ICCJ. Decizia nr. 858/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 858/2011
Dosar nr. 3040/1/2010
Şedinţa publică de la 24 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 11 aprilie 2005 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub numărul 1756/2005, reclamanta SC M.C.P. SA a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, evacuarea pârâtei SC F.M.E. SRL din spaţiul comercial restaurant Nord - în suprafaţă de 380 mp, situat în Medgidia, judeţ Constanţa şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată legate de proces.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat inadmisibilitatea cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 581 C. proc. civ. arătând că efectele contractului de închiriere încheiat între părţi au fost prorogate succesiv, în condiţiile în care au fost îndeplinite întocmai obligaţiile de plată a chiriei, deşi aceasta era disproporţionat de mare.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat să se constate existenţa unui drept de creanţă egal cu valoarea îmbunătăţirilor aduse spaţiului comercial şi instituirea dreptului de retenţie până la plata integrală a sumei aferente, cu obligarea reclamantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi efectuate în cadrul litigiului.
În drept, pârâta reconvenientă a invocat dispoziţiile art. 969 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 977 din 18 aprilie 2005, Judecătoria Medgidia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat sub numărul 1259/com/2005.
La termenul din 31 august 2005 reclamanta a solicitat trecerea cauzei pe dreptul comun.
Prin sentinţa civilă nr. 7606/COM din 15 noiembrie 2006, Tribunalul Constanţa a admis cererea principală formulată de reclamantă, astfel cum a fost modificată, şi a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul comercial â€" restaurant Nord â€" în suprafaţă de 380 mp, situat în Medgidia, judeţ Constanţa.
A respins în tot, ca nefondată, cererea reconvenţională formulată de pârâtă şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 9,4 lei în favoarea reclamantei.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâta SC F.M.E. SRL care a criticat soluţia instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică doar în ceea ce priveşte dezlegarea dată în cererea reconvenţională.
Prin Decizia comercială nr. 20/COM din 24 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC F.M.E. SRL Medgidia împotriva sentinţei civile nr. 7606/com din 15 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut în principal că procesul-verbal încheiat la 21 iulie 2000 între autoarea reclamantei-pârâte SC H. SA şi apelanta reconvenientă, contestat de altfel de către reclamanta-pârâtă SC M.C.P. SA Medgidia, nu poate fi considerat o probă suficientă pentru angajarea răspunderii contractuale acestea deoarece înscrisul invocat nu face decât să constate îmbunătăţirile efectuate la imobil, stabilind în final că, ulterior se va calcula valoarea materialelor şi a manoperei executate în regie proprie de către SC F.M.E. SRL Medgidia, precum şi modul de compensare a valorii rezultate.
Împotriva deciziei comerciale nr. 20/COM din 24 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs SC F.M.E. SRL Medgidia arătând în principal că speţa dedusă judecăţii îmbracă toate elementele îmbogăţirii fără just temei, fiindcă s-a produs o mărire a patrimoniului intimatei pe seama patrimoniului său, în limita sumei stabilite de expert, iar această sporire nu are o cauză legală pentru intimată.
Au fost depuse în copie înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de criticile formulate Înalta Curte reţine că recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Prin cererea de chemare în judecată apelanta SC M.C.P. SA Medgidia a solicitat evacuarea pârâtei SC F.M.E. SRL Medgidia. Aceasta a solicitat prin intermediul cererii reconvenţionale să se constate existenţa unui drept de creanţă în favoarea sa constând în contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate asupra imobilului â€" spaţiu comercial restaurant Nord, în suprafaţă de 380 mp, situat în oraşul Medgidia, şi să se instituie un drept de retenţie asupra imobilului până la data de către reclamanta-pârâtă a contravalorii îmbunătăţirilor. Reconvenienta şi-a întemeiat pretenţiile pe dispoziţiile art. 969 C. civ.
Instanţa de apel a considerat că procesul verbal încheiat la 21 iulie 2000 nu poate fi considerat o probă suficientă pentru angajarea răspunderii contractuale.
Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a reţinut eronat acest aspect deoarece în finalul procesului verbal încheiat la 21 iulie 2000 s-a reţinut că ulterior se va calcula valoarea materialelor şi a manoperei executate în regie proprie de către SC F.M.E. SRL Medgidia precum şi modul de compensare a valorii rezultate. Or, faţă de aceste menţiuni rezultă că procesul-verbal din 21 iulie 2000 probează dincolo de orice dubiu existenţa acordului proprietarului de la acel moment al spaţiului în litigiu cu privire la efectuarea lucrărilor în cauză şi respectiv la modul lor de compensare.
Cu alte cuvinte, procesul-verbal încheiat la 21 iulie 2000 şi semnat de SC H. SA, antecesoarea intimatei reclamante este opozabil intimatei SC M.C.P. SA Medgidia în calitate de succesoare cu titlu particular şi în consecinţă produce efecte juridice.
Având în vedere că instanţa de apel a ignorat forţa probantă a înscrisului încheiat între părţile raportului juridic de la acea dată şi în consecinţă nu a analizat veridicitatea pretenţiilor solicitate de către SC F.M.E. SRL Medgidia raportate la acest înscris Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va admite recursul, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe cu recomandarea ca instanţa de apel să verifice compatibilitatea pretenţiilor solicitate de către SC F.M.E. SRL Medgidia atât cu dispoziţiile art. 969 C. civ. cât şi cu probele administrate în cauză şi completarea acestora cu un supliment la raportul de expertiză în vederea stabilirii la momentul actual a valorii de circulaţie a îmbunătăţirilor faţă de faptul că raportul iniţial a fost întocmit pentru termenul din 9 decembrie 2009. De asemenea plecând de la importanţa pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, Înalta Curte aminteşte în acest context că instanţa de apel în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ. poate să ordone administrarea oricăror probe necesare soluţionării cauzei, chiar dacă părţile se împotrivesc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC F.M.E. SRL Medgidia împotriva deciziei civile nr. 20/COM din 24 februarie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 857/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 859/2011. Comercial → |
|---|
