ICCJ. Decizia nr. 875/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 875/2011
Dosar nr. 9474/1/2010
Şedinţa publică de la 24 februarie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa comercială nr. 247 din 13 ianuarie 2010 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea formulată de R.A.D.E.T. Bucureşti în contradictoriu cu pârâta A.L.B. 43 Bucureşti, în sensul că a obligat pârâta să permită accesul reclamantei la instalaţiile de utilizare a energiei termice în vederea efectuării lucrărilor de debranşare de la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice.
De asemenea a mai fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 8,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond, a reţinut în esenţă că, potrivit dispoziţiilor contractuale şi legale reclamanta are dreptul să solicite pârâtei accesul la instalaţiile de utilizare a energiei termice în vederea efectuării lucrărilor de debranşare de la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice în cazul neplăţii la scadenţă a contravalorii facturilor reprezentând energia termică livrată.
În speţă pârâta nu a făcut dovada achitării debitului invocat de reclamantă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 241 din 18 mai 2010 a anulat ca netimbrat apelul pârâtei A.L.B. 43 reţinând, în esenţă, că apelanta nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 RON şi a timbrului judiciar în cuantum de 0,15 RON.
Recursul declarat de pârâta A.L.B. 43 împotriva deciziei instanţei de apel a fost respins ca nefondat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 3734 din 4 noiembrie 2010, reţinându-se, în esenţă, că pârâta A.L.B. 43 a fost legal citată la sediul său din Bucureşti str. R. nr. 9, cu menţiunea ca pentru termenul din 18 mai 2010 să depună taxa judiciară de timbru în valoare de 4 RON şi timbru judiciar în valoare de 0,15 RON.
Deşi legal citată cu menţiunile expuse anterior, pârâta nu s-a conformat, astfel încât corect instanţa de apel a procedat la aplicarea regimului sancţionator instituit de dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, respectiv anularea ca netimbrat a apelului.
Împotriva Deciziei nr. 3734 din 4 noiembrie 2010 a formulat contestaţie în anulare pârâta A.L.B. 43 întemeiată pe dispoziţiile art. 317 (2) C. proc. civ.
În argumentarea motivului prevăzut de art. 317(2) C. proc. civ., contestatoarea a susţinut că instanţa a respins recursul fără să fi fost judecat în fond, menţinându-se eronat excepţia netimbrării.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin care se cere instanţei care a pronunţat decizia atacată ca în condiţiile prevăzute de lege să-şi desfiinţeze propria hotărâre şi să treacă la o nouă judecată.
În susţinerea contestaţiei în anulare a fost invocat art. 317 (2) C. proc. civ. unde se stipulează expres că ";Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări";.
Verificând legalitatea deciziei contestate prin prisma motivului invocat de contestatoare se constată că acesta nu a fost motivat şi argumentat în concret.
Fiind în faţa unei căi extraordinare de atac care impune o verificare numai a motivelor expres prevăzute procedural, fără caracter devolutiv, instanţa nu se poate substitui părţii pentru o examinare a unor argumente posibile în sprijinul motivului la care s-a făcut trimitere.
Din singurul argument exprimat de contestator se poate observa că se referă la respingerea recursului şi că acesta nu a fost soluţionat pe fond ci s-a menţinut eronat excepţia netimbrării argumente care nu au legătură cu motivele la care se referă art. 317 C. proc. civ.
De asemenea trebuie observat că ipoteza art. 317 alin. ultim nu se regăseşte în cauză şi datorită faptului că motivul invocat în recurs chiar dacă vizează o excepţie, cea a netimbrării apelului, a fost examinat, cu alte cuvinte recursul nu a fost respins fără ca el să fi fost judecat, aşa cum cere ultima teză.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A.L.B. 49 Bucureşti împotriva Deciziei nr. 3734 din 4 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 12/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 874/2011. Comercial → |
|---|
