ICCJ. Decizia nr. 857/2011. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 857/2011
Dosar nr. 455/57/2010
Şedinţa publică de la 24 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.A. prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara a solicitat obligarea pârâtei BCR, sucursala Deva, la recalcularea dobânzilor şi penalităţilor, precum şi la restituirea comisionului de risc bancar.
Prin sentinţa nr. 1996/CA/2009 din 28 octombrie 2009, Tribunalul Hunedoara a respins acţiunea reclamantului reţinând, în esenţă, că acesta nu a făcut dovada convocării pârâtei pentru concilierea directă.
Apelul declarat de reclamantul C.A. împotriva acestei sentinţe a fost respins ca tardiv declarat de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, prin Decizia nr. 15/A/2010 din 12 februarie 2010, reţinând, în esenţă, că sentinţa a fost comunicată reclamantului la data de 16 decembrie 2009, iar cererea de apel a fost înregistrată la Tribunalul Hunedoara în data de 12 ianuarie 2010.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 3629 din 2 noiembrie 2010 a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva deciziei instanţei de apel.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la data de 10 aprilie 2008, precizată în cadrul concluziilor scrise, reclamantul C.A. a solicitat completarea dispozitivului deciziei comerciale nr. 15/A/2010 din 12 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, în sensul anulării excepţiei tardivităţii introducerii apelului, ca intimata să achite sumele de bani încasate cu titlu de comision risc şi comision de administrare întrucât valoarea creditului scade lunar şi automat scade şi comisionul.
Prin Decizia comercială nr. 56/A/2010 din 30 aprilie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, a respins ca tardiv formulată cererea reclamantului C.A., reţinând, în esenţă, că cererea de completare a dispozitivului a fost înregistrată cu depăşirea celor 15 zile prevăzute de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva deciziilor comerciale nr. 15/A/2010 din 12 februarie 2010 şi nr. 56/A/2010 din 30 aprilie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, reclamantul C.A. a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, respingerea acţiunii intimatei, emiterea unei hotărâri prin care să se dispună modificarea sau casarea hotărârilor solicitate în vederea trimiterii acţiunii din dosar la Judecătoria Deva în vederea judecării fondului.
Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare excepţia tardivităţii declarării recursului.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel…. Din dispoziţiile citate mai sus rezultă că pentru exerciţiul căii extraordinare de atac a recursului s-a instituit un termen legal de 15 zile, care reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia, partea îndreptăţită se poate adresa instanţei.
În speţă au fost atacate cu recurs deciziile comerciale nr. 15/A/2010 din 12 februarie 2010 şi nr. 56/A/2010 din 30 aprilie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, care i-au fost comunicate reclamantului recurent la data de 17 martie 2010, respectiv la 18 iunie 2010, conform dovezilor aflate la fila 14 dosar apel nr. 4401/221/2008 şi fila 17 dosar nr. 455/57/2010, iar recursul a fost depus la data de 6 iulie 2010 (data înregistrării la Curtea de Apel Alba Iulia fila 2 dosar recurs).
Revenind la prevederile art. 301 C. proc. civ. prin care se impune respectarea acestui termen pentru asigurarea disciplinei procesuale se observă că de la data comunicării deciziilor stabilită ca moment de la care încep să curgă cele 15 zile stabilite, depunerea recursului s-a făcut cu depăşirea intervalului de timp prevăzut de lege.
Având în vedere că termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor, se va reţine că recursul astfel formulat de reclamantul C.A. încalcă prevederile art. 301 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, urmează să se respingă recursul ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva deciziilor comerciale nr. 15/A/2010 din 12 februarie 2010 şi nr. 56/A/2010 din 30 aprilie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 856/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 858/2011. Comercial → |
---|