ICCJ. Decizia nr. 629/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 629/2011
Dosar nr. 8217/1/2010
Şedinţa publică de la 10 februarie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contestatorul P.C. a formulat contestaţia în anulare a deciziei nr. 2335 din 13 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie solicitând anularea acestei decizii şi pe cale de consecinţă desfiinţarea deciziei 20/A-C din 13 februarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, a sentinţei civile nr. 39/CC din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Argeş şi anularea Hotărârii AGA nr. 92 din 20 septembrie 2006, invocând ca motiv de drept al contestaţiei în anulare art. 318 C. proc. civ.
A susţinut în contestaţia sa că instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze motivele de modificare a deciziei 20/A-C din 13 februarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, a sentinţei civile nr. 39/CC din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Argeş şi anularea Hotărârii AGA nr. 92 din 20 septembrie 2006, aşa cum au fost precizate în cererea de repunere pe rol. Motivele respective se refereau la consecinţa retragerii de la tranzacţionare a SC G. Ştefăneşti ca urmare a majorării de capital, scopul majorării de capital fiind şi acela ca acţionarul P.T. să intre în posesia societăţilor la un preţ mic, iar convocatorul AGEA din 20 septembrie 2007 nu conţine ca punct distinct pe ordinea de zi prezentarea raportului întocmit de un evaluator independent cu privire la preţul pe acţiune, care urmează a fi achitat în cazul retragerii acţionarilor din cadrul emitentului, anexând în acest sens înscrisuri.
Conform art. 318 C. proc. civ. hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, această dispoziţie reglementând contestaţia în anulare specială.
Ca urmare, contestaţia în anulare vizează greşelile de fapt involuntare realizate prin confundarea unor elemente importante sau a altor date aflate la dosarul cauzei, de către instanţa de recurs.
Analizând motivele contestaţiei în anulare raportate la teza I a art. 318 C. proc. civ. Curtea constată că în cererea formulată de contestator nu există niciun motiv care să justifice pronunţarea hotărârii ca rezultat al unei greşeli materiale, toate motivele invocate de acesta referindu-se la greşeli de judecată care nu poate fi îndreptată decât în instanţa de control judiciar, în cadrul căii de atac declarată de partea interesată.
Motivele din contestaţia în anulare referitoare la omisiunea instanţei de recurs de a cerceta motivele de modificare a deciziei 20/A-C din 13 februarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, a sentinţei civile nr. 39/CC din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Argeş şi anularea Hotărârii AGA nr. 92 din 20 septembrie 2006, aşa cum au fost precizate în cererea de repunere pe rol care aveau consecinţă retragerea de la tranzacţionare a SC G. Ştefăneşti ca urmare a majorării de capital, scopul majorării de capital fiind şi acela ca acţionarul P.T. să intre în posesia societăţilor la un preţ mic, iar convocatorul AGEA din 20 septembrie 2007 nu conţine ca punct distinct pe ordinea de zi prezentarea raportului întocmit de un evaluator independent cu privire la preţul pe acţiune, care urma a fi achitat în cazul retragerii acţionarilor din societate, pe care Curtea le încadrează în teza a II-a a art. 318 C. proc. civ., nu pot fi reţinute.
Curtea constată că nu a fost omis din greşeală a fi cercetat de către instanţa de recurs vreun motiv invocat în recurs, întrucât din verificarea deciziei atacate în raport de motivele din recurs rezultă că instanţa a răspuns tuturor motivelor de recurs formulate, reţinând că majorarea capitalului social prin aport în numerar s-a făcut în condiţiile art. 210 din Legea nr. 31/1190/R, art. 240 din Legea nr. 297/2004 şi art. 130 din Regulamentul nr. 1/2006 emis de C.N.V.M., neexistând pentru această majorare obligaţia legală pentru pârâtă de a purcede la evaluarea scriptică şi faptică a patrimoniului său sau a patrimoniului societăţilor comerciale la care aceasta deţine acţiuni.
Curtea de Apel a reţinut corect că expertiza judiciară efectuată la instanţa de fond a expus modul de calcul prin care s-a determinat indicele de subscriere al acţiunilor noi faţă de cel vechi, că evaluarea patrimoniului societăţii în raport de suma vărsată nu se impunea pentru majorarea capitalului social prin aport în numerar, că instanţa de apel a apreciat corect că prima instanţă îndreptăţit nu a reţinut în motivare faptul că suma vărsată la capitalul social iniţial a fost mai mică decât cea subscrisă întrucât reclamantul nu a indicat acest aspect prin cererea de chemare în judecată şi nici ulterior, instanţa neputându-se învesti din oficiu, că motivul legat de obiecţiunile la raportul de expertiză este un motiv de netemeinicie care nu poate fi analizat în recurs, că în mod corect instanţa de apel a reţinut că apelantul nu a confirmat cererea de mărire de capital prin depunere de bani întrucât acest aspect nu a fost invocat în cererea de chemare în judecată şi că în mod corect nu s-a reţinut că scopul măririi de capital a fost ca acţionarul P.T. să obţină 95% din totalul acţiunilor cu consecinţa scoaterii societăţii de pe piaţa bursieră şi excluderea acţionarilor fondatori, inclusiv a apelantului, întrucât recurentul reclamant nu a învestit instanţa cu verificarea acestor aspecte şi că împrejurarea că prin majorarea de capital pârâta a dorit să aibă posibilitatea de a contribui ulterior la majorarea capitalului social al unora din societăţile la care are acţiuni, nu atrage nelegalitatea hotărârii AGEA din cauză şi a majorării de capital al pârâtei, instanţa de recurs neputând cenzura în această cale de atac calcul numărului de acţiuni deţinute în raport cu care se poate subscrie o nouă acţiune, acest lucru nefiind posibil într-un control de legalitate.
Ca urmare se constată că instanţa de recurs nu a omis să cerceteze niciunul dintre motivele din recurs, la care a făcut referire contestatorul prin calea de atac extraordinară a acestei contestaţii în anulare speciale, şi în consecinţă Curtea o va respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D EC I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.C. împotriva deciziei nr. 2355 din 13 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 10 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 628/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 631/2011. Comercial → |
|---|
