ICCJ. Decizia nr. 934/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 934/2011
Dosar nr.755/114/2009
Şedinţa publică din 2 martie 2011
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Reclamanta SC D.P. SRL Bucureşti prin cererea introdusă iniţial pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 5 ianuarie 2009, a chemat în judecată pârâtele SC L.P. SRL prin administrator judiciar SP R.S. SRL şiSC B.C.C. SA, sucursala Buzău, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună: rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, încheiat la data de 16 martie 2006, între pârâta SC L.P. SRL, în calitate de promitentă vânzătoare şi reclamantă, în calitate de promitentă cumpărătoare; repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării promitentei vânzătoare, în solidar cu pârâta SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, la restituirea avansului în sumă de 33.220 Ron, actualizată la momentul plăţii; obligarea pârâtei SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, la despăgubiri în sumă de 100.000 Ron, reprezentând profitul nerealizat, aferent avansului în sumă de 33.220 Ron, de la data încasării în tranşe a acestuia şi până la momentul remiterii integrale, precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, între ea şi pârâta SC L.P. SRL s-a perfectat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, având ca obiect imobilul situat în Mărăcineni, satul Potoceni, judeţul Buzău, proprietatea promitentei vânzătoare, dobândit de aceasta conform contractului de vânzare -cumpărare, din 5 septembrie 2005 de BNP M.T., drept de proprietate întabulat în CF a localităţii Potoceni, intabulare realizată conform Încheierii de CF din 6 septembrie 2005. Imobilul ce a format obiectul tranzacţiei a fost descris în detaliu în Capitolul II „Obligaţiile părţilor" din convenţie. Reclamanta a arătat că în cuprinsul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, denumită „antecontract de vânzare -cumpărare", au fost prevăzute clauze exprese vizând drepturile şi obligaţiile părţilor, preţul, modalităţile de plată, transferul dreptului de proprietate, întreaga convenţie fiind afectată de modalităţi, iar în cuprinsul capitolului II s-a prevăzut o menţiune expresă referitoare la grevarea dreptului de proprietate al promitentei vânzătoare cu o ipotecă de rang I, fapt rezultat din contractul de garanţie din 6 septembrie 2005, în favoarea SC B.C.C. SA, sucursala Buzău.
În fapt, iniţiativa cumpărării imobilului a aparţinut pârâtei SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, care, în vederea materializării tranzacţiei, a oferit reclamantei posibilitatea contractării unui credit într-un cuantum echivalent cu creanţa datorată de promitenta vânzătoare, în considerarea căreia a fost perfectat contractul de garanţie menţionat. Negocierile legate de tranzacţie s-au purtat de către părţi la sediul pârâtei SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, şi s-au stabilit clauze legate de plata preţului în 4 tranşe, dintre care numai 3 cu bilete la ordin scadente la date certe, respectiv 24 august 2006, 1 septembrie 2006 şi 4 septembrie 2006, nefiind stabilită cu certitudine data plăţii ultimei tranşe din preţ.
În cauză pârâta SC L.P. SRL nu şi-a îndeplinit obligaţia de garanţie pentru evicţiune, fiind vorba despre o evicţiune totală, întrucât valorile pentru care s-au instituit garanţiile depăşesc cu mult preţul imobilului stabilit prin contract şi că este certă reaua credinţă a pârâtei SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, care, prin introducerea la plată şi încasarea biletelor la ordin scadente la 1 septembrie 2006 şi 4 septembrie 2006, a concurat alături de pârâta SC L.P. SRL la încălcarea obligaţiei de garanţie pentru evicţiune. Faţă de această situaţie, este întemeiată cererea de rezoluţiune a antecontractului de vânzare - cumpărare, de repunere a părţilor în situaţia anterioară şi de obligare a ambelor pârâte, în solidar, la restituirea avansului.
În virtutea aplicării prevederilor art. 998 C. civ. pârâta SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, este răspunzătoare, de cauzarea prejudiciului în cuantum de 100.000 Ron, reprezentând beneficiul nerealizat de reclamantă ca urmare a faptului că avansul, în sumă de 33.220 Ron, nu a fost rulat în cadrul activităţilor comerciale desfăşurate după momentul încasării nelegale a acestei sume. Se impune deci obligarea acestei pârâte la despăgubiri în sumă de 100.000 Ron, reprezentând profitul nerealizat aferent avansului în sumă de 33.220 Ron, de la data încasării în tranşe a acestuia şi până la momentul remiterii lui.
Pârâta SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţia insuficientei timbrări a acţiunii, dar şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate, motivată de faptul că SC L.P. SRL se află în procedura insolvenţei, având calitatea de debitor în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 5089/114/2007 al Tribunalului Buzău.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, pârâta SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, a precizat că ea nu a fost parte şi nu a semnat antencontractul de vânzare - cumpărare a cărei rezoluţiune se solicită, iar faptul că imobilul ce face obiectul acestui antecontract este ipotecat în favoarea băncii nu îi conferă acesteia calitate procesuală pasivă.
În ceea ce priveşte excepţia netimbrării acţiunii, pârâta a arătat că reclamanta nu a timbrat acţiunea, acest aspect atrăgând anularea cererii.
Cum cererea a fost promovată pe calea dreptului comun, iar pârâta SC L.P. SRL se află în insolvenţă, se impune respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât pretenţiile deduse judecăţii nu pot fi realizate decât prin procedura specială de înscriere la masa credală în temeiul Legii nr. 85/2006.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, pârâta a arătat că rezoluţiunea antecontractului de vânzare - cumpărare încheiat la data de 16 martie 2006 între SC D.P. SRL şi SC L.P. SRL, cerută conform prevederilor art. 1021 C. civ., nu priveşte SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, deoarece aceasta nu este parte în convenţie; plăţile efectuate în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare nu au fost făcute în beneficiul SC B.C.C. SA, ci în contul bancar al vânzătorului, beneficiarul fiind acesta din urmă. Între prejudiciul creat reclamantei ca urmare a neîncheierii contractului de vânzare-cumpărare şi presupusa faptă a instituţiei bancare nu există niciun raport de cauzalitate, astfel că nu există nicio situaţie de natură să atragă răspunderea civilă delictuală a pârâtei SC B.C.C. SA, sucursala Buzău.
Judecătoria Buzău prin Sentinţa civilă nr. 740 din 2 februarie 2009 pronunţată în dosarul nr. 34/200/2009 a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia comercială.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare a cărei rezoluţiune se solicită, are ca obiect mai multe construcţii şi suprafaţa de 3.812 mp teren aferent, imobile care fac parte din fondul de comerţ al promitentei vânzătoare SC L.P. SRL, în schimbul preţului de 350.000 Ron.
Prin urmare, natura juridică comercială a litigiului de faţă este evidentă. În plus, pretenţiile materiale ale reclamantei de la pârâta SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, depăşesc suma de 100.000 Ron, aşa încât competenţa de soluţionare a cauzei este reglementată de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
La Tribunalul Buzău, după declinarea de competenţă, cauza a fost înregistrată sub nr. 755/114/2009.
La termenul de judecată din 6 martie 2009, verbal, reclamanta a precizat că înţelege să-şi modifice temeiul de drept şi să schimbe obiectul acţiunii din rezoluţiunea antecontractului de vânzare - cumpărare în constatarea nulităţii absolute a acestuia, păstrând aceiaşi motivare, achitând taxele de timbru aferente.
Prin Încheierea din 3 aprilie 2009 instanţa a dispus suspendarea cursului judecăţii, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, dar şi a dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., constatând că prin sentinţa nr. 236 din 10 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. 5089/114/2007 s-a deschis procedura falimentului împotriva debitorului SC L.P. SRL, iar antecontractul de vânzare - cumpărare încheiat între părţi priveşte un bun din patrimoniul acestei societăţi.
Reclamanta SC D.P. SRL, la data de 8 aprilie 2009, a solicitat repunerea pe rol a cauzei, precizând că solicită continuarea judecării cauzei numai în contradictoriu cu pârâta SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, iar obiectul cererii îl constituie numai obligarea acestei pârâte la restituirea avansului în sumă de 33.220 Ron, actualizată la momentul plăţii şi la plata de despăgubiri în sumă de 100.000 Ron, reprezentând profitul nerealizat, aferent avansului în sumă de 33.220 Ron, de la data încasării în tranşe a acestuia şi până la momentul remiterii integrale, urmare a pagubei cauzate reclamantei prin implicarea ei, în modalitatea expusă în cuprinsul cererii introductive, în perfectarea promisiunii bilaterale de vânzare - cumpărare încheiată cu pârâta SC L.P. SRL, în baza art. 998 C. civ.
Instanţa, prin Încheierea din 8 mai 2009 a admis cererea reclamantei şi a dispus repunerea pe rol a cauzei.
La solicitarea reclamantei, instanţa a încuviinţat efectuarea în cauză a unei expertize contabile, având ca obiectiv stabilirea profitului nerealizat de reclamantă, ca urmare a indisponibilizării sumei de 33.220 Ron. Raportul de expertiză contabilă judiciară a fost întocmit de expertul contabil B.M., care a concluzionat că profitul nerealizat ca urmare a indisponibilizării sumei de 33.220 Ron este de 11.499,15 Ron.
Prin sentinţa nr. 242 din 26 martie 2010 Tribunalul Buzău a respins excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC D.P. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, astfel cum aceasta a fost precizată la data de 7 aprilie 2009.
Prima instanţă pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut că la data de 16 martie 2006, între reclamanta SC D.P. SRL, în calitate de cumpărătoare, şi SC L.P. SRL, în calitate de vânzătoare, s-a încheiat un antecontract de vânzare - cumpărare, având ca obiect imobilul situat în comuna Mărăcineni, satul Potoceni, judeţul Buzău, înscris în CF a localităţii Potoceni. În cuprinsul acestui antecontract părţile au precizat că imobilul ce face obiectul vânzării - cumpărării este grevat de ipoteca de rang I din 6 septembrie 2005 în favoarea SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, şi că transferul dreptului de proprietate asupra imobilului menţionat se va realiza la data achitării integrale de către cumpărător a preţului stipulat în contract, dată la care banca va elibera adresa de radiere a ipotecii.
Preţul vânzării a fost stabilit la suma de 350.000 Ron, exclusiv TVA, sumă ce urma să fie achitată în contul SC L.P. SRL, după cum urmează: în avans, suma de 52.500 Ron, astfel: rata nr. 1 cu BO în sumă de 10.000 Ron, emis la data de 16 martie 2006, scadent la 24 august 2006; rata nr. 2 cu BO în sumă de 22.500 Ron, emis la data de 16 martie 2006, scadent la 1 septembrie 2006 şi rata nr. 3 cu BO în sumă de 20.000 Ron, emis la data de 16 martie 2006, scadent la 4 septembrie 2006; diferenţa de 297.500 Ron cu BO emis la data de 16 martie 2006, scadent la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică, dar nu mai târziu de 31 octombrie 2006.
Părţile au stabilit, ca sancţiune, că dacă vânzătorul revine asupra vânzării, este obligat să restituie cumpărătorului suma plătită ca avans, iar în situaţia în care cumpărătorul se răzgândeşte sau nu respectă termenele de plată, vânzătorul este de acord ca părţile să fie repuse în situaţia anterioară şi să-i restituie acestuia avansul primit.
La data de 13 martie 2006, anterior încheierii acestui antecontract, părţile contractante au obţinut acordul SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, pentru înstrăinarea prin vânzare, respectiv pentru achiziţionarea prin cumpărare a imobilului proprietatea SC L.P. SRL, acest acord fiind condiţionat de următoarele: preţul de cumpărare al imobilului nu va fi mai mic decât suma de 303.966,67 Ron, reprezentând credit curent şi dobânzi restante în sold la data de 28 februarie 2006, la care se vor adăuga dobânzile şi comisioanele ce se vor înregistra până la data achitării integrale a obligaţiilor faţă de bancă ce decurg din Contractul de credit din 31 august 2005; plata se va efectua de către cumpărător prin virament în contul, deschis la SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, iar radierea interdicţiei de înstrăinare înscrise în CF se va acorda de către SC B.C.C. SA Buzău numai după achitarea integrală a obligaţiilor SC L.P. SRL ce decurg din contractul de credit din 31 august 2005.
Reclamanta, din avansul în sumă de 52.500 Ron, stabilit prin antecontract, a achitat numai suma de 33.200 Ron, refuzând plăţile ulterioare, cu motivarea că a fost indusă în eroare, întrucât dintr-un extras de carte funciară obţinut ulterior a constatat că imobilul în litigiu era grevat de alte două sarcini: respectiv o somaţie în favoarea SC A.S.I. SRL, în valoare de 71.663,34 Ron şi penalităţi în valoare de 3.524,60 Ron şi un sechestru asigurător, în favoarea D.G.F.P. Buzău, pentru un debit, majorări şi penalităţi în sumă de 306.967 Ron.
Reclamanta SC D.P. SRL a învestit instanţa de judecată cu o acţiune în care solicita iniţial, în contradictoriu cu SC L.P. SRL şi cu SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, în temeiul art. 1021 C. civ., rezoluţiunea antecontractului de vânzare - cumpărare din 16 martie 2006, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea ambelor pârâte, în solidar, la restituirea avansului în sumă de 33.200 Ron, precum şi obligarea pârâtei SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, la plata sumei de 100.000 Ron, reprezentând profit nerealizat, aferent avansului în sumă de 33.220 Ron, calculat de la data încasării în tranşe a acestuia şi până la momentul restituirii integrale a avansului.
Reclamanta a precizat, la data de 7 aprilie 2009, că solicită continuarea judecăţii numai în contradictoriu cu pârâta SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, şi că obiectul cererii îl constituie obligarea acesteia la restituirea sumei de 33.200 Ron, actualizată la momentul plăţii, dar şi la plata sumei de 100.000 Ron, reprezentând profit nerealizat. Pârâta a permis unui funcţionar al său, P.M., să completeze biletele la ordin şi să încaseze suma de 33.200 Ron, deşi era în cunoştinţă de cauză cu privire la imposibilitatea perfectării în viitor a contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică.
În raport de această situaţie de fapt, văzând dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, soluţionând mai întâi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârâtă.
Tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârâta SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, pentru următoarele considerente:
Cum reclamanta SC D.P. SRL a solicitat obligarea pârâtei la restituirea avansului, în sumă de 33.200 Ron, dar şi la plata sumei de 100.000 Ron, reprezentând profit nerealizat, în temeiul art. 998 şi art. 1000 alin. (3) C. civ., invocând astfel răspunderea delictuală a pârâtei pentru faptele prepusului său, P.M., în condiţiile în care pârâta nu a contestat faptul că numita P.M. a avut calitatea de funcţionar bancar şi a completat biletele la ordin emise de reclamantă pentru plata avansului, în sumă de 33.200 Ron, este evident că în cauză pârâta are calitate procesuală pasivă.
Pentru aceleaşi considerente, împrejurarea că împotriva SC L.P. SRL s-a deschis procedura falimentului, prin sentinţa nr. 236 din 10 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. 5089/114/2007, este lipsită de relevanţă, câtă vreme acţiunea nu mai are ca obiect rezoluţiunea antecontractului de vânzare - cumpărare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Pe fondul cauzei, examinând întregul material probator administrat în cauză, în contextul dispoziţiilor legale incidente, tribunalul a constatat şi reţinut că acţiunea formulată de reclamanta SC D.P. SRL este neîntemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Avansul în sumă de 33.200 Ron (rotunjit de la 33.168,75 Ron) a fost achitat de către SC D.P. SRL, cumpărător al imobilului, către SC L.P. SRL, vânzător al imobilului, prin contul bancar deschis de această din urmă societate la SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, în mod legal, la comanda cumpărătorului şi prin introducerea pe circuit a biletelor la ordin semnate chiar de societatea cumpărătoare, la 24 august 2006, 1 septembrie 2006 şi, respectiv, la 5 februarie 2007. Cu niciun mijloc de probă nu s-a dovedit că antecontractul de vânzare - cumpărare privind imobilul în litigiu a fost desfiinţat, în prezenta cauză reclamanta renunţând expres la capătul de cerere privind rezoluţiunea lui sau că biletele la ordin nu aveau scadenţă şi că au fost introduse la plată în mod abuziv.
Pentru aceste motive, Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale a comitentului pentru faptele prepusului, reglementate de art. 1000 alin. (3) C. civ., cu referire la art. 998, art. 999 din acelaşi Cod.
Potrivit dispoziţiilor art. 998 C. civ., "Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara", iar potrivit art. 999 din acelaşi Cod, "Omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa".
A rezultat din aceste dispoziţii legale că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu; existenţa unei fapte ilicite; existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; existenţa vinovăţiei (vinei) celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.
Art. 1000 alin. (3) C. civ. cuprinde dispoziţia potrivit căreia comitenţii răspund „de prejudiciul cauzat de prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat".
A rezultat că, pe lângă condiţiile generale şi împreună cu acestea, pentru angajarea răspunderii comitentului în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ., două condiţii speciale se cer a fi întrunite: a) existenţa raportului de prepuşenie; b) prepuşii să fi săvârşit fapta „în funcţiile ce li s-au încredinţat".
S-a mai reţinut că din probele administrate în cauză a rezultat că plăţile efectuate în cauză în temeiul antecontractului de vânzare - cumpărare nu au fost făcute în beneficiul SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, ci în contul bancar al vânzătorului SC L.P. SRL, acesta fiind în fapt beneficiarul sumei de 33.200 Ron, pretinsă de reclamantă, cu niciun mijloc de probă nefiind dovedită existenţa vreunui prejudiciu în patrimoniul reclamantei ca urmare a acestor operaţiuni efectuate de unitatea bancară.
De asemenea, cele patru bilete la ordin, emise, semnate şi ştampilate de către reclamanta SC D.P. SRL sunt perfect valabile şi ele îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 104 – art. 105¹ din Legea nr. 58/1934.
Curtea de Apel Ploieşt, secţia comercială de contencios administrativ si fiscal, prin Decizia nr. 72 din 23 iunie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC D.P. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 242 din 26 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, cu sediul în Buzău.
Primul motiv de apel invocat de apelanta SC D.P. SRL se referă la faptul că soluţionarea cererii de chemare în judecată s-a făcut cu încălcarea normelor privind competenţa materială a instanţei.
Motivul de apel este nefondat având în vedere că sentinţa prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău a rămas irevocabilă, părţile interesate nu au formulat recurs.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 181 C. proc. civ., instanţa învestită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect.
Întrucât în cauza de faţă s-a modificat obiectul cererii de chemare în judecată pentru a se putea continua judecarea cauzei în contradictoriu cu Banca, operează de asemenea o prorogare de competenţă.
Celelalte motive de apel sunt, de asemenea, nefondate având în vedere că avansul în sumă de 33.200 Ron (rotunjit de la 33.168,75 Ron) a fost achitat de către SC D.P. SRL, cumpărător al imobilului, către SC L.P. SRL, vânzător al imobilului, prin contul bancar deschis de această din urmă societate la SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, în mod legal, la comanda cumpărătorului şi prin introducerea pe circuit a biletelor la ordin semnate chiar de societatea cumpărătoare, la 24 august 2006, 1 septembrie 2006 şi, respectiv, la 5 februarie 2007.
Pe de altă parte, biletele la ordin au fost predate de bună voie de către apelantă tocmai pentru a se achita avansul conform înţelegerii părţilor. Oricum toate plăţile s-au efectuat în beneficiul SC L.P. SRL, această societate fiind eventual ţinută să restituie avansul şi să răspundă contra evicţiunii, apelanta având posibilitatea să se înscrie la masa credală şi să-şi recupereze sumele în procedura insolvenţei.
Faptul că prin aceste plăţi a fost achitat în parte creditul SC L.P. SRL la SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, nu este de natură a modifica raporturile juridice dintre păţi, între bancă şi apelanta SC D.P. SRL neexistând un raport contractual.
Aşa fiind, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 şi urm. C. civ.: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţie, pentru a fi angajată răspunderea băncii, prin prepusul său, să acopere avansul achitat de apelantă în beneficiul SC L.P. SRL.
În acest cadru procesual, apelanta renunţând la judecata în contradictoriu cu SC L.P. SRL, nu pot fi analizate clauzele antecontractului de vânzare – cumpărare întrucât intimata SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, nu este parte la acest contract, astfel încât clauzele contractuale nu îi sunt opozabile.
Împotriva deciziei din apel, reclamanta SC D.P. SRL Bucureşti a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie, admiterea recursului, casarea deciziei şi sentinţei şi trimiterea cauzei la Judecătoria Buzău ca instanţă competentă să soluţioneze cauza pe fond sau modificarea deciziei, admiterea apelului şi admiterea cererii sale astfel cum a fost formulată şi precizată.
În criticile formulate recurenta reclamantă a susţinut în esenţă următoarele:
Atât hotărârea instanţei de fond cât şi Decizia Curţii de Apel Ploieşti au fost pronunţate cu încălcarea normelor imperative privind necompetenţa materială a Tribunalului Prahova de a soluţiona cauza pe fond, în raport de obiectul cererii sale precizate, de valoarea sumelor solicitate prin acţiunea introductivă cât şi sub aspectul cadrului procesual, înţelegând să se judece doar cu pârâta SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
În opinia sa, faţă de valoarea capătului principal al cererii sale în pretenţii – 33.220 Ron, competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă revenea Judecătoriei Buzău.
Totodată a susţinut că greşit Tribunalul Buzău la stabilirea competenţei sale materiale a indicat dispoziţiile art. 181 C. proc. civ., având în vedere faptul că instanţa de fond a adunat aritmetic valorile ce făceau obiectul celor două capete de cerere, iar prin acţiunea precizată societatea sa a renunţat la capătul de cerere privind rezoluţiunea, iar ulterior la constatarea nulităţii antecontractului de vânzare – cumpărare.
Recurenta – reclamantă, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut că, Curtea de Apel Ploieşti a pronunţat o hotărârea nelegală, reţinând în mod greşit că nu sunt întrunite elementele răspunderi civile delictuale, privitor la prejudiciul ce i-a fost cauzat prin încasarea nelegală a sumei de 33.220 Ron, sumă care reprezintă în fapt prejudiciul cauzat prin îndeplinirea cu rea – credinţă a obligaţiilor de serviciu de funcţionarul băncii, prin însuşirea fără drept a biletelor la ordin de la promitenta vânzătoare, completarea efectivă a acestora pentru a le da valoare de titlu.
Intimata – pârâtă SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Recursul reclamantei este nefondat.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, constată că acestea nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. care să conducă la casarea sau modificarea deciziei.
Astfel, motivul de recurs vizând încălcarea normelor imperative privind competenţa materială a instanţei care a soluţionat cauza pe fond nu poate constitui motiv de casare/modificare a deciziei recurate, întrucât acest aspect a fost soluţionat în mod irevocabil prin sentinţa civilă nr. 740 din 2 februarie 2009 pronunţată de Judecătoria Buzău, secţia comercială civilă, nerecurată de părţile interesate, care a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.
Reclamanta SC D.P. SRL Bucureşti, prin cererea formulată iniţial a solicitat instanţei să dispună rezoluţiunea antecontractului de vânzare – cumpărare, încheiat la 16 martie 2006, între pârâta SC L.P. SRL, în calitate de vânzătoare şi reclamanta, în calitatea cumpărătoare, repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării promitentei vânzătoare, în solidar cu pârâta SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, la restituirea avansului în sumă de 33.220 Ron, actualizată la momentul plăţii; obligarea pârâtei SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, la despăgubiri în sumă de 100.000 Ron, reprezentând profitul nerealizat, aferent avansului în sumă de 33.220 Ron, de la data încasării în tranşe a acestuia şi până la momentul remiterii integrale.
Pe de altă parte, conform art. 181 C. proc. civ., instanţa învestită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa după valoarea obiectului cererii, rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii sale, intervin modificări în ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect şi cum în cauză s-a modificat ulterior obiectul cererii de chemare în judecată, pentru continuarea judecăţii cauzei în contradictoriu cu Banca, a operat o prorogare de competenţă.
Nefondat este şi motivul de recurs prin care recurenta reclamantă a susţinut că Decizia instanţei de apel este nelegală, reţinându-se în mod greşit că în cauză nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, privitor la prejudiciul ce i-a fost cauzat prin încasarea nelegală a sumei de 33.220 Ron, prin îndeplinirea cu rea credinţă a obligaţiilor de serviciu de funcţionarul băncii prin completarea biletelor la ordin.
Astfel se constată că, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut în mod corect că avansul în sumă de 33.220 Ron a fost achitat de către SC D.P. SRL Bucureşti, cumpărător al imobilului, către SC L.P. SRL, vânzător al imobilului, prin contul bancar deschis în mod legal la SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, la comanda cumpărătoarei, prin introducerea pe circuit a biletelor la ordin semnate şi ştampilate chiar de către reprezentantul legal al acesteia, conform înţelegerii părţilor, la datele menţionate.
Cum toate plăţile s-au efectuat în beneficiul SC L.P. SRL, această societate era ţinută să restituie avansul şi să răspundă pentru evicţiune în faţa reclamantei.
Avându-se în vedere că prin aceste plăţi a fost achitat în parte creditul SC L.P. SRL către SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, acestă situaţie, nu este de natură să modifice raporturile juridice dintre părţi, în condiţiile în care între Bancă şi SC D.P. SRL nu a existat un raport contractual.
Este inechivoc faptul că instanţa a reţinut şi statuat corect că nu s-a făcut dovada că antecontractul de vânzare – cumpărare privind imobilul în litigiu nu a fost desfiinţat, reclamanta renunţând în mod expres la capătul de cerere privind rezoluţiunea lui.
În acest cadru procesual, corect stabilit de instanţa de apel şi cum recurenta reclamantă a renunţat la judecată în contradictoriu cu SC L.P. SRL, nu pot fi analizate clauzele antecontractului de vânzare – cumpărare, avându-se în vedere că SC B.C.C. SA, sucursala Buzău, nu este parte în acest contract, nefiindu-i opozabile clauzele contractuale.
Potrivit dispoziţiilor art. 998 C. civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara, iar potrivit art. 999 C. civ., omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi acela ce a cauzat prin neglijenţa şi imprudenţa sa.
Art. 1000 alin. (1) C. civ. prevede că suntem, de asemenea, responsabili şi de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde, iar aliniatul trei al aceluiaşi articol stipulează că răspund comitenţii centru prejudiciul cauzat de prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat.
Din aceste dispoziţii legale rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu; existenţa unei fapte ilicite; existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; existenţa vinovăţiei (vinei) celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.
Faţă de această situaţie, instanţa de apel a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 şi urm., pentru a putea fi angajată răspunderea băncii, prin prepusul său, să acopere avansul achitat de recurenta reclamantă în beneficiul SC L.P. SRL
Cum instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 998 şi art. 999 C. civ., pronunţând o hotărâre legală şi temeinică, Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat, recursul reclamantei împotriva acesteia conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC D.P. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 72 din 23 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 694/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1580/2011. Comercial → |
|---|
