ICCJ. Decizia nr. 849/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 849/2011
Dosar nr. 33443/3/2008
Şedinţa publică de la 24 februarie 2011
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Reclamanta SC N & C R.E.I. SRL prin cererea, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a solicitat excluderea pârâtei R.O. din societate.
Prin sentinţa comercială nr. 11825 din 26 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vi-a comercială, s-a respins cererea principală formulată de reclamanta â€" pârâtă SC N & C R.E.I. SRL în contradictoriu cu pârâta R.O. şi totodată, s-a respins ca nefondată cererea reconvenţională precizată, formulată de pârâta - reclamantă R.O. în contradictoriu cu N.C.L. şi N.O.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 253 din 27 mai 2010 a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta SC N &C R.E.I. SRL Bucureşti şi pârâta R.O. împotriva sentinţei instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii pârâta R.O. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs recurenta făcând referiri numai la probele administrate în cauză (înscrisuri, raport de expertiză) a solicitat admiterea recursului.
Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 C. proc. civ. a luat în examinare excepţia nulităţii recursului.
Este de observat că deşi recurenta a invocat în susţinerea recursului său motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat şi dezvoltat motivule invocat, conform cerinţelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ. Criticând în esenţă, modul în care instanţa de apel a analizat probele administrate. Simpla nemulţumire a părţii, cu privire la aspectele care au format convingerea instanţei de apel, fără precizarea relevanţei pe care acestea le au faţă de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Revenind la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe care l-a indicat recurenta, se constată că nici o ipoteză prevăzută de acest text nu a fost demonstrată, criticile de netemeinicie care au fost invocate nu pot fi analizate, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei prevăzută de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancţiunea nulităţii.
Apreciind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite cererea intimatului pârât N.C.L. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta R.O. împotriva deciziei comerciale nr. 253 din 27 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Obligă recurenta pârâtă R.O. la suma de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât N.C.L.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 848/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 851/2011. Comercial → |
|---|
