ICCJ. Decizia nr. 856/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 856/2011
Dosar nr. 409/59/2010
Şedinţa publică de la 24 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa arbitrală nr. 17 din 17 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara în dosar nr. 44/2009 s-a respins în parte excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtă, constatându-se că pentru locaţia HG SRL din Bucureşti nu există clauză compromisorie; s-a respins excepţia de neexecutare a lucrărilor invocată de pârâtă prin întâmpinare şi s-a admis în parte acţiunea reclamantei SC C. SRL împotriva pârâtei SC A. SRL, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 53.200,72 lei cu titlu de contravaloare lucrări restante, a sumei de 46.237,16 lei penalităţi de întârziere în decontare şi suma de 3.080 lei taxă de arbitraj aferentă pretenţiilor acumulate, în rest compensându-se onorariile şi cheltuielile solicitate de reprezentanţii celor două părţi în litigiu arbitral.
Acţiunea în anulare formulată de pârâta SC A. SRL împotriva sentinţei arbitrale a fost anulată ca netimbrată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 15/PI din 17 mai 2010, reţinând, în esenţă, că, pârâta deşi citată cu menţiunea timbrării acţiunii în anulare nu s-a conformat dispoziţiei instanţei şi făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 a anulat ca netimbrată acţiunea în anulare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC A. SRL Bucureşti solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.
În motivarea recursului recurenta a susţinut că sentinţa recurată este nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Astfel, deşi nici una dintre părţi nu a solicitat judecata în lipsă instanţa de apel în loc să dispună suspendarea judecăţii cauzei a procedat la anularea acţiunii în anulare ca netimbrată.
Totodată, susţine recurenta, sentinţa recurată este nelegală întrucât a fost dată în condiţiile în care a achitat taxa judiciară de timbru, comunicând acest aspect instanţei prin e-mail. Astfel, recurenta susţine că a achitat taxa judiciară de timbru, în cuantum de 12 lei anterior primului termen de judecată fixat pentru data de 17 mai 2010.
Dovada achitării timbrului judiciar şi a taxei judiciare de timbru, respectiv copia chitanţei din 27 aprilie 2010 a fost comunicată instanţei prin e-mail odată cu copia împuternicirii avocaţiale, a biletului de avion şi a reclamaţiei formulată împotriva companiei aeriene din culpa căreia reprezentantul convenţional al societăţii a fost împiedicat a se prezenta în faţa instanţei de judecată.
Confirmarea de primire a e-mail-ului atestă că acesta a fost recepţionat de către destinatar.
Recursul este fondat.
Curtea, examinând hotărârea atacată în contextul criticilor formulate şi având în vedere actele dosarului, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru sancţionează cu anularea cererii neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum legal, până la termenul stabilit de instanţă.
Potrivit chitanţei seria BCIT nr. 1013414 (173) (fila 278 dosar apel) pârâta SC A. SRL a achitat suma datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru, la data de 27 aprilie 2010, anterior termenului de judecată stabilit pentru data de 17 mai 2010 astfel cum a fost încunoştiinţată prin citaţie.
Împrejurarea că, dovada plăţii taxei de timbru, a timbrului judiciar şi a înscrisurilor însoţitoare au ajuns pe masa instanţei după dezbateri, (potrivit menţiunii de la fila 275 dosar apel) constituie disfuncţionalităţi evidente privind modul în care au fost aduse la cunoştinţa instanţei actele depuse în ziua termenului.
În ce priveşte însă îndeplinirea de către parte a obligaţiei în termenul impus de instanţă, nu se poate reţine vreo culpă în sarcina sa, de natură să ducă la anularea cererii.
Altfel spus, cum partea a făcut dovadă plăţii taxelor datorate anterior termenului de judecată şi cum neregularităţile în ce priveşte nedepunerea acestor dovezi la dosar până la terminarea şedinţei, nu îi aparţin, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite prezentul recurs şi va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei la instanţa de apel în vederea rejudecării acţiunii în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC A. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 15/PI din 17 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecarea acţiunii în anulare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 855/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 857/2011. Comercial → |
|---|
