ICCJ. Decizia nr. 628/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 628/2011
Dosar nr. 5694/1/2010
Şedinţa publică de la 10 februarie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 28 iunie 2010 contestatorii B.I., C.S.A. şi I.A.D. au formulat contestaţia în anulare a deciziei nr. 2230 din 15 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pe care au motivat-o în drept conform dispoziţiilor art. 318 şi art. 319 C. proc. civ.
Au menţionat că pârâta SC V. SA Babadag a indus în eroare instanţa de judecată întrucât prezenţa lui B.E. reîntregea cvorumul de 1/5 prevăzut în proiectul de Statut ce urma a fi dezbătut şi aprobat în Adunarea Generală din 14 decembrie 2007 şi nu cvorumul de 2/3 prevăzut de art. 115 pct. 3 din Legea nr. 31/1990, astfel că Adunarea Generală Extraordinară din 14 decembrie 2007 nu a fost legal constituită. Au arătat în continuare că Hotărârea Adunării Generale din 14 decembrie 2008 nu putea produce efecte juridice deoarece nu există Hotărârea Adunării speciale a deţinătorilor de acţiuni de terenuri care să aprobe modificarea acesteia, fiind astfel încălcate prevederile art. 116 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi în consecinţă, pentru motivele invocate au solicitat anularea deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Contestaţia în anulare este nefondată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Conform art. 318 C. proc. civ. hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, această dispoziţie reglementând contestaţia în anulare specială.
Ca urmare, contestaţia în anulare vizează greşelile de fapt involuntare realizate prin confundarea unor elemente importante sau a altor date aflate la dosarul cauzei, de către instanţa de recurs.
Analizând motivele contestaţiei în anulare raportate la teza I a art. 318 C. proc. civ. se constată că nu există niciun motiv care să justifice faptul că hotărârea este rezultatul unei greşeli materiale şi chiar dacă contestatorul I.A.D. a precizat că instanţa de recurs nu a aplicat art. 116 din Legea nr. 31/1990, această motivare nu constituie eroare materială ci greşeală de judecată, care nu poate fi îndreptată decât în instanţa de control judiciar, în cadrul căii de atac declarată de partea interesată.
În ceea ce priveşte teza a II-a a art. 318 C. proc. civ. Curtea, verificând Decizia atacată în raport de motivele din recurs, apreciază că instanţa de recurs a răspuns tuturor motivelor de recurs formulate astfel că hotărârea supusă contestaţiei în anulare este la adăpost de orice critică.
Pentru considerentele de mai sus urmează a se respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii B.I., C.S.A. şi I.A.D. împotriva deciziei nr. 2230 din 15 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 623/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 629/2011. Comercial → |
|---|
