ICCJ. Decizia nr. 868/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.868/2011
Dosar nr. 123/103/2010
Şedinţa publică din 24 februarie 2011
Deliberând asupra recursului comercial de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5/COM/CC din 18 martie 2010, pronunţată în dosarul nr. 123/103/2010, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de reclamanta SC Ş.S. SA Râmnicu Vâlcea în contradictoriu cu pârâta SC P. SA Piatra Neamţ.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute ori declararea anulării hotărârii AGEA pârâtei nr. 455 din 16 decembrie 2010 prin care s-a dispus anularea hotărârii AGEA nr. 198 din 2009 cu privire la retragerea de la tranzacţionare a valorilor imobiliare conform dispunerii de măsuri nr. 8/2006 a C.N.V.M. şi declararea societăţii de tip închis. Judecătorul fondului a reţinut că motivele invocate de reclamantă nu relevă încălcarea unor norme de ordine publică, apreciind că hotărârile adunării generale sunt acte de voinţă internă, ce pot fi revocate sau modificate oricând de către adunarea generală, fiind înlăturată susţinerea reclamantei în sensul că potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 doar instanţa ar fi competentă în acest sens. Împrejurarea că se poate solicita pe cale judiciară anularea unei asemenea hotărâri nu exclude aptitudinea organului emitent de a proceda la desfiinţarea propriului act pe cale administrativă.
Judecătorul a mai reţinut că hotărârea AGEA prin care s-a dispus retragerea societăţii de pe piaţa valorilor imobiliare, act ce a stat la baza cererii reclamantei de retragere din acţionariat, a fost desfiinţată prin hotărârea contestată, printr-o procedură simetrică, cu respectarea normelor legale în materie privitoare la convocare şi la C.V.O.R.U.M., fiind înlăturate susţinerile reclamantei vizând frauda la lege. S-a apreciat că ceea ce interesează este respectarea normelor legale, ale actului constitutiv şi a intereselor legitime ale societăţii, reţinându-se că s-a argumentat pe larg, în procesul verbal ce stă la baza hotărârii atacate, că lipsa lichidităţilor justifică revenirea asupra actului administrativ anterior, stabilind ca prioritate buna funcţionare a societăţii pârâte.
În acest context, s-a apreciat că drepturile şi interesele acţionarilor sunt legitime în măsura în care sunt subsumate lui affectio societatis; or, singurul argument invocat de reclamantă priveşte interesul său patrimonial de a încasa contravaloarea acţiunilor ca urmare a cererii de retragere din acţionariat; în condiţiile în care s-a revenit asupra retragerii de pe piaţa valorilor imobiliare, insistenţa reclamantei de a-şi valorifica dreptul a fost apreciat ca o exploatare în propriul interes a unor circumstanţe permise de normele dispunerii de măsuri nr. 8/2006.
Sentinţa de fond a fost apelată de reclamanta SC Ş.S. SA Râmnicu Vâlcea, care a solicitat admiterea apelului şi schimbarea sentinţei în sensul admiterii cererii sale, criticile sale vizând greşita interpretare a probatoriului administrat şi greşita aplicare a legii.
Prin Decizia civilă nr. 8/CC din 16 septembrie 2010, completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Bacău, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul reclamantei ca nefondat, cu următoarele considerente: a apreciat că analiza legalităţii hotărârii contestate trebuie realizată în contextul procedurii speciale reglementată de dispunerea de măsuri nr. 8/2006 a C.N.V.M. privind retragerea de la tranzacţionare a valorilor mobiliare; s-a reţinut în acest context că retragerea este condiţionată, cu caracter cumulativ, de acordarea către acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârea adunării generale a dreptului de a se retrage din societate şi de a obţine contravaloarea acţiunilor. Interpretând sistematic prevederile normelor incidente, completul de apel a reţinut că acordarea dreptului de retragere şi de obţinere a contravalorii acţiunilor nu reprezintă un efect al procedurii de delistare, ci o premisă a cărei neîndeplinire împiedică concretizarea hotărârii societăţii comerciale de retragere de la tranzacţionare. În acest context, constatând lipsa lichidităţilor a fost convocată o nouă adunare generală extraordinară care a dispus anularea hotărârii anterioare de delistare. Completul de apel a apreciat că nu s-au dovedit elemente care să contureze reaua credinţă a pârâtei în adoptarea hotărârii contestate, de natură a prejudicia drepturile şi interesele legitime ale reclamantei. Dreptul său legitim de creanţă, reprezentând obligaţia societăţii de a plăti contravaloarea acţiunilor, nu are un caracter absolut, fiind afectat de o condiţie, reprezentând, de fapt, o condiţie prealabilă schimbării regimului juridic al societăţii sub aspectul valorilor mobiliare, acest drept fiind susceptibil de modificări în cazul în care societatea nu dovedeşte capacitatea îndeplinirii condiţiilor impuse prin dispunerea de măsuri nr. 8/2006.
Completul de apel a mai reţinut că hotărârea constată fiind consecinţa incapacităţii societăţii de îndeplinire a condiţiilor imperative reglementate, răspunde imperativului legii, fiind adoptată cu respectarea voinţei sociale. Pentru aceleaşi considerente au fost înlăturate şi criticile reclamantei vizând frauda la lege, nefiind reţinut că pârâta ar fi încercat eludarea prevederilor art. 312 din Legea nr. 31/1990, ci că a luat măsurile care s-au impus în cadrul unei proceduri reglementată strict şi limitativ cu privire la retragerea de la tranzacţionare a acţiunilor societăţii.
Decizia de apel a fost recurată de reclamanta SC Ş.S. SA Râmnicu Vâlcea, aceasta solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei de apel în sensul admiterii apelului cu consecinţa schimbării sentinţei de fond şi admiterii acţiunii.
Criticile reclamantei, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au vizat greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 1361 din Legea nr. 31/1990 şi ale dispunerii de măsuri nr. 8/2006, apreciind ca nelegală interpretarea dată de completul de apel a acestor norme în sensul considerării că dreptul său de creanţă este afectat de condiţia retragerii de la tranzacţionare a societăţii pârâte. A apreciat că din momentul adoptării hotărârii AGEA de delistare şi manifestării sale de voinţă în sensul retragerii din societate s-a născut dreptul său absolut, neafectat de nicio condiţie de a obţine contravaloarea acţiunilor deţinute la societatea pârâtă; de asemenea, a apreciat că dispunerea nr. 8/2006 nu condiţionează plata creanţei sale de retragerea de la tranzacţionare a acţiunilor pârâtei.
Reclamanta a criticat şi nereţinerea existenţei elementelor de rea credinţă ale pârâtei în adoptarea hotărârii contestate, prejudicierea sa rezultând din chiar imposibilitatea încasării propriei creanţe.
Reclamanta a mai invocat şi o analiză superficială a încălcării prevederilor art. 1361 din Legea nr. 31/1990, în sensul că nu a analizat dacă prin adoptarea hotărârii contestate s-a încălcat sau nu dreptul său legitim constând în dreptul de creanţă.
Reclamanta a mai formulat şi critici întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., apreciind că Decizia de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi cuprinde motive contradictorii, susţinând că judecătorii apelului au îmbrăţişat susţinerile pârâtei şi, totodată, nu a analizat decât superficial critica sa vizând încălcarea prin hotărârea contestată a principiilor securităţii şi al aparenţei raporturilor juridice de drept comercial.
Prin întâmpinare, pârâta SC P. SA Piatra Neamţ a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că Decizia de apel a aplicat corect dispoziţiile legale, incidente în cauză, motivarea fiind completă şi răspunzând tuturor criticilor formulate.
Nu au fost administrate înscrisuri noi în calea de atac a recursului.
Analizându-se cauza în raport de criticile de nelegalitate invocate şi de apărările formulate, se apreciază că recursul nu este fondat.
Astfel, nu poate fi reţinută critica reclamantei în sensul unei greşite interpretări şi aplicări a dispoziţiilor dispunerii de măsuri nr. 8/2006, completul de apel apreciind legal asupra interpretării normelor din actul menţionat, în sensul unei condiţionări a retragerii de la tranzacţionare a valorilor mobiliare ale pârâtei de existenţa cumulativă a tuturor condiţiilor impuse, inclusiv, deci, de existenţa fondurilor necesare pentru achitarea contravalorii acţiunilor deţinute de acţionarii ce îşi manifestă opţiunea de retragere din societate. Concluzia este logică, întrucât dacă s-ar admite punctul de vedere al reclamantei, retragerea de la tranzacţionare a valorilor imobiliare unei societăţi, în condiţiile în care aceasta nu dispune de sumele necesare plăţii acţiunilor celor care doresc retragerea din societate, în loc să aibă valoarea unei eficientizări a activităţii societăţii, ar dobândi caracterul unei dizolvări şi lichidări, pentru imposibilitatea de a face faţă plăţilor. În acest context, în mod legal a interpretat completul de apel că dreptul reclamantei nu este absolut, ci este condiţie a împlinirii procedurii de delistare a valorilor mobiliare ale societăţii pârâte.
Criticile reclamantei vizând nereţinerea probatoriului care conturează reaua credinţă a pârâtei în adoptarea hotărârii contestate implică o analiză a probelor administrate, aspect ce ţine de netemeinicia deciziei de apel. Or, în condiţiile limitelor impuse de art. 304 alin. (1) C. proc. civ. în judecarea recursului, în sensul limitării controlului acestei decizii la aspectele de nelegalitate, aceste critici nu vor fi analizate.
Este înlăturată şi critica reclamantei vizând o greşită interpretare a prevederilor art. 1361 din Legea nr. 31/1990, reţinându-se că judecătorii apelului, analizând caracterul dreptului de creanţă al reclamantei din perspectiva caracterului acestuia în raport de procedura de retragere de la tranzacţionare a valorilor mobiliare ale pârâtei, au răspuns şi criticilor referitoare la eventuala încălcare a drepturilor şi intereselor sale legitime. În acest context, apreciem că dreptul şi interesul reclamantei nu trebuie privit ut singuli, ci raportat la interesul societar care impune analiza drepturilor şi intereselor acţionarilor în raport de interesul societar de funcţionare normală a societăţii.
Nu este reţinută nici critica referitoare la o pretinsă nemotivare a deciziei de apel. Se reţine că judecătorii apelului au răspuns tuturor criticilor formulate de reclamantă în cadrul căii de atac, împrejurarea că judecătorii au apreciat temeinicia unora dintre apărările pârâtei neavând valenţa unei lipse de motivare, astfel cum aceasta este reglementată prin art. 304 pct. 7 C. proc. civ. De asemenea, faptul că judecătorii apelului au răspuns printr-un considerent la unele din criticile reclamantei nu are semnificaţia lipsei de motivare, pentru a atrage incidenţa prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Pentru considerentele reţinute şi constatându-se legalitatea deciziei pronunţate de judecătorii apelului, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de recurentă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta SC Ş.S. SA Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei civile nr. 8/CC din 16 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 741/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 876/2011. Comercial → |
|---|
