ICCJ. Decizia nr. 862/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 862/2011
Dosar nr. 8056/62/2007
Şedinţa publică de la 24 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul S.G. prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC N. SA constatarea nulităţii hotărârii A.G.E.A. nr. 3 din 15 aprilie 2007 a pârâtei.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 10/CC din 22 martie 2010 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a respins acţiunea, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a constatat că prin Decizia nr. 3140 din 27 noiembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că, la data ţinerii adunărilor generale din 26 februarie 2007, reclamantul nu mai avea calitatea de acţionar al societăţii ca urmare a înstrăinării acţiunilor deţinute către numiţii G.D.G. şi M.Z. prin contractul de vânzare-cumpărare din 27 ianuarie 2007, înscris în registrul acţionarilor la 29 martie 2007.
Văzând dispoziţiile art. 98 alin. (1) Teza a II-a din Legea nr. 31/1990 republicată, s-a reţinut de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că reclamantul, după data menţiunii în registru a acţiunilor, nu mai justifică interesul şi îndreptăţirea de a promova acţiunea în anulare întemeiată pe drepturile conferite la calitatea de acţionar.
Constatarea rezilierii contractului de cesiune de acţiuni consfinţită prin Decizia civilă nr. 37 din 3 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Braşov nu este de natură să conducă la o altă soluţie cu privire la lipsa calităţii procesuale active a reclamantului la data promovării acţiunii în anulare, deoarece efectele pactului comisorii se produc între părţile reclamante ori succesorii acestora potrivit principiului relativităţii efectelor contractului, care împiedică naşterea drepturilor şi obligaţiilor în favoarea şi respectiv sarcina terţilor, aceeaşi fiind faţă de terţi şi efectele hotărârii judecătoreşti de mai sus, care trebuie raportată la data pronunţării ei.
S-a reţinut că, pentru societate, rezilierea cesiunii devine operaţională de la data rămânerii irevocabile a litigiului dintre cedent şi cesionari, iar rezilierea produce efecte numai pentru viitor, actele încheiate anterior de părţi neputând fi afectate.
În concluzie, s-a reţinut lipsa calităţi procesuale active a reclamantului la data pronunţării acţiunii.
Aceleaşi considerente s-a impus şi în sentinţa atacată cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, acţiunea fiind înregistrată la instanţă la data de 2 noiembrie 2007 iar Decizia nr. 37 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, de reziliere a cesiunii poartă data de 3 aprilie 2008, nefiind de natură să confere reclamantului dreptul procedural de a cere anularea hotărârii nr. 3 din 15 aprilie 2007 a A.G.O.A. pârâtei.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 63/Ap din 9 septembrie 2010 a admis apelul reclamantului S.G., a desfiinţat sentinţa apelată şi în consecinţă a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În argumentarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut referitor la critica privind efectele deciziei 37/2008 a Curţii de Apel Braşov că instanţa de fond nu a contestat faptul că această decizie produce efecte şi pentru trecut, nu doar pentru viitor însă a reţinut că efectele pactului comisoriu constatat prin sentinţă produc efecte doar între părţile contractante, în virtutea principiului relativităţii efectelor contractului. Societatea fiind un terţ faţă de contractul de cesiune a cărui rezoluţiune s-a constatat prin Decizia mai sus amintită, faţă de ea, rezilierea devine operaţională la data rămânerii irevocabile a litigiului dintre cedent şi cesionar.
Invocarea în considerentele sentinţei a unei decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un litigiu similar, între aceleaşi părţi nu înseamnă o abdicare de la principiul suveranităţii. Chiar dacă în sistemul nostru judiciar jurisprudenţa nu constituie izvor de drept, în ideea unei practici judiciare unitare, dezlegările date de către instanţa supremă unor probleme de drept controversate, chiar în cadrul unor decizii de speţă, nu pot fi ignorate de instanţele de judecată.
Instanţa de apel a apreciat ca fiind întemeiat motivul de apel privind calitatea reclamantului de persoană interesată, în înţelesul art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Faţă de petitul acţiunii, prin care s-a solicitat constatarea nulităţii hotărârii A.G.E.A. nr. 3 din 15 aprilie 2007 a pârâtei şi precizările făcute prin răspunsul la întâmpinare, prin care reclamantul a arătat că a invocat motive de nulitate absolută, în virtutea calităţii sale de persoană interesată în protejarea participării sale majoritare sale majoritare la capitalul social, instanţa de fond ar fi trebuit să examineze excepţia lipsei calităţii procesuale active şi din perspectiva dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, care permit oricărei persoane interesate să formuleze acţiune să solicite anularea hotărârilor adunării generale a acţionarilor pentru motive de nulitate absolută.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC N.S. SA Braşov întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivului de nelegalitate invocat recurenta a susţinut că reclamantul nu poate justifica un interes actual şi legitim în anularea hotărârii AGEA din 15 aprilie 2010 întrucât prin hotărârea menţionată s-a luat act de subscrierea realizată de către acţionarul T.G. care a subscris un număr de 2.540 de acţiuni, iar anularea acestei hotărâri nu îl va readuce nicidecum pe reclamant în poziţia de a beneficia de efectele hotărârii AGEA din 26 februarie 2007 şi nici de poziţia de acţionar majoritar pe care o avea anterior întrucât între timp s-a realizat subscrierea de acţiuni aferentă majorării încuviinţate de către acţionari prin hotărârea AGEA din data de 26 februarie 2007.
De asemenea, susţine recurenta, instanţa de apel în mod eronat a disociat chestiunea interesului procesual de cea a legitimităţii procesuale active deşi prezenta cauză a fost catalogată de reclamant şi instanţă ca fiind o acţiune în constatarea nulităţii absolute a hotărârii AGEA cu aplicarea corespunzătoare a art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Instanţa de apel în mod greşit a considerat că interesul procesual nu poate fi analizat pentru întâia dată în apel, ea fiind decelată anterior chiar şi în dezbaterile orale ale părţilor în faţa instanţei de fond.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în senul respingerii apelului reclamantului şi menţinerea soluţiei primei instanţe.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 304 alin. (1) pct. (9) C. proc. civ., casarea sau modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Critica recurentei potrivit căreia reclamantul nu poate justifica un interes actual şi legitim în anularea hotărârii AGEA din 15 aprilie 2010 este întemeiată.
Potrivit art. 132 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 republicată hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie de oricare dintre acţionari care nu au luat parte la adunare sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal de şedinţă.
Prin urmare, în cazul acţiunilor în anulare legiuitorul a stabilit în mod absolut cine poate exercita dreptul de a ataca hotărârile adunărilor generale limitând sfera persoanelor îndreptăţite la acţionarii care deţineau această calitate la data de referinţă definită în art. 123 alin. (2) din legea societăţilor comerciale (LSC).
Regimul juridic al nulităţii absolute presupune posibilitatea ca aceasta să poată fi invocată oricând şi de orice persoană care justifică un interes, această sancţiune ocrotind un interes general.
Sintagma persoana interesată semnifică în accepţiunea art. 132 alin. (3) din lege, acea persoană care deşi nu are calitatea de asociat, calitate în care ar fi putut invoca anularea hotărârii AGA şi în condiţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, justifică un interes prin efectele hotărârii în ce o priveşte.
Or, în cauză, probele relevă că la data ţinerii celor două adunări generale 26 februarie 2007 â€" reclamantul nu mai avea calitatea de acţionar al societăţii urmare înstrăinării acţiunilor deţinute către domnii G.D.N. şi M.Z. prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 27 ianuarie 2007 şi înscris în registrul acţionarilor ţinut de societate la 29 ianuarie 2007.
Cum potrivit art. 98 alin. (1) teza 2 din LSC dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declaraţia înscrisă în registrul acţionarilor, reclamantul, după data menţiunii în registru a cesiunii acţiunilor nu mai justifică interesul şi îndreptăţirea de a promova acţiunea în anulare întemeiată pe drepturile conferite de calitatea de acţionar.
Situaţia juridică nou creată prin constatarea rezilierii contractului de cesiune de acţiuni, consfinţită prin Decizia nr. 37 pronunţată de Curtea de Apel Braşov la data de 3 aprilie 2008, nu este de natură să impună o altă dezlegare excepţiei lipsei calităţii procesual active a reclamantului la data promovării acţiunii în anulare şi aceasta deoarece efectele pactului comisoriu, se produc între părţile contractante şi succesorii acestora potrivit principiului relativităţii efectelor contractului, care împiedică naşterea drepturilor şi obligaţiilor în favoarea şi respectiv sarcina terţilor.
Tot astfel şi hotărârea judecătorească nu poate crea drepturi sau obligaţii pentru terţi, efectele lucrului judecat potrivit principiului relativităţii vizează numai părţile litigiului.
Chiar dacă terţii nu pot ignora situaţia juridică creată, în virtutea principiului opozabilităţii; hotărârea judecătorească trebuie respectată de la data pronunţării ei.
Astfel spus, pentru societate, rezilierea contractului de cesiune devine opozabilă de la data tranşării irevocabile a litigiului dintre părţile contractului, moment în care situaţia juridică recunoscută prin hotărârea judecătorească a devenit opozabilă ergo omnes.
Aşa fiind, Înalta Curte constatând că soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesual active a reclamantului, excepţie de fond, peremptorie, care pune în discuţie însuşi dreptul la acţiune al reclamantului, s-a făcut în mod corect, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. va admite prezentul recurs şi va modifica Decizia recurată în sensul respingerii apelului reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC N. SA Braşov împotriva deciziei nr. 63/Ap din 9 septembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Modifică Decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul S.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 861/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 863/2011. Comercial → |
|---|
