ICCJ. Decizia nr. 853/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 853/2011
Dosar nr. 7531/2/2009
Şedinţa publică de la 24 februarie 2011
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată sub nr. 7531/2/2009 C.N.L.R. SA Bucureşti a formulat acţiune în anulare parţială a sentinţei arbitrale nr. 146 din 18 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Arbitral constituit pe lângă Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României arătând că hotărârea arbitrală a fost, în parte pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii [art. 364 lit. i) C. proc. civ.].
Împotriva aceleiaşi hotărâri arbitrale a formulat acţiune în anulare şi SC I.R.M. SA Bucureşti invocând după expunerea situaţiei de fapt, dispoziţiile art. 364 lit. h) C. proc. civ.
Prin încheierea din 10 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia Secţiei a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti în vederea discutării conexării cu dosarul nr. 7531/2/2009, excepţie admisă prin încheierea de la 27 noiembrie 2009.
Prin sentinţa comercială nr. 19 din 29 ianuarie 2010 a fost respinsă, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii invocată de petenta C.N.L.R. SA Bucureşti.
A fost respinsă, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii invocată de petenta SC I.R.M. SA Bucureşti.
Au fost respinse acţiunile în anulare formulate de petenta - intimată C.N.L.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei arbitrale nr. 146 din 18 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional, ca neîntemeiate.
Pentru a se pronunţa astfel Curtea de Apel a reţinut dispoziţiile legale în materie.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 19 din 29 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a declarat recurs atât C.N.L.R. SA Bucureşti cât şi SC I.R.M. SA Bucureşti.
În motivarea cererii de recurs C.N.L.R. SA Bucureşti a arătat că sentinţa atacată a fost pronunţată în parte, cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) în sensul că motivele care au întemeiat acţiunea în anulare nu vizează o chestiune de interpretare ci una de respectare a contractului prin raportare la caracterul lui obligatoriu consacrat de o normă legal imperativă, respectiv art. 969 C. civ. De asemenea, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de apel a realizat o interpretare şi aplicare greşită în ceea ce priveşte analiza incidenţei art. 358 C. proc. civ.
Recurenta SC I.R.M. SA Bucureşti a motivat cererea de recurs în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7) şi este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9). În dezvoltarea motivelor recurenta-reclamantă a arătat în principal că în speţa dedusă judecăţii motivele invocate în susţinerea acţiunii în anulare au în vedere nu interpretarea contractului făcută de instanţa arbitrală, ci faptul că tribunalul arbitral nu a înţeles să se pronunţe în temeiul prevederilor contractuale clare şi nesusceptibile de interpretare, în lumina cărora Beneficiarului îi incumbau anumite obligaţii pe care acesta nu a înţeles să le respecte. De asemenea recurenta-reclamantă arată că soluţia dată de Curtea de apel apare drept contradictorie, aceasta apreciind pe de o parte, că acţiunea sa este admisibilă, iar pe de altă parte că nu există dispoziţii de ordine publică nesocotite de tribunalul arbitral, în măsura în care acţiunea în anulare a fost apreciată ca admisibilă. Se impunea â€" arată recurenta â€" prin prisma motivelor expuse ca instanţa să constate nesocotirea de către Tribunalul arbitral a prevederilor art. 360 C. proc. civ., ca şi a prevederilor art. 969 C. civ.
Au fost formulate întâmpinări prin care fiecare parte a solicitat în mod corespunzător respingerea recursului.
Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de motivele invocate de către cele două recurente Înalta Curte reţine că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Criticile recurentei-pârâte C.N.L.R. SA Bucureşti întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin care a susţinut că acţiunea în anulare nu vizează o chestiune de interpretare ci una de respectare a contractului prin raportare la art. 969 C. civ. şi că instanţa de apel a analizat greşit art. 358 C. proc. civ. nu au temei legal.
Din considerentele hotărârii recurate rezultă cu claritate că prima instanţă a analizat critica petentei referitoare la interpretarea voinţei părţilor din contractul încheiat inclusiv prin aplicarea principiului pasta sunt servanta, apreciind că în mod corect tribunalul arbitral a reţinut că pârâta C.N.L.R. SA Bucureşti nu a înţeles să-şi exercite dreptul prevăzut în art. 8.5 din contract conform art. 969 C. civ.
Faţă de natura juridică a acţiunii în anulare şi faţă de caracterul restrictiv al acesteia în mod corect s-a reţinut că interpretarea contractului supus judecăţii fiind o chestiune care ţine de aprecierea drepturilor şi obligaţiilor părţilor în proces nu poate să atragă anularea sentinţei pronunţate prin prisma dispoziţiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Susţinerea recurentei în sensul că acţiunea în anulare nu vizează o chestiune de interpretare a contractului ci una de respectare faţă de art. 969 C. civ. Înalta Curte reţine că această susţinere nu are relevanţă juridică din moment ce respectarea unui contract îşi are izvorul în trăsătura esenţială a acestuia constituită în acordul de voinţă al părţilor exprimat cu intenţia de a se obliga juridiceşte.
Este adevărat că art. 358 C. proc. civ. prevede că, în întreaga procedură arbitrală trebuie să se asigure părţilor sub sancţiunea nulităţii hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare şi a principiului contradictorialităţii, însă dispoziţia legală amintită nu a fost încălcată deoarece instanţa arbitrală nu este obligată să pună în discuţia părţilor o clauză contractuală în vederea pronunţării soluţiei. Cu alte cuvinte, în mod corect a reţinut prima instanţă că tribunalul arbitral nu a încălcat dispoziţiile art. 358 C. proc. civ.
Referitor la recursul declarat de SC I.R.M. SA Bucureşti, Înalta Curte reţine că nu pot fi reţinute şi însuşite criticile raportate la art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine.
În argumentarea acestui motiv recurenta a susţinut că hotărârea este contradictorie, prima instanţă apreciind pe de o parte că acţiunea sa este admisibilă, iar pe de altă parte că nu există dispoziţii de ordine publică nesocotite de tribunalul arbitral în măsura în care acţiunea în anulare a fost apreciată ca admisibilă.
Susţinerile recurentei sunt nefondate întrucât din examinarea hotărârii recurate s-a constatat că prima instanţă a analizat faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. cu prioritate excepţia de inadmisibilitate iar după aceea a analizat acţiunea în anulare.
Faptul că prima instanţă a verificat la solicitarea C.N.L.R. SA Bucureşti dacă petenta SC I.R.M. SA Bucureşti este îndreptăţită să-şi valorifice dreptul de a formula acţiune în anulare, pronunţându-se prin respingerea excepţiei de inadmisibilitate nu înseamnă implicit că pe fond acţiunea în anulare trebuia admisă.
Mai mult, din considerentele hotărârii recurate rezultă că prima instanţă s-a preocupat să analizeze motivele invocate prin acţiunile în anulare arătând în mod clar şi concis argumentele care au format convingerea instanţei în vederea pronunţării soluţiei.
Referitor la al doilea motiv de nelegalitate prin invocarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că deşi prima instanţă trebuia să constate că tribunalul arbitral a nesocotit art. 360 C. proc. civ. Înalta Curte reţine că, dimpotrivă instanţa de fond a apreciat în mod corect că tribunalul arbitral a interpretat contractul încheiat de părţile litigante prin raportare la probele administrate inclusiv expertiza tehnică de specialitate.
Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate, instanţa de fond pronunţând o hotărâre legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC I.R.M. SA BUCUREŞTI şi de pârâta C.N.L.R. SA BUCUREŞTI împotriva sentinţei comerciale nr.19 din 29 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 852/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 854/2011. Comercial → |
|---|
