin depunerea la dosarul cauzei a 4 seturi de înscrisuri, pârâta a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de art. 89 din HG 577/2002 şi art. 3 alin. (3) din HG nr. 837/2004 raportat la art. 5 din OUG nr.. 23/2004, respectiv de transmitere a documentaţiei( dosarul de prezentare) necesare în vederea întocmirii dosarului de privatizare al SC M.T.X. SA.
În ceea ce priveşte cererea privind obligarea la plata de amenzi civile in temeiul art. 5803 C. proc. civ. a fost respinsă ca nefondată.
În opinia primei instanţe s-a impus şi respingerea cererii privind obligarea la plata amenzii civile ca efect al respingerii cererii principale ca rămasă fără obiect, iar pe de altă parte, pentru aplicarea art. 5803 C. proc. civ. presupune refuzul îndeplinirii obligaţiei prevăzute într-un titlu executoriu, demararea procedurii execuţionale printr-un executor judecătoresc etc., ceea ce nu este cazul în speţă.
Împotriva sentinţei tribunalului, reclamanta a declarat apel criticând soluţia instanţei de fond pentru următoarele aspecte : societatea trebuia să transmită Secţiunea A) a dosarului de prezentare (anexa nr. 2) completată cu date şi informaţii privind situaţia patrimonială şi rezultatele economico-financiare la ultimul trimestru încheiat, însoţită de Bilanţul simplificat şi balanţa de verificare la ultima lună încheiată, documente semnate şi ştampilate de conducerea şi cenzorii/auditorii societăţii, precum şi Declaraţia pe propria răspundere a conducerii, autentificată notarial şi nicidecum întocmirea unui Raport de evaluare întocmit de evaluatori agreaţi ANEVAR ce implică cheltuieli legate de plata acestora;
- referitor la Declaraţia pe propria răspundere autentificată, a conducerii societăţii, aceasta a fost cerută potrivit art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 137/2002 privind accelerarea privatizării care prevede că „vânzarea acţiunilor va fi precedată de întocmirea unui dosar de prezentare (…) Datele şi informaţiile cuprinse în dosarul de prezentare sau documentul de ofertă referitoare la situaţia economică, judiciară şi patrimonială a societăţii comerciale respective sunt prezentate pe baza declaraţiei pe propria răspundere autentificată a administratorului unic, a membrilor Consiliului de Administraţie sau directorului general, după caz, precum şi a cenzorilor";
- SC M.T.X. SA i s-a solicitat transmiterea dosarului de prezentare care să cuprindă date ce sunt cunoscute de conducerea societăţii şi care nu implică cheltuieli din partea societăţii cu privire la plata onorariilor pentru consultanţi, agenţi de privatizare sau firme de avocatură şi cele pentru realizarea publicităţii şi întocmirea documentaţiei de ofertă, obligaţia pe care nu îndeplinit-o până în prezent;
- document ele depuse de SC M.T.X. SA în dosarul cauzei sunt insuficiente formulării ofertei de vânzare a parchetului de acţiuni gestionat la această societate;
- aşa cum am solicitat şi în adresa nr. P/4789 din 17 martie 2010, pentru a considera ca îndeplinită obligaţia SC M.T.X. SA era necesar ca aceasta să transmită A.V.A.S. lista documentelor necesare cuprinse în anexele 1-3 (cu precizarea că anexa 2 trebuia completată corect cu datele economico-financiare actualizate la ultima balanţa încheiată).
Intimata pârâtă a anexat la dosar concluzii scrise.
Prin Decizia nr. 78/COM din 5 iulie 2010 s-a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte hotărârea recurată în sensul că a obligat pe pârâtă să transmită reclamantei secţiunea A a Dosarului de prezentare (Anexa nr. 2) completată cu date şi informaţii privind situaţia patrimonială şi rezultatele economico-financiare la ultimul trimestru, însoţită de bilanţul simplificat şi balanţa de verificare la ultima lună semnate şi ştampilate de conducerea societăţii şi cenzorii societăţii, declaraţia pe propria răspundere a conducerii, autentică şi întocmită conform art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 137/2002.
În cauză, deşi prima instanţă a reţinut că s-ar fi depus de către pârâtă la dosarul cauzei toate documentele solicitate de reclamantă, din actele şi lucrările cauzei a rezultat că se impune ca pârâta să completeze înscrisurile cerute de dispoziţiile legale, necesare întocmirii ofertei de vânzare a acţiunilor gestionate de pârâtă.
Astfel, din precizările depuse de reclamantă la 26 noiembrie 2009 (fila 151 – dosar fond), a rezultat că documentele transmise pe parcursul judecăţii nu cuprind date complete; în plus ele nu sunt semnate şi ştampilate în original.
Deşi ulterior acestor precizări, pârâta a mai comunicat parte din înscrisuri, totuşi se impunea ca aceasta să-şi suplimenteze demersurile în sensul prevăzut de lege şi solicitat de reclamantă cu privire la prezentarea declaraţiei pe propria răspundere dată de conducerea societăţii , întocmită în forma autentică cu privire la situaţia acesteia economică, judiciară şi patrimonială, bilanţul simplificat şi balanţa la ultima lună încheiată – semnate şi ştampilate de conducere şi cenzori (documente originale) dar şi depunerea acelor documente prevăzute în anexa 2 referitoare la situaţia terenurilor deţinute de societate şi a majorării capitalului social al societăţii cu valoarea acestora, la ultimul trimestru şi la ultima balanţă încheiată.
Prin urmare, instanţa de apel a constatat că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia referitoare la comunicarea tuturor documentelor de natură a furniza toate datele şi elementele necesare întocmirii ofertei de privatizare, astfel că apelul formulat de reclamantă a fost admis, hotărârea primei instanţei a fost schimbată în parte, în sensul obligării pârâtei de a suplimenta documentaţia întocmită în cazul său, cu păstrarea celorlalte dispoziţii privind cererea de obligare la plata de amenzi civile pentru aceleaşi considerente expuse de prima instanţă.
Împotriva deciziei reclamanta a declarat recurs criticând soluţia pronunţată în apel din perspectiva următoarelor motive de nelegalitate: motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în argumentarea căruia arată că prin reglementarea de ansamblu privind executarea silită a altor obligaţii de a face obligaţiilor de a nu face, cuprinsă în art. 5802-5805 C. proc. civ., este instituită procedura ce permite ca debitorul unei obligaţii de a face sau de a nu face, constrâns să îndeplinească acea obligaţie.
În opinia recurentei, în raport de dispoziţiile art. 7208 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârile date în prima instanţa privind cererile în materie comerciala sunt executorii, consideră ca în cauză sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 5803 în sensul că instanţa poate obliga debitorul obligaţiei de a face sa plătească, în favoarea statului, amenda civila stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute de titlul executoriu.
Prin urmare, instanţa de apel a făcut greşit aplicarea textului de lege evocat, situaţie în care a pronunţat o hotărâre nelegală.
În consecinţă, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurată în sensul admiterii capătului de cerere vizând obligarea pârâtei la amenda civilă în cuantumul stabilit de instanţă, în temeiul textului de lege evocat.
Recursul este nefondat.
Articolul 5803 alin. (1) C. proc. civ., prevede: „ dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile".
Însă textul de lege enunţat trebuie analizat în strânsă legătură cu articolul menţionat în 5802 din acelaşi cod, ambele fiind cuprinse în Capitolul VI Secţiunea a IV – a referitoare la executarea silită a altor obligaţii de a face sau a nu face.
Finalitatea acesteia este evidentă şi constă în determinarea debitorului rău-platnic de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa, prin aplicarea unei amenzi civile stabilită pe zi întârziere până la data executării. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmăreşte contracararea manoperelor abuzive, tinzând la tergiversarea îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitor, în vederea asigurării celerităţii, ca exigenţă imperativă a executării silite.
Din examinarea textelor de lege enunţate rezultă că aplicarea unei amenzi civile se face numai în cadrul executării silite, în condiţiile şi modalitatea arătată în articolele următoare, astfel că în mod corect instanţa de apel a apreciat că amenda civilă nu poate fi aplicată, nefiind incidentă în speţă.
Prin urmare, faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat, întrucât instanţa de apel a constatat corect că textul de lege evocat nu este incident în speţă.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 78/COM din 5 iulie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 548/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 385/2011. Comercial → |
|---|
