ICCJ. Decizia nr. 807/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 807/2011
Dosar nr. 15893/3/2007
Şedinţa publică din 23 februarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată că reclamanta SC A.P.T. I. SRL în contradictoriu cu pârâţii S.P. şi S.L., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 111.730,78 lei, reprezentând contravaloare factură fiscală nr. 2790085 din 09 octombrie 2006, emisă în baza contractului de execuţie lucrări nr. AR 09/36 din data de 10 iunie 2006; obligarea pârâţilor la plata sumei de 20.445,98 lei, cu titlu de penalităţi calculate conform contractului, cu actualizarea acestora de către executorul judecătoresc până la data plăţii efective.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 5176 din 31 martie 2009 a admis acţiunea reclamantei SC A.P.T. I. SRL. A obligat pârâţii la plata sumei de 111.730,78 lei conform facturii fiscale nr. 2760085 din 09 octombrie 2006 precum şi la plata sumei de 20.445,98 lei cu titlu de penalităţi de întârziere. A obligat pârâţii la plata sumei de 5772 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă. A respins cererea reconvenţională formulată de pârâţii în contradictoriu cu reclamanta.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta pretinde obligarea celor doi pârâţi la plata sumei de 111.730,78 lei în baza facturii fiscale nr. 2790085 din 09 octombrie 2006 emisă în temeiul contractului de execuţie lucrări nr. AR09/36 din 10 iunie 2006 şi la plata sumei de 20.445,98 lei cu titlu de penalităţi de întârziere. Obiectul contractului l-a constituit execuţia unor minipiloţi, lucrări finalizate în baza procesului-verbal de recepţie din 03 octombrie 2006, care a constituit actul ce a impus emiterea facturii fiscale nr. 2790085 din 09 octombrie 2006 pentru suma pretinsă cu titlu de preţ (fila 18). Calitatea şi starea minipiloţilor după recepţia efectuată a fost atestată prin actul Inspectoratului de Stat în Construcţii din 29 noiembrie 2006. Şi raportul de expertiză tehnică confirmă îndeplinirea la termen şi calitativă a obligaţiilor contractuale asumate de reclamantă.
Drept consecinţă sub acest aspect, cererea a fost admisă, iar pârâţii au fost obligaţi la plata preţului corespunzător, cât timp nu s-a probat existenţa nici unei cauze de exonerare a răspunderii contractuale.
Cu privire la penalităţile de întârziere, potrivit clauzei 4.3 din contract, acestea sunt la nivelul de 0,15% pe zi de întârziere asupra sumei restante, iar calculul reclamantei nu a fost contestat de pârâţi, scadenţa fiind la 13 noiembrie 2006.
Împotriva acestei hotărâri, pârâţii S.P. şi S.L. au declarat apel.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 194 din 14 aprilie 2010 a admis apelul pârâţilor S.P. şi S.L., şi în consecinţă a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele.
În ce priveşte inadmisibilitatea acţiunii introductive, această critică nu a fost reţinută, procedura de convocare la conciliere a fost desfăşurată în temeiul art. 7201 C. proc. civ. Pârâţii apelanţi au fost prezenţi la conciliere, putând lua cunoştinţă de pretenţiile formulate împotriva acestora şi de temeiul invocat, astfel încât scopul urmărit de legiuitor, în sensul a se încerca stingerea amiabilă a litigiului, a fost atins. Procesul-verbal al procedurii concilierii nu a fost semnat de către apelanţi, acestora fiindu-le însă comunicat de reclamantă.
Pârâţii apelanţi şi reclamanta intimată au încheiat un contract de execuţie lucrări nr. AR09/36 din 10 iunie 2006, prin care s-a convenit executarea de către subantreprenorul SC A.P.T. I. SRL a 248 bucăţi minipiloţi cu diametrul de 178 mm pentru preţul de 47.543,20 Euro.
Lucrările contractate erau necesare a se efectua la imobilul aflat în construcţia pârâţilor apelanţi (antreprenori generali) la adresa din str. sector 1 Bucureşti, pentru a se împiedica dărâmarea taluzurilor laterale în timpul executării săpăturilor. Procesul-verbal de recepţie a lucrărilor a fost încheiat la 03 octombrie 2006, consemnându-se executarea unui număr mai mic de minipiloţi decât cel contractat, respectiv 209. Beneficiarul lucrării (apelanţii) au formulat obiecţiuni consemnate în cuprinsul acestuia, în sensul că nu au fost executaţi minipiloţii specificaţi în contract şi nu s-a respectat proiectul tehnic.
Instanţa de fond a dat o apreciere eronată materialului probator, reţinând că atât prin raportul de expertiză efectuat, cât şi prin procesul-verbal încheiat de Inspectoratul de Stat în Construcţii, s-a atestat efectuarea de către intimata reclamantă a lucrărilor contractate, corespunzătoare calitativ şi cantitativ, fapt ce justifică obligaţia corelativă a beneficiarilor de a plăti preţul.
Recursul declarat de către reclamantă împotriva acestei decizii a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. solicitându-se modificarea, în parte, a hotărârii recurate, în sensul admiterii pe fond a acţiunii reclamantei şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfăşurarea prezentului litigiu. Recurenta învederează că îşi întemeiază prezentul recurs pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., art. 969 C. proc. civ., art. 970 C. proc. civ., art. 973 C. civ., art. 977 şi urm. C. civ., art. 13, art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 10/1995, art. 62 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 50/1991.
Recursul este nefondat, iar Înalta Curte îl va respinge pentru următoarele considerente:
Criticile subsumate de către recurentă motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 nu vizează niciuna dintre tezele avute în vedere de acest text legal. Astfel, Decizia atacată este motivată în drept, dispoziţiile legale aplicate fiind cele care au incidentă în pricină. Instanţa de apel nu a făcut decât să verifice respectarea obligaţiilor contractuale şi să dea eficienţă contractului dintre părţi şi dispoziţiilor art. 969 C. civ.
Astfel, s-a reţinut corect de către instanţa de apel că prin raportul de expertiză tehnică, s-a concluzionat (fila 109 dosar fond) că lucrările executate de reclamantă nu au fost conforme nici cu proiectul şi nici cu contractul, în ceea ce priveşte distanţa interax, numărul minipiloţilor, cota de fundare, dulapii şi injecţia cu suspensia de ciment a minipiloţilor.
Astfel, s-a stabilit că distanţa interax a minipiloţilor nu este conformă cu proiectul tehnic iniţial care prevedea 248 minipiloţi, cu interaxul de 50 cm, în realitate fiind executaţi un număr de 209 minipiloţi, cu interaxul mediu de 70 cm.
Reclamanta intimată nu se poate prevala de „dispoziţia de şantier" semnată de aceasta şi de societatea de proiectare (prin care se aduceau modificări asupra distanţei interax a minipiloţilor de la 50 la 70 cm şi asupra injectării acestora parţiale cu suspensie de ciment), acest înscris neputând fi avut în vedere în sensul modificării clauzelor convenite de părţi şi neavând caracter obligatoriu, conform art. 969 C. civ., din moment ce acest act este datat 09 iunie 2006, fiind deci anterior contractului semnat de părţi, la 10 iunie 2006 şi pe de altă parte, constatându-se că nu a fost însuşit de pârâţii apelanţi, în calitatea de beneficiari ai lucrării.
În procesul-verbal de control încheiat de Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.C.M.B. nr. 8251 din 29 noiembrie 2006, ca urmare a accidentului tehnic produs în data de 18 noiembrie 2006, prin prăbuşirea unei porţiuni din calcanul imobilului situat la nr. 13, s-au reţinut următoarele: În ce priveşte realizarea minipiloţilor de către societatea reclamantă, aceştia au fost executaţi în baza dispoziţiei de şantier, fără a fi în concordanţă cu proiectul iniţial care stabilea o altă distanţă interax şi o altă cotă finală a săpăturii, aplicându-se sancţiuni contravenţionale atât societăţii reclamante (intimată) cât şi proiectantului incintei de minipiloţi.
Având în vedere că prin contractul de execuţie lucrări nr. AR09/36 din 10 iunie 2006, reclamanta şi-a asumat o obligaţie de rezultat, în sensul executării unei lucrări cu caracteristici cantitative şi calitative precizate chiar în cuprinsul acestui contract, obligaţie, care aşa cum s-a demonstrat, nu a fost executată întocmai, fapt ce a justificat obiecţiunile convenit iniţial, acţiunea este întemeiată.
Cât priveşte criticile subsumate de către recurentă motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se observă că recurenta îşi exprimă nemulţumirea faţă de interpretarea nu atât a actului juridic dedus judecăţii – respectiv a contractului intervenit între părţi, cât, mai curând, a probelor administrate: înscrisuri şi expertiză tehnică. Dar aceste critici nu se pot circumscrie acestui motiv, ele fiind în mod evident aspecte ce nu ţin de nelegalitatea hotărârii, ci de netemeinicia acesteia – element necenzurabil în calea de atac a recursului.
Pentru aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.P.T. I. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 194 din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.P.T. I. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 194 din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 787/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 811/2011. Comercial → |
|---|
