ICCJ. Decizia nr. 844/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 844/2011
Dosar nr. 1170/103/2006
Şedinţa publică de la 24 februarie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC A.A. SRL Fălticeni prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ în contradictoriu cu pârâta SC A.T. SRL Piatra-Neamţ, a solicitat să se dispună anularea obiecţiilor din anexa la procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 2268 din 19 iulie 2006 şi să se constate valoarea totală a investiţiei ca fiind suma de 2.987.498,16 RON, reprezentând echivalentul sumei de 848.849 euro conform Actului adiţional nr. 1 din 15 februarie 2006 la contractul de antrepriză nr. 386 din 25 august 2004, încheiat de părţi.
Prin cererea reconvenţională formulată pârâta SC A.T. SRL Piatra-Neamţ a solicitat obligarea pârâtei SC A.A. SRL la plata sumei de 420.604 RON, reprezentând cheltuieli nejustificate incluse în situaţiile de plată şi achitate de SC A.T. SRL, precum şi contravaloarea deficienţelor constatate prin procesul-verbal de recepţie, obligarea la plata sumei de 1.952.901 RON reprezentând valoarea producţiei fizic nerealizate din culpa exclusivă a acesteia, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin precizările ulterioare a revenit asupra cheltuielilor nejustificate incluse în situaţiile de plată, pe care le apreciază la 519.849,3 RON, astfel cum au fost stabilite de expertizele efectuate în cauză, iar prin cererea depusă la 13 februarie 2007 SC A.T. SRL precizează că renunţă la capătul 2 din cererea reconvenţională privind pretenţiile rezultate din producţia nerealizată.
Prin Sentinţa civilă nr. 169/COM din 20 martie 2008, Tribunalul Neamţ a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta SC A.A. SRL Fălticeni în contradictoriu cu pârâta SC A.T. SRL Piatra-Neamţ şi, în consecinţă a respins capătul de cerere privind anularea obiecţiilor înscrise în anexa procesului-verbal de recepţie nr. 2268 din 19 iulie 2006 ca nefondat şi a constatat că valoarea totală definitivă a investiţiei executată în baza contractului de antrepriză nr. 386 din 25 august 2004 este de 2.200.544,02 RON.
Totodată, s-a admis cererea reconvenţională formulată de SC A.T. SRL Piatra-Neamţ în contradictoriu cu SC A.A. SRL Fălticeni şi în consecinţă a fost obligată reclamanta-pârâtă reconvenţional să plătească suma de 519.849,30 RON reprezentând sume încasate necuvenit, către SC A.T. SRL Piatra-Neamţ pârâta reclamantă reconvenţional.
S-a luat act de renunţarea de către SC A.T. SRL Piatra-Neamţ la capătul de cerere privind pretenţiile rezultate din valoarea producţiei nerealizate şi a fost obligată SC A.A. SRL Fălticeni la plata cheltuielilor de judecată către SC A.T. SRL Piatra-Neamţ în sumă de 19.377 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond, în urma analizării rapoartelor de expertize tehnice şi a probelor administrate, a constatat deficienţe atât la executarea lucrărilor, cât şi la întocmirea situaţiilor de execuţie şi a devizelor. Astfel conform raportului reclamanta nu a prezentat devizele ofertă semnate de pârâtă care au stat la baza determinării valorii contractului, în contractul de antrepriză nu au fost respectate dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 10/1995, în sensul că nu s-au înscris clauze referitoare la garanţii materiale oferite pârâtei pentru realizarea cerinţelor de calitate. Totodată, contrar prevederilor legislative în vigoare, art. 7 din Regulamentul privind recepţia lucrărilor, reclamanta nu a anunţat pârâta prin document scris că şi-a terminat lucrările de construcţii, pentru a convoca comisia de recepţie.
Deşi prin Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, executantul lucrărilor are obligaţia de a sesiza investitorii asupra neconcordanţelor apărute în faza de execuţie, reclamanta SC A.A. SRL nu a prezentat nicio adresă prin care să fi sesizat eventuale neconcordanţe şi să solicite soluţii pentru remedierea acestora, contrar prevederilor art. 23 din actul normativ sus-menţionat.
S-a mai reţinut că, concluziile rapoartelor de expertiză au contrazis susţinerile reclamantei SC A.A. SRL. Obiecţiunile formulate în procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor de pârâta-reclamantă reconvenţional au fost apreciate ca fiind reale astfel că instanţa de fond a respins cererea reclamantei de anulare a acestora.
În ce priveşte cererea reclamantei de a se constata că valoarea definitivă a investiţiei este suma de 2.987.498,16 RON, echivalentul sumei de 848.849 euro tribunalul a reţinut că potrivit raportului de expertiză tehnică valoarea totală definitivă a investiţiei realizate este de 2.200.544,02 RON iar suma încasată necuvenit de SC A.A. SRL şi care trebuie să o restituie pârâtei este de 519.849,30 RON.
Prin Decizia nr. 91 din 21 decembrie 2009 Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul reclamantei SC A.A. SRL, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a constatat că valoarea definitivă a investiţiei executate în baza contractului de antrepriză nr. 386 din 25 august 2004 este de 2.987.468,16 RON în loc de 2.200.544,02 RON. A fost obligată reclamanta SC A.A. SRL să plătească pârâtei SC A.T. SRL suma de 322.462,16 RON în loc de 519.849,30 RON. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În fundamentarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că în baza contractului de antrepriză reclamanta SC A.A. SRL a efectuat lucrări de construcţie pentru o hală de producţie pentru pârâta SC A.T. SRL şi a constatat că, în speţă, valoarea investiţiei este stabilită prin Actul adiţional nr. 1 din 5 februarie 2006 la contractul nr. 386 din 25 august 2004 ca fiind suma de 848.849 euro. Faptul că părţile au neînţelegeri legate de executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale nu au efect asupra valorii declarate a investiţiei, pretenţiile lor urmând a fi rezolvate ulterior de instanţă.
Ca urmare s-a apreciat că instanţa de fond nu a motivat pentru ce considerente a ajuns la concluzia că valoarea totală a investiţiei ar fi de 2.200.544 RON (sumă ce nu este susţinută de actele din dosar) instanţa de apel a constatat că valoarea totală definitivă a investiţiei este de 2.987.498,16 RON în loc de 2.200.544 RON cum a reţinut prima instanţă.
Cât priveşte pretenţiile formulate de pârâta SC A.T. SRL Piatra-Neamţ prin cererea reconvenţională instanţa de apel a apreciat că pârâta SC A.T. SRL Piatra-Neamţ nu a respectat dispoziţiile H.G. nr. 273/1994 în ce priveşte recepţia şi preluarea lucrării.
Ca urmare, instanţa de apel a constatat că pretenţiile pârâtei SC A.T. SRL Piatra-Neamţ pe calea cererii reconvenţionale, care vizează obligarea SC A.A. SRL Fălticeni la contravaloarea deficienţelor constatate prin procesul-verbal nr. 2268/2006 nu puteau fi admise întrucât nu se poate reţine culpa reclamantei, ci, dimpotrivă, a pârâtei care a intrat în spaţiu înainte de recepţie, nu a respectat termenele prevăzute de lege pentru încunoştinţarea executantului şi nu a acordat termenul legal pentru executarea remedierilor.
În ce priveşte sumele datorate de pârâta SC A.T. SRL Piatra-Neamţ către reclamanta SC A.A. SRL Fălticeni instanţa de apel, având în vedere că valoarea contractului, astfel cum a fost stabilită de părţi prin actul adiţional nr. 1 din 15 februarie 2006 şi procesele-verbale de recepţie nr. 2268 din 19 iulie 2006 era de 2.987.498,16 RON, a constatat că diferenţa până la suma de 3.309.930,32 RON respectiv suma de 322.462,16 RON a fost achitată de pârâta SC A.T. SRL Piatra-Neamţ către reclamanta SC A.A. SRL Fălticeni în plus, nefiind datorată.
Ca urmare, în temeiul art. 992 C. civ. s-a impus ca reclamanta SC A.A. SRL Fălticeni să plătească pârâtei SC A.T. SRL Piatra-Neamţ suma de 322.462,16 RON reprezentând plată nedatorată.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs atât reclamanta SC A.A. SRL Fălticeni cât şi pârâta SC A.T. SRL Piatra-Neamţ.
Recursul reclamantei SC A.A. SRL Fălticeni a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 punctele 7 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului său reclamanta a susţinut că instanţa de apel a soluţionat cauza pe fondul administrării probei cu înscrisuri şi expertiza în construcţii, expertize efectuate la solicitarea ambelor părţi, ale unor concluzii care nu au fost apreciate ca şi soluţii ale unui specialist consultant în rezolvarea unor probleme de specialitate.
Cea de a doua lucrare de expertiză efectuată de către ing. S.P. fiind întocmită cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 208 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că lucrarea s-a efectuat fără participarea vreunui reprezentant din partea recurentei reclamante SC A.A. SRL Fălticeni cu toate că instanţa prin încheierea din data de 2 iulie 2009 le-a fost aprobat ca expert parte desemnat prin ing. B.C., aspecte subliniate şi prin încheierea din 24 septembrie 2009.
Ori instanţa de apel, a procedat la soluţionarea cauzei apreciind-o ca fiind în stare de judecată fără ca dreptul la apărare al reclamantei SC A.A. SRL Fălticeni să fie respectat.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate având în vedere că sunt întrunite condiţiile stipulate de art. 304 punctele 7 şi 9 C. proc. civ.
Recursul pârâtei SC A.T. SRL Piatra-Neamţ a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 punctele 6, 7 şi 8 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei instanţei de fond.
1. Recursul reclamantei SC A.A. SRL este nefondat.
Motivul prevăzut de art. 304 (7) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Acest motiv, vizează prin conţinutul său nerespectarea prevederilor art. 261 (5) C. proc. civ. pe care recurenta nu le-a citat şi nici nu a argumentat distinct criticile care ar putea fi încadrate în motivul de nelegalitate invocat. Nicio ipoteză a motivului invocat nu se desprinde din argumentele invocate la pct. 1 al recursului. Recursul nu este cale de atac devolutivă pentru ca instanţa sesizată să desprindă eventuale critici din susţinerile care au fost făcute în legătură cu acest motiv de nelegalitate.
Observând considerentele deciziei criticate se constată că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină în sensul că a răspuns criticilor care au fost formulate de apelată în cadrul controlului de netemeinicie şi nelegalitate care poate fi exercitat în calea respectivă de atac şi nu există contradictorialitate între dispozitivul deciziei recurate şi considerentele acesteia, astfel încât acest motiv va fi respins ca nefondat.
Motivul prevăzut de art. 304 (9) C. proc. civ. priveşte aplicarea sau interpretarea greşită a legii. Prin prisma acestui motiv recurenta reclamantă a reluat susţinerea potrivit căreia soluţia pronunţată de către instanţa de apel a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 208 C. proc. civ.
Potrivit art. 208 C. proc. civ. ";Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la faţa locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părţilor prin carte poştală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele şi orele când începe şi continuă lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului.
Părţile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării.";
Din rezumarea motivelor de recurs formulate de reclamantă rezultă cu evidenţă că s-au formulat critici pe rapoartele de expertiză aceasta fiind o chestiune de netemeinicie care vizează aprecierea probelor, în alte cuvinte, fondul litigiului.
Rediscutarea aprecierii probelor dacă acestea sunt sau nu pertinente nu poate fi examinată într-o cale extraordinară de atac fiind evident că recurenta îşi exprimă opinia că raportul de expertiză efectuat de ing. S.P. este întocmit cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 208 alin. (1) C. proc. civ. şi nu de ing. B.C..
În actuala reglementare a recursului pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat astfel că nu se mai poate pune problema unei analize în recurs privind nepronunţarea asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care ar fi fost hotărâtoare în dezlegarea pricinii.
Nici critica conform căreia instanţa de apel a procedat la soluţionarea cauzei apreciind-o ca fiind în stare de judecată fără ca dreptul la apărare să-i fie respectat nu poate fi reţinută întrucât recurenta nu a arătat cum i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile procedurale care limitează posibilităţile de rediscutare a probelor, după ce s-a judecat fondul şi apelul, prevederi raţionale faţă de modul de organizare a sistemului căilor de atac, în care recursul este cale de atac de reformare, nedevolutivă, criticile bazate pe aceste chestiuni vor fi înlăturate, întrucât nu vizează nelegalitatea soluţiei care a fost pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
În concluzie, cu referire la motivele invocate se va reţine că recurenta s-a îndepărtat de la dispoziţiile menţionate de art. 304 punctele 7 şi 9 C. proc. civ. sub aspectul conţinutului lor iar prin argumentele aduse s-a cerut instanţei de recurs să statueze asupra cauzei ca atare, judecând în fond şi nu doar să verifice decizia din apel în ce priveşte modul de aplicare a legii.
2. Recursul pârâtei SC A.T. SRL.
Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi 20 (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi completată şi la dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepţia netimbrării a cererii de recurs şi a reţinut:
Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepţional până la termenul stabilit de instanţă.
Având în vedere criticile formulate în recurs, raportat la soluţia instanţei, Înalta Curte în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 din O.G. nr. 32/1995 a stabilit în sarcina recurentei, obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 6777,2 RON şi timbru judiciar în valoare de 5 RON.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul din 24 februarie 2011, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată şi respectiv art. 30 pct. 1 şi pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei se va respinge ca nefondat, iar recursul pârâtei se va anula ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.A. SRL Fălticeni împotriva Deciziei nr. 91 din 21 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Anulează recursul declarat de pârâta SC A.T. SRL Piatra-Neamţ împotriva aceleiaşi decizii, ca insuficient timbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 850/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2917/2011. Comercial → |
|---|
