ICCJ. Decizia nr. 623/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 623/2011
Dosar nr. 603/36/2010
Şedinţa publică de la 10 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr.2361/118/2007 reclamantul G.H. în calitate de acţionar la SC S.A.T.T. SA şi asociat unic SC S.A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii SC M. SRL Constanţa, SC G.B. SRL Constanţa şi SC S.A.T.T. SA, anularea distribuirilor acţiunilor SC S.A.T.T. SA stipulate în AGA din 29 noiembrie 2005, 9 ianuarie 2006, 8 februarie 2006 şi implicit anularea procentelor privind repartizarea activului SC S.A.T.T. SA , anularea Hotărârii AGA din 8 februarie 2006 privind vânzarea activului către SC G.B. SRL Constanţa, anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 183/2006, revocarea lichidatorului judiciar, invocând pretinse neregularităţi în procedura de lichidare, întemeindu-şi acţiunea pe dispoziţiile art. 184 C. proc. civ., art. 953-954, art. 960, art. 966 art. 1334 C. civ. şi art. 125, art. 129, art. 131-132, art. 253, art. 256, art. 261 din Legea nr. 31/1990 şi Decretul nr. 31/1954.
Prin încheierea interlocutorie din 5 septembrie 2007 a fost încuviinţată lipsa calităţii procesuale active a reclamantului, privind capătul de cerere referitor la anularea Hotărârii AGA din 8 februarie 2006.
În ceea ce priveşte soluţionarea celorlalte capete de cerere, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul G.H. prin sentinţa civilă nr. 156/COM din camera de consiliu de la data de 17 februarie 2010 şi a reţinut că dolul invocat de către reclamant ca mijloc viclean pentru obţinerea consimţământului pentru încheierea operaţiunilor juridice contestate nu a fost dovedit, iar contractul contestat a făcut obiectul voinţei societare care a optat în etapa lichidării pentru valorificarea elementelor de activ prin vânzare, însuşi reclamantul exprimându-şi votul pozitiv, iar pe de altă parte, contractul de vânzare-cumpărare invocat de reclamant a făcut obiectul Hotărârii AGA din 8 februarie 2006, hotărâre care are caracterul unui act juridic valid nefiind supusă vreunei acţiuni atâta timp cât reclamantului nu i s-a recunoscut legitimarea de a ataca hotărârea în raport de votul pozitiv exprimat în virtutea principiului rezolutio jure dantis, reclamantul neputând obţine astfel nici sancţionarea convenţiei.
Instanţa a mai reţinut că în ceea ce priveşte motivele de revocare din calitatea de lichidator acestea nu sunt întemeiate, neexistând nicio normă legală care să interzică lichidarea concomitentă a două societăţi, mai ales în condiţiile în care lichidatorul este comun şi că hotărârile AGA atâta timp cât nu au fost anulate, reclamantul nu mai poate ulterior a contesta cele dispuse prin respectivele acte de voinţă societară.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 28/COM din 2 septembrie 2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond în mod corect a aplicat sancţiunea lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, aceasta fiind recunoscută de legiuitor numai acţionarilor lipsă sau care au votat împotrivă şi au solicitat menţionarea acestui refuz în procesul verbal al şedinţei şi faţă de împrejurarea că apelantul reclamant a fost prezent la aceste şedinţe, hotărârile fiind luate cu unanimitate.
A mai reţinut instanţa de apel că şi în situaţia în care conform art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 a fost invocată nulitatea absolută de către reclamant, niciuna dintre situaţiile care atrag nulitatea absolută a actului juridic civil nu este incidentă în cazul emiterii celor patru hotărâri, acestea fiind emise potrivit acordului unanim al asociaţilor acţionari, în conformitate cu Actul constitutiv şi Legea societăţilor comerciale şi că potrivit extrasului de informare emis de ORC Constanţa S.C. S.A. SRL este dizolvată de drept conform art. 30 din Legea nr. 359/2004, societatea neprocedând la preschimbarea în termeni legali a certificatului de înmatriculare. Tot în temeiul aceleiaşi legi a constatat că SC S.A.T.T. SA este în lichidare fiind numit lichidatorul SC M. SRL Constanţa în baza încheierii judecătorului delegat de la Tribunalul Constanţa â€" ORC Constanţa şi la o lună de la această numire, în şedinţa AGEA din 29 noiembrie 2005 asociatul acţionar G.H. a numit acelaşi lichidator şi pentru SC S.A. SRL declarată dizolvată prin hotărâre judecătorească, tot acest demers procedural realizându-se în conformitate cu legea, respectiv art. 237 din Legea nr. 31/1990, astfel că nu se poate invoca frauda la lege sau încălcarea ordinii publice ca motive de nulitate absolută, nulitate care nu poate opera nici faţă de celelalte cauze invocate de apelant, care nu au fost dovedite şi precizate.
Analizând motivele de apel referitoare la aplicarea sancţiunii nulităţii relative instanţa de apel a reţinut că nu poate fi antrenată pentru viciul de consimţământ al dolului deoarece nu au fost dovedite cele două condiţii generale, caracterul determinant al dolului la emiterea celor patru hotărâri, precum şi faptul că acesta provine de la asociaţi şi faţă de motivele referitoare la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a apreciat că acesta a fost analizat corect de către instanţa de fond, considerându-l legal şi temeinic.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul G.H. a declarat recurs susţinând că F.P.S. este acţionar majoritar, fapt confirmat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 2120/118/TC, solicitând ca în baza art. 172 C. proc. civ. instanţa să dispună ca S.G. să depună la dosar toate înscrisurile privind dosarul penal, inclusiv Decizia de a renunţa la cererea penală posterioară hotărârilor AGA în cererea formulată, toate adresele către Bancorex privind achitarea în avans a creditului şi toate actele privind sumele depuse în contul SC S.A. SRL privind achitarea sumei de 107.100.000 lei către F.P.S. iar F.P.S. să depună la dosarul cauzei toate înscrisurile mai sus menţionate, în calitate de lichidator.
În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 304 alin. (4), (6), (7), (8) şi (9) C. proc. civ. şi art. 299-316 C. proc. civ., recurentul solicitând suspendarea cauzei până la judecarea dosarului nr. 2144/COM/1997 a Judecătoriei Constanţa.
Conform art. 137 C. proc. civ., Curtea se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei invocată din oficiu, privind nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Art. 306 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de judecată şi că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Raportând textele legale menţionate mai sus la cererea de recurs, Curtea constată că aceasta nu conţine motive de nelegalitate a deciziei atacate, nemulţumirea recurentului nefiind motivată, acesta solicitând doar depunerea unor înscrisuri de către S.G. şi F.P.S. care nu au calitate procesuală în dosar, astfel că în recursul său nu au fost dezvoltate motive care să permită încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ.
Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 3021 alin. (1) lit. c) acelaşi cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor şi cum recurentul nu s-a conformat acestor exigenţe legale, având în vedere, deopotrivă, şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi că motivele dezvoltate de recurent nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va admite excepţia invocată şi va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul G.H. împotriva deciziei nr. 98 din 2 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 10 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 622/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 628/2011. Comercial → |
|---|
