ICCJ. Decizia nr. 619/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 619/2011
Dosar nr. 4371/105/2009
Şedinţa publică de la 10 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4 din 22 martie 2010 Tribunalul Prahova a respins acţiunea în anularea hotărârii AGA formulata de reclamanta B.D.I.L., în contradictoriu cu pârâta SC U. SA, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că prin Hotărârea din 3 august 2009, publicată în M.Of. al României â€" Partea a IV-a nr. 4464 din 24 august 2009, Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor societăţii pârâte SC U. SA a aprobat achiziţionarea de către societate a 272.727 acţiuni nou emise de SC A.S.I. SA Dej, la preţul de 11 lei/acţiune nouă, în valoare totală de 2.999.997 lei. A fost aprobată data de 20 august 2009 ca dată de înregistrare.
S-a stabilit că din procesul-verbal al şedinţei reiese că la acea dată a fost prezentat raportul de evaluare a SC A.S.I. SA Dej efectuat de un expert contabil evaluator, pentru estimarea valorii de piaţă a acţiunilor societăţii, ordinea de zi fiind aprobată de acţionarul prezent - SC A.U.I. SRL, care deţinea 83,713% din totalul capitalului social al pârâtei, în timp ce reclamanta B.D.I.L. nu a participat la acea şedinţă, solicitând pe calea prezentei acţiuni anularea hotărârii adoptate.
De asemenea tribunalul analizând motivele invocate de reclamantă, a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (1)-(2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală, în termen de 15 zile de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial, reclamanta justificându-şi calitatea procesuală activă.
Potrivit art. 127 din aceeaşi lege, acţionarul care, într-o anumită operaţiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societăţii, va trebui să se abţină de la deliberările privind acea operaţiune, în cazul în care nu respectă această reglementare, este răspunzător de daunele produse societăţii dacă, fără votul său, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.
A apreciat instanţa de fond că aceste dispoziţii legale instituie principiul abţinerii de la vot, în cazul în care acţionarul se află în conflict de interese cu societatea emitentă a acţiunilor pe care le deţine, în orice manifestare de voinţă a acţionarilor cu privire la societate aceştia trebuind să urmărească progresul economic şi financiar al societăţii.
S-a concluzionat că abuzul de majoritate constă în exercitarea discreţionară a dreptului de vot de către acţionarul majoritar, în vederea realizării intereselor sale individuale şi în dauna interesului social, cu scopul prejudicierii acţionarilor minoritari, trebuie dovedit de reclamantă, inclusiv sub aspectul prejudiciului cauzat.
Or, în speţă, s-a reţinut că hotărârea adoptată prin votul acţionarului majoritar - SC A.U.I. SRL â€" a avut la bază raportul de evaluare întocmit de un evaluator autorizat, care a prezentat avantajele ce decurg din achiziţionarea acţiunilor, ţinându-se seama şi de riscurile acesteia; expertul a apreciat că această investiţie nu prezintă risc de piaţă, întrucât se acordă importanţă facilitării, atât la realizarea investiţiei, cât şi la livrarea energiei electrice în sistemul naţional prin certificatele verzi.
Totodată, tribunalul nu a putut reţine susţinerile reclamantei, în sensul că acest raport de evaluare nu poate sta la baza cumpărării acţiunilor, nefiind o evaluare serioasă şi independentă, cât timp nu a fost administrată dovada contrară, respectiv nu a fost administrată proba cu o altă expertiză evaluatoare şi nici alte probe pe aspectul subiectivităţii şi parţialităţii expertului contabil.
Nu în ultimul rând, instanţa a reţinut că nerespectarea interdicţiei instituite de dispoziţiile art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, nu atrage în principiu nulitatea hotărârii AGA luată cu votul acţionarului aflat în conflict de interese, ci doar obligarea acestuia la despăgubiri, dacă prin votul său s-a format majoritatea necesară şi societatea a fost prejudiciată.
Pentru considerentele expuse, reclamanta neinvocând alte motive de nulitate sau anulare a hotărârii, tribunalul a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta B.D.I.L. şi prin Decizia nr. 78 din 8 septembrie 2010 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul reclamantei.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în sensul că prin hotărârea AGEA din 3 august 2009 publicată în M.Of. Partea a IV-a nr. 4464 din 24 august 2009, acţionarii intimatei pârâtei SC U. SA prezenţi la şedinţă au aprobat achiziţionarea de către societate a unui număr de 272727 acţiuni nou emise de SC A.S.I. Dej, la preţul de 11 lei/acţiune, în valoare totală de 2.999.997 lei, fiind aprobată ca dată de înregistrare data de 20 august 2009, potrivit conţinutului hotărârii publicat în Monitorul Oficial.
Hotărârea a fost adoptată de acţionarul majoritar prezent la şedinţă â€" SC A.U.I. SRL, deţinătorul a 83,713% din capitalul pârâtei SC U. SA, apelanta reclamantă deţinătoare a 1,89% din capitalul social al pârâtului, lipsind de la şedinţa AGEA din 3 august 2009, aşa cum rezultă din procesul verbal de şedinţă, deşi intimata a respectat cerinţele de convocare şi informare a acţionarilor, împrejurare necontestată de altfel de către apelantă.
Din procesul verbal al şedinţei AGEA rezultă că hotărârea s-a adoptat pe baza raportului de evaluare a SC A.S.I. Dej, întocmit de un expert contabil evaluator autorizat, pentru estimarea valorii de piaţă a acţiunilor societăţii.
Apelanta reclamantă, atât în cuprinsul acţiunii introductive, dar şi în motivele de apel a contestat acest raport de evaluare întocmit de expert evaluare G.B., susţinând că respectivul raport s-a întocmit la solicitarea vânzătoarei SC A.S.I. SA şi conţine lacune, nefiind vorba de o evaluare serioasă, întrucât nu evaluează activele societăţii ale cărei acţiuni urmau să fie cumpărare de intimata pârâtă pe baza valorii de piaţă, ci în funcţie de valoarea istorică a acestora.
Susţinerile apelantei privind pretinsul subiectivism şi lacunele raportului de expertiză nu au fost dovedite, deoarece aceasta nu a prezentat un alt raport de evaluare care să conţină date diferite de cel care a stat la baza adoptării adunării AGEA atacată cu prezenta acţiune în anulare şi nici nu a solicitat administrarea unor probatorii în acest sens.
Din cuprinsul raportului de evaluare întocmit de un expert evaluator autorizat reiese că s-au prezentat avantajele ce decurg din realizarea investiţiei, prin achiziţionarea acţiunilor la SC A.S.I. SA, expertul concluzionând că această investiţie nu prezintă risc de piaţă, deoarece se acordă importante facilitări, atât la realizarea investiţiei cât şi la livrarea energiei electrice prin sistemul naţional prin certificate verzi.
S-a reţinut că nici susţinerea apelantei cum că nu s-a justificat motivul, interesul şi folosul practic al operaţiunii de achiziţionare de acţiuni la SC A.S.I. de către intimată nu este fondată, expertul explicând că activitatea SC A.S.I. SA Dej este concentrată pe finalizarea proiectului investiţional de punere în funcţiune a unei centrale formată dintr-un cazan de aburi şi o turbină, care va produce energie electrică, aburul obţinut la parametrii înalţi (abur energetic) urmând a fi destins în turbine, pentru a se produce energie electrică ce va fi livrată în S.E.N., unde va fi comercializată, obţinându-se în acelaşi timp certificate verzi.
S-a argumentat că în ultimii ani pe plan mondial există o puternică tendinţă de înlocuire a combustibililor fosili cu cei regenerabili, iar valorificarea resurselor regenerabile de energie în condiţii concurenţiale pe piaţa de energie a devenit oportună prin punerea în practică a politicii certificate verzi , cadrul legiSIativ creat prin HG nr. 1892/2004 fiind lărgit şi dobândind avantaje, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 220/2008, pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile.
Din raportul de expertiză rezultă că potrivit acestui act normativ, în schimbul energiei electrice din surse regenerabile producătorul primeşte 3 certificate verzi pentru fiecare MWh livrat în reţeaua electrică, acestea aducând facilităţi în sensul amortizării accelerate a investiţiilor în domeniul SRE, scutirea de la plata accizei pentru energia electrică din SRE, reducerea cu 50% a taxelor de eliberare a autorizaţiilor/avizelor pentru investiţiile în domeniul SRE, garantarea a 50% din valoarea împrumuturilor pe termen mediu şi lung, asigurarea infrastructurii de transport şi a utilităţilor necesare iniţierii şi dezvoltării investiţiilor, căi de acces, scutiri de impozite pe taxe şi profitul reinvestit, acordarea de contribuţii financiare de la bugetul de stat pentru locurile de muncă nou create, concluzionându-se asupra tendinţei creşterii valorii certificatelor verzi în condiţiile necesităţii creşterii ponderii energiei electrice produse din surse regenerabile de energie, în consumul intern brut de energie electrică.
S-a mai arătat că după afilierea României la Sistemul European de Certificate Verzi, producătorii de energie electrică din surse regenerabile vor putea tranzacţiona aceste certificate pe piaţa europeană, dar pot vinde energia electrică produsă şi operatorilor economici interni de distribuţie, care au obligaţia să o achiziţioneze cu prioritate, prin contract reglementat, conform Ordinului nr. 52/2005, o altă posibilitate de valorificare fiind comercializarea energiei produsă către furnizori sau consumatori eligibili, sau prin ofertare pe piaţa zilei următoare, firma B.A. manifestându-şi deja intenţia de a achiziţiona energie electrică produsă de SC A.S.I. SA.
Expertul a efectuat o analiză economică financiară a SC A.S.I. SA Dej, reţinându-se că nu se poate susţine că evaluarea făcută este neserioasă, în condiţiile în care valoarea contabilă a unei acţiuni constatată de expert este de 10,16 lei, dar propunerea de cumpărare aprobată de AGEA la 3 august 2010 privea un preţ de 11 lei/acţiune.
În speţă, nu s-a probat existenţa unui concurs de interese între acţionarul majoritar SC A.U.I. SRL şi societatea intimată, aşa cum s-a arătat.
Nu poate fi vorba de un abuz de majoritate, întrucât acesta este reprezentat de exercitarea discreţionară a dreptului de vot a acţionarului majoritar, în scopul realizării propriilor interese şi în dauna interesului social, cu rezultatul prejudicierii acţionarilor minoritari, or în speţă acţionarul majoritar nu a făcut altceva decât să voteze o hotărâre AGA prin care s-a aprobat achiziţionarea acţiunilor nou emise de o societate ce desfăşoară o activitate a cărei valorificare ar putea aduce un real beneficiu acţionarilor intimatei.
Fără votul acţionarului majoritar A.U.I. SRL, deţinător a 83,713 % din capitalul social al intimatei SC U. SA, hotărârea AGEA nu ar fi putut fi adoptată, faţă exigenţele cvorumului necesar a fi prezent la convocare, rezultate din dispoziţiile art. 115 alin. (1) din LSC, aşa încât chiar dacă ipotetic, respectivul acţionar majoritar ar fi avut interese contrare intimatei şi nu s-ar fi abţinut de la vot, hotărârea AGEA adoptată în această modalitate nu poate fi anulată, ci eventual s-ar putea angaja răspunderea pentru daune a acţionarului majoritar, aşa cum prevede art. 127 alin. (2) din Legea societăţilor comerciale.
Împotriva acestei decizi a declarat recurs reclamanta B.D.I.L. Nicosia invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi sentinţei instanţei de fond şi în principal trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, iar în subsidiar reţinerea cauzei spre rejudecare şi pe fond anularea hotărârii AGEA SC U. SA Ploieşti din data de 3 august 2009.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Instanţele de fond şi apel au interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 127 din Legea nr. 31/1990 şi au schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al hotărârii AGEA atacată.
- Metoda de evaluare folosită de expert nu este recunoscută de standardele de evaluare în vigoare şi ca atare nu are bază legală.
- Proba cu expertiză a fost solicitată, dar a fost respinsă de instanţe.
- În conformitate cu art. 127 din Legea societăţilor comerciale, acţionarul majoritar al SC U. SA Ploieşti â€" A.U.I. â€" trebuia să se abţină de la vot în ceea ce priveşte operaţiunea de achiziţionare de acţiuni la o societate din cadrul aceluiaşi grup de interese S.C.R., ca având un interes contrar.
- Având în vedere contextul la data AGEA, evaluarea defectuoasă a preţului acţiunilor A.S.I., relaţia de afiliere dintre societăţile în cauză, se consideră că scopul AGEA este ilicit, de fraudare a intereselor acţionarilor minoritari prin sifonarea lichidităţilor U. SA în interesul altor societăţi din Grupul S.C.R..
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat întrucât instanţa de apel a apreciat şi interpretat corect raportul juridic născut ca urmare a adoptării hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor SC U. SA Ploieşti din data de 3 august 2009, s-a pronunţat în raport de acesta când a respins apelul reclamantei, neschimbând natura şi înţelesul acestuia.
Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat întrucât instanţele au interpretat şi aplicat corect prevederile art. 127 din Legea nr. 31/1990.
Aceste dispoziţii legale instituie principiul abţinerii de la vot, în cazul în care acţionarul se află în conflict de interese cu societatea.
Pe de altă parte se reţine că nerespectarea interdicţiei instituite de alin. (1) al art. 127 nu atrage, în principiu, nulitatea hotărârii AGEA luată cu votul acţionarului aflat în conflict de interese, ci doar obligarea acestuia la despăgubiri dacă prin votul său s-a format majoritatea necesară şi societatea a fost prejudiciată.
Totodată, în temeiul exigenţelor art. 1361 introdus prin Legea nr. 441/2006 nu este exclusă nici anularea hotărârii luate cu votul unui acţionar aflat în conflict de interese cu societatea, dacă acel vot a fost rezultatul unui abuz de majoritate, spre exemplu.
Abuzul de majoritate constă în exercitarea discreţionară a dreptului de vot de către acţionarul majoritar în vederea realizării intereselor sale individuale, în dauna interesului social şi în scopul prejudicierii acţionarului minoritari.
În speţă, în raport de starea de fond stabilită instanţa de apel a reţinut corect că nu s-a probat, conform art. 1169 C. civ., existenţa unui interes propriu, contrar celui societar al acţionarului majoritar SC A.U.I. SRL, nici legătura dintre acest acţionar şi SC A.S.I. SA pretinsa fraudare a intereselor celorlalţi acţionari minoritari, care nu poate fi prezumată.
Instanţele corect au apreciat că nu s-au făcut nici un fel de dovezi privind caracterul pretins ilicit al operaţiunii de cumpărare de acţiuni de către intimată de la SC A.S.I. SA, măsura fiind justificată de scopul general al desfăşurării activităţii unei societăţi, inclusiv prin cumpărarea de acţiuni de la o altă societate, pentru a realiza profit, în beneficiul acţionarilor, acesta fiind interesul şi folosul practic al operaţiunii contestate.
În ceea ce priveşte preţul acţiunilor se constată că valoarea contabilă a unei acţiuni constatată de expert este de 10,16 lei, iar propunerea de cumpărare aprobată de AGEA la 3 august 2010 priveşte un preţ de 11 lei/acţiune, astfel că şi sub acest aspect critica este nefondată.
Referitor la expertiza solicitată în cauză se apreciază că respingerea ei nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, neputându-se cenzura aprecierea făcută de judecător cu privire la utilitate, pertinenţa şi concludenţa probei, motiv de recurs care nu este de natură să atragă casarea hotărârii.
De altfel recurenta nici nu a mai insistat în încuviinţarea şi administrarea acestei probe în instanţa de apel.
Pentru considerentele expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.D.I.L. Nicosia împotriva deciziei nr. 78 din 8 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 618/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 620/2011. Comercial → |
|---|
