ICCJ. Decizia nr. 89/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 89/2011
Dosar nr. 86/1259/2009
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul E.C., prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeş, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC M.C. SA, lămurirea înţelesului sentinţei comerciale nr. 710/C din 21 iunie 2007 a Tribunalului Comercial Argeş, în sensul precizării datei în raport de care pârâta urmează să înscrie în registrul acţionarilor dreptul de proprietate asupra acţiunilor sale.
Prin încheierea din 4 martie 2010, Tribunalul Comercial Argeş a respins cererea reclamantului, reţinând în esenţă că în speţă nu s-a invocat existenţa vreunei neclarităţi a dispozitivului ori a unor lămuriri necesare cu ocazia aplicării acestuia şi nici existenta unor dispoziţii potrivnice care fac imposibilă aducerea la îndeplinire a hotărârii. Nemulţumirea petentului vizând neindicarea în cuprinsul hotărârii a datei cu care pârâta avea obligaţia să înscrie dreptul de proprietate al reclamantului asupra acţiunilor, în registrul acţionarilor, apreciind asupra datei de 21 martie 2006.
Instanţa a reţinut că, dispozitivul sentinţei analizate, rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac prevăzuta de lege, nu este susceptibil de nicio lămurire şi nici nu cuprinde dispoziţii potrivnice care ar trebui înlăturate.
S-a mai reţinut că, susţinerea reclamantului în sensul că pârâta trebuia să înscrie dreptul de proprietate asupra acţiunilor în registrul acţionarilor, la data când a notificat-o în acest sens, nu face incidente dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., realitatea fiind că prin cererea formulată acesta a urmărit să dobândească dreptul de proprietate asupra acţiunilor şi calitatea de acţionar, la o data anterioară aceleia la care, s-a născut obligaţia de a face în sarcina pârâtei, respectiv când a rămas definitivă hotărârea.
Apelul declarat împotriva acestei încheieri, de reclamantul E.C. a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 43/A-C din 19 mai 2010 de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut în esenţă că în raport de prevederile art. 2811 C. proc. civ. rezultă că dispozitivul sentinţei comerciale nr. 710/C din 21 iunie 2007, nu necesită lămuriri în privinţa înţelesului, întinderii sau aplicării şi nici nu conţine dispoziţii potrivnice, cum de altfel nu a susţinut nici reclamantul.
Susţinerea reclamantului din cererea cu care a sesizat instanţa, urma eventual să fie valorificată prin exercitarea căii de atac prevăzută de lege, îndreptată împotriva sentinţei analizate, însa a preferat să rămână în pasivitate, nefiindu-i deschisă posibilitatea legală la care a apelat.
Prin urmare, s-a apreciat că în mod corect prima instanţă a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile legale pe care şi-a întemeiat cererea, pentru admiterea acesteia, soluţia pronunţată fiind conformă cu legea.
Împotriva acestei decizii, reclamantul E.C. a declarat recurs, fără a indica temeiul de drept, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi admiterea pe fond a cererii.
În dezvoltarea recursului său, recurentul a susţinut că a formulat prezenta cerere în condiţiile în care obligaţia de "a face" a pârâtei nu avea specificat un termen de la care aceasta era obligată să înscrie în registrul acţionarilor acţiunile dobândite de către el. În opina sa, atâta timp cât dispozitivul este partea din hotărâre care se execută, aceasta trebuie să conţină elemente clare privind modalitatea de rezolvare a cererilor părţilor, întinderea drepturilor recunoscute şi identificarea acestora prin diferiţi parametrii.
Astfel că, prin faptul că sentinţa pronunţată nu a precizat momentul cu care trebuie înregistrat dreptul de proprietate al său, pârâta a profitat de propria sa culpă înscriind dreptul de proprietate cu o dată ulterioară datei la care i-a solicitat înscrierea, făcând imposibilă exercitarea drepturilor ce decurg din calitatea de acţionar în perioada 21 martie 2006 - iulie 2007.
Recurenta mai consideră că, instanţa de apel a pronunţat un punct de vedere privind momentul de la care curgea obligaţia de înscriere în registrul acţionarilor a calităţii de acţionar, însă ajunge la concluzia respingerii cererii subsemnatului.
Înalta Curte, a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului reclamantului şi în temeiul art. 137 raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. a reţinut:
Recursul este nul potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit acestor prevederi legale: "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
În actuala reglementare, recursul este cale de atac de reformare, nedevolutivă care se exercită numai pentru motivele strict prevăzute de lege. Mai este de reţinut că în prezent, cauza recursului constă în nelegalitatea deciziei din apel care se atacă pe această cale, astfel că aceasta trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Având în vedere că prin motivele dezvoltate recurentul şi-a exprimat nemulţumirea în legătură cu hotărârea atacată, fără a-şi însoţi motivarea în fapt de argumentarea în drept cu trimitere la textele legale încălcate, acestea nu reprezintă satisfacerea cerinţei privind demonstrarea nelegalităţii deciziei.
Motivele de netemeinicie invocate prin cererea de recurs, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, având în vedere faptul că partea a avut la dispoziţie o judecată de fond în faţa primei instanţe şi o rejudecarea a fondului în apel.
Astfel fiind, se constată că recursul declarat de reclamantul E.C. împotriva deciziei nr. 43/A-C din 19 mai 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost formulat cu încălcarea dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi în consecinţă, urmează a fi sancţionat cu nulitatea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantul E.C. invocată din oficiu.
Constată nul recursul declarat de reclamantul E.C. împotriva deciziei nr. 43/A-C din 19 mai 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 86/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 15/2011. Comercial → |
|---|
