ICCJ. Decizia nr. 855/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 855/2011
Dosar nr. 38120/3/2009
Şedinţa publică de la 24 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta U. Bucureşti prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a solicitat evacuarea pârâtei AC A.L. Bucureşti SRL din spaţiul situat în incinta Grădinii Botanice.
Prin sentinţa comercială nr. 14097 din 11 decembrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins cererea reclamantei U. Bucureşti reţinând, în esenţă, că la data de 20 august 1999 între SC A. Bucureşti SRL şi Grădina Botanică Dimitrie Brândza Bucureşti s-a încheiat un contract de colaborare, al cărui obiect l-a constituit executarea şi montarea porţii mici de acces în Grădina Botanică, executarea şi montarea porţii duble care să se asorteze cu ansamblul intrării principale, realizarea unui mic ansamblu modern de construcţie uşoară (aluminiu şi geam termopan) care să cuprindă: cabină poartă, grup social, o mini-seră expoziţie de flori în folosinţa Grădinii şi un punct de difuzare (6,25 mp) a materialelor tipărite de editura A.L. Bucureşti!, precum şi de desfacere a băuturilor răcoritoare şi a dulciurilor.
S-a mai reţinut că Grădina Botanică a aportat la asociere terenul şi a oferit posibilitatea de racordare la reţeaua de apă, de energie electrică şi de gaze, iar pârâta a participat la asociere cu realizarea construcţiei cabină poartă, porţi mici şi porţi duble, precum şi cu toate mijloacele fixe şi dotările necesare desfăşurării activităţii comerciale în spaţiul convenit. S-a luat act că la expirarea contractului, construcţia realizată de pârâtă urma să rămână în proprietatea Grădinii Botanice.
De asemenea, prima instanţă a notat că Grădina Botanică s-a obligat să pună la dispoziţie şi să asigure deplina folosinţă a spaţiului, iar pârâta s-a obligat să folosească spaţiul numai în scopul activităţilor mai sus menţionate, să asigure amenajarea acestuia şi dotarea sa, dar şi să asigure fondurile băneşti pentru începerea activităţii, să organizeze şi să conducă activitatea în spaţiul convenit, să întreţină, să igienizeze spaţiul şi să achite lunar facturile de utilităţi.
Totodată, instanţa de fond a constatat că durata contractului a fost stabilită pe o perioadă de 10 ani, în condiţiile arătate mai sus şi încă 10 ani, cu acordarea de către pârâtă a unei cote de 30% din profitul realizat, Grădinii Botanice.
În aceste condiţii, Tribunalul a reţinut că pârâta deţine spaţiul în baza contractului de colaborare, aflat încă în vigoare şi, cum reclamanta nu a solicitat nici rezilierea, nici anularea sa, a constatat că pârâta are dreptul să se bucure de folosinţa spaţiului, aşa încât a respins cererea prin care U. Bucureşti a solicitat evacuarea acesteia.
Apelul declarat de reclamanta U. Bucureşti împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 258 din 31 mai 2010, reţinând, în esenţă, că şi în prezent intimata deţine un titlu care îi îngăduie să beneficieze de folosinţa spaţiului şi, cum acesta nu a fost desfiinţat pe nici o cale a apreciat că în mod legal prima instanţă a respins cererea de evacuare.
Totodată, faţă de susţinerea apelantei că acest contract este lovit de nulitate întrucât a fost semnat de o entitate lipsită de personalitate juridică, s-a reţinut că o astfel de cerere, făcută direct în apel, încalcă prevederile art. 294 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta U. Bucureşti întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivului de recurs invocat recurenta a susţinut că nulitatea contractului de colaborare încheiat în data de 20 august 1999 între SC A.L. Bucureşti SRL şi Grădina Botanică a fost susţinută pentru a justifica interesul promovării acţiunii în evacuare.
 U. Bucureşti nu a solicitat instanţei de apel să constate nulitatea contractului menţionat, ci a solicitat, ca modificând sentinţa atacată să dispună evacuarea intimatei-pârâte din spaţiul proprietatea sa întrucât între U. Bucureşti, proprietara de drept a Grădinii Botanice şi SC A.L. Bucureşti SRL nu există nici un fel de contract în baza căruia pârâta să poată ocupa vreun spaţiu al Grădinii Botanice.
Astfel, susţine recurenta, instanţa de apel în mod greşit a reţinut că pârâta SC A.L. Bucureşti SRL deţine un titlu care îi îngăduie să beneficieze de folosinţa spaţiului ocupat fără a lua în considerare faptul că titlul respectiv este reprezentat de un contract de colaborare ce nu este încheiat cu adevăratul proprietar al spaţiului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă SC A.L. Bucureşti SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi pe cale de consecinţă păstrarea hotărârii criticate ca fiind temeinică şi legală.
Recursul este nefondat.
Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat pentru a solicita modificarea sau casarea unei hotărâri atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Pentru a răspunde lipsei temeiului legal, recurenta se afla în situaţia de a demonstra lipsa de bază legală a soluţiei cu argumente din care să rezulte că, din conţinutul deciziei recurate, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată.
Critica recurentei conform căreia a susţinut nulitatea contractului de colaborare numai pentru a justifica interesul promovării acţiunii în evacuare nu poate fi reţinută.
Astfel, instanţa de apel, răspunzând susţinerilor apelantei privind faptul că acest contract este lovit de nulitate, în mod corect a apreciat că nulitatea poate fi invocată pe cale de acţiune sau pe cale de excepţie. Nici susţinerea că această nulitate ar fi fost făcută pentru a justifica interesul promovării acţiunii nu poate fi reţinută atâta timp cât nu s-a pus problema lipsei interesului reclamantei în promovarea acestei acţiuni.
Cât priveşte critica conform căreia instanţa de apel a reţinut în mod greşit că pârâta deţine un titlu care îi îngăduie să beneficieze de folosinţa spaţiului ocupat şi că titlul respectiv este reprezentat de un contract de colaborare ce nu este încheiat cu adevăratul proprietar al spaţiului, nu poate fi reţinută spre analiză.
Din analiza actelor depuse la dosar se constată că, contractul de colaborare încheiat între SC A.L. Bucureşti SRL şi Grădina Botanică, la data de 20 august 1999, este încheiat în baza acordului Rectoratului U. Bucureşti, contractul fiind validat la U. Bucureşti pe ultima pagină a contractului fiind aplicată semnătura şi ştampila rectorului U.
Aşa fiind, se constată că, instanţa de apel a analizat şi a răspuns tuturor criticilor formulate, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, sub acest aspect Decizia atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
Constatând îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 274 C. proc. civ., se va dispune obligarea recurentei reclamante U. Bucureşti la plata cheltuielilor de judecată solicitate de către intimata pârâtă SC A.L. Bucureşti SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta U. BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 258 din 31 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta reclamantă U. Bucureşti la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC A.L. Bucureşti SRL Ilfov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 854/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 856/2011. Comercial → |
|---|
