ICCJ. Decizia nr. 718/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 718/2011
Dosar nr.19475/99/2006
Şedinţa publică din 17 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, secţia comercială de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 22/COM din 5 februarie 2008 a admis acţiunea reclamantei SC B.M. SA Iaşi în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iaşi, în sensul că a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 229.170,43 lei cu titlu de dobânzi şi daune, precum şi suma de 12.178 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii, s-a reţinut existenţa raporturilor contractuale între SC B.M. SA Iaşi şi SC A. SA Iaşi concretizate în contractele din 2003 pentru a căror executare Consiliul Local al Municipiului Iaşi a garantat achitarea de către SC A. SA Iaşi către SC B.M. SA Iaşi a sumei de 8,9 miliarde lei conform contractului de fidejusiune din 20 octombrie 2004 cu eşalonarea plăţilor convenite de părţi.
Executarea acestui contract a format obiectul controlului judiciar, creditorul SC B.M. SA obţinând titlul executoriu sentinţa civilă nr. 510/E din 30 septembrie 2005 în baza căreia fidejusorul Consiliul Local Iaşi a achitat integral suma garantată de către creditor, acesta pretinzând îndreptăţit plata dobânzii ca urmare a executării peste termenele de scadenţă.
Regula instituită la art. 42 C. com. este menită să protejeze creditul şi să asigure operativitatea finalizării raporturilor comerciale, în vederea recuperării optime a creanţei.
Clauzele contractului de fidejusiune stipulează că fidejusorul, respectiv Consiliul Local Iaşi are obligaţia de a efectua plata obligaţiilor financiare ale SC A. SA decurgând din contractele de prestări servicii şi dreptul de a se întoarce împotriva debitorului principal pentru sumele avansate în vederea stingerii obligaţiei principale, pentru cheltuieli efectuate după notificarea debitorului de către fidejusor, pentru dobânzi la sumele plătite creditorului.
Astfel, Consiliul Local Iaşi datorează dobânda în cuantumul stabilit corect de raportul de expertiză, totalizând suma de 299.170,43 lei.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 72 din 7 septembrie 2009 a respins apelurile pârâtului Consiliul Local Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 22/COM din 5 februarie 2008 şi a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 11 iulie 2008 pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, fiind preluate în esenţă argumentele expuse anterior.
Împotriva deciziei nr. 72 din 7 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a promovat recurs pârâtul Consiliul Local Municipal Iaşi, care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului şi cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că obligaţiile financiare şi datele scadente precizate sunt cele arătate la art. 1 din contractul de fidejusiune şi nicidecum cele din contractele de prestări servicii, cum în mod nelegal au reţinut instanţele.
Pentru nerespectarea termenelor de plată conform graficului, părţile contractului de fidejusiune, izvorul raportului juridic, nu au convenit penalităţi pe zi de întârziere ori dobânzi, astfel că obligarea recurentei la plata dobânzilor şi daunelor este fără suport legal.
Intimata-reclamantă SC B.M. SA Iaşi a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurentul-pârât Consiliul Local Al Municipiului Iaşi constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că prin contractul de fidejusiune din 20 octombrie 2004 încheiat în baza Hotărârilor Consiliului Local nr. 447/2004 şi nr. 449/2004 între Consiliul Local al Municipiului Iaşi în calitatea de fidejusor, SC B.M. SA în calitatea de creditor şi SC A. SA în calitatea de debitor s-a garantat de către fidejusor achitarea de către debitorul SC A. SA a debitelor aferente contractelor de prestări servicii din 17 aprilie 2003 şi 22 decembrie 2003 pentru suma de 8,9 miliarde lei.
Mai mult, în acelaşi contract s-a stipulat la art. 4 că fidejusorul se obligă să efectueze plata obligaţiilor financiare ale SC A. SA decurgând din contractele de prestări servicii mai sus menţionate, în caz că SC A. SA nu achită înainte de datele scadente, aşa cum sunt evidenţiate în graficul de eşalonare.
Tot în cadrul obligaţiilor asumate de fidejusor s-a mai precizat că acesta nu are dreptul de a invoca beneficiul de discuţiune precum şi beneficiul de diviziune.
Apare cât se poate de evident că în raporturile comerciale, fidejusorul, răspunde solidar cu debitorul pentru executarea întregii obligaţii pe care acesta şi-a asumat-o faţă de creditor.
Raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil C.M., amplu argumentat şi bine documentat, a concluzionat că suma datorată de pârât cu titlu de dobânzi este de 299.170,43 lei iar la calculele efectuate au fost avute în vedere perioada de referinţă cuprinsă între 26 octombrie 2004 – 28 decembrie 2006, procentul de 0,16% pe zi de întârziere şi eşalonarea sumelor de plată conform termenelor din contractul de fidejusiune.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtului Consiuliul Local al Municipiului Iaşi împotriva deciziei nr. 72 din 7 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, nefiind îndeplinită nicio cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iaşi împotriva deciziei nr. 72 de la 7 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 709/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 721/2011. Comercial → |
|---|
