ICCJ. Decizia nr. 928/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 928/2011
Dosar nr. 1919/62/2006
Şedinţa publică din 2 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Braşov prin sentinţa civilă nr. 2025 din 30 noiembrie 2006 a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.M.A.D. în contradictoriu cu pârâţii SC I.U. SA Braşov, J.D., oraşul Râşnov şi SC B.P. SRL Braşov.
S-a dispus evacuarea pârâtelor SC I.U. SA şi SC B.P. SRL Braşov din imobilul situat în Râşnov, înscris în C.F. nr. 10506 Râşnov sub nr.top 3682/1 şi C.F. nr. 10689 Râşnov sub nr.top 3682/3, compus din teren în suprafaţă de 4.592 mp şi construcţii, proprietatea reclamantului.
A fost obligată pârâta SC I.U. SA să ridice construcţiile edificate pe terenul proprietatea reclamantului şi să plătească reclamantului suma de 1.050.310.769 Rol reprezentând folos de tras.
S-au respins pretenţiile reclamantului faţă de pârâtul J.D.
S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta SC I.U. SA în contradictoriu cu reclamantul B.M.A.D.
Au fost obligate pârâtele SC I.U. SA şi SC B.P. SRL la plata sumei de 15.034.250 Rol cheltuieli de judecată către reclamant.
Tribunalul Braşov a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului J.D., întrucât prin acordul realizat de acesta şi pârâta SC B.P. SRL, contractul de vânzare-cumpărare nr. 3546 din 29 noiembrie 2004 a fost reziliat, pârâtul J.D. predând bunurile ce i-au fost transmise.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC B.P. SRL, reţinându-se că aceasta a încheiat cu pârâta SC I.U. SA contractul de vânzare-cumpărare din 10 aprilie 2003.
Instanţa de fond a reţinut că reclamantul este proprietarul tabular asupra imobilului înscris în C.F. nr. 10506 Râşnov sub nr.top 3682/1 şi C.F. nr. 10689 Râşnov sub nr.top 3682/3, compus din teren în suprafaţă de 4.592 mp şi construcţii şi că pârâtele SC I.U. SA şi SC B.P. SRL ocupă imobilele în litigiu, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert C.M., fără titlu legal, iar pârâta SC I.U. SA a edificat fără drept, cu rea-credinţă, pe terenul proprietatea reclamantului, construcţiile identificate prin acelaşi raport de expertiză menţionat.
Începând cu luna noiembrie 1990 şi până la data judecării acţiunii reclamantului la fond, reclamantul nu a perceput chiria pentru imobilul închiriat pârâtei SC I.U. SA, fiind astfel îndreptăţit la acordarea folosului de tras în sumă de 1.050.310.769 Rol.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 53/Ap din 17 iulie 2010 a respins ca nefondate, apelurile declarate de pârâtele SC I.U. SA şi SC B.P. SRL împotriva sentinţei civile nr. 2025/S din 30 noiembrie 2006 a Tribunalului Braşov, fiind obligată intimata L.O.E. la plata sumei de 3.200,1 lei conform art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, modificată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Braşov a reţinut ca întemeiată excepţia de netimbrare invocată de pârâta SC I.U. SA pentru capătul de cerere formulat de reclamant, reprezentând folos de tras, în sumă de 1.050.310.769 lei, şi că în raport de dispoziţiile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, modificată, intimata L.O.E., succesoarea reclamantului B.M.D.A., datorează instanţei de fond suma de 3.200,1 lei Ron taxă judiciară de timbru.
Referitor la obiectul apelului, prin încheierea de şedinţă din 15 mai 2007, în temeiul dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 69/1995, în vigoare la momentul respectiv s-a dispus suspendarea judecăţii apelului privind petitul 3, privind folosul de tras, ca ulterior curtea de apel să revină asupra acestei încheieri de suspendare, faţă de dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, întrucât suspendarea nu privea căile de atac declanşate de debitor, cum este cazul în speţă.
Curtea de Apel a reţinut că soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale a pârâtei SC B.P. SRL a fost corectă; faţă de convenţia de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu SC I.U. SA la 10 septembrie 2003 din care rezultă că predarea bunurilor ce au făcut obiectul acesteia nu s-a realizat, iar evacuarea pârâtelor s-a dispus din imobilul situat în Râşnov, astfel cum rezultă din expertiza tehnică întocmită de expert C.M., varianta B, anexa 5.
Ridicarea construcţiilor cu rea-credinţă pe terenul proprietatea reclamantului a vizat calitatea de succesor cu titlu particular a SC I.U. SA Braşov faţă de SC C.A. SA, întrucât la 1 ianuarie 1994, contractul încheiat între SC I. SA şi reclamant încetase, existenţa unei tacite relocaţiuni fiind exclusă, datorită promovării de reclamant a acţiunii de evacuare a SC I. SA.
SC C.A. SA, preluând fără titlu bunurile ce au făcut obiectul actului de închiriere nu le putea transmite SC I.U. SA, ea fiind doar un detentor precar, neavând drept de folosinţă.
Şi cererea reconvenţională a fost corect respinsă ca nefondată, întrucât construcţiile edificate pe terenul altei persoane, cu rea-credinţă, nu dau naştere unui drept de creanţă constructorului.
Folosul de tras a fost cuantificat prin raportul efectuat de expert contabil S.I., la 105.310.769 Rol, daune datorate de SC I.U. SA pentru perioada 1 septembrie 1990 - 31 decembrie 2003, conform art. 483 C. civ., nereţinându-se critica apelantei privind chiria de 125.304.613 Rol, în lipsa unui contract de închiriere între reclamant şi SC C.A. SA, la valoarea de 12.529 Rol lunar.
Împotriva menţionatei decizii SC B.P. SRL Braşov a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie, admiterea recursului, casarea deciziei nr. 53/Ap din 17 iulie 2010 a Curţii de Apel Braşov şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În criticile formulate recurenta-pârâtă susţine în esenţă următoarele:
1. Instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 C. proc. civ. întrucât hotărârea s-a pronunţat în condiţiile în care societatea nu a dobândit calitatea de parte în cauză, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Sub acest aspect, după o redare amănunţită a situaţiei de fapt, învederează că după mai multe cicluri procesuale, numai în ziua de 22 noiembrie 2006 instanţa de fond a stabilit cadrul procesual, în dosarul nr. 4907/2002 că în condiţiile în care instanţa nu s-a pronunţat în niciun mod cu privire la cererea pârâtei SC I.U. SA, de introducere în cauză a SC B.P. SRL, i-a fost încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât citarea sa s-a făcut prin afişare, iar societatea sa nu a fost prezentă la niciun termen de judecată în apel.
Or, instanţa de apel, trecând cu uşurinţă peste neregularităţile procedurale ale instanţei de fond a încălcat şi dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., fără să ţină cont de caracterul devolutiv al apelului şi nu a analizat nici cererile şi probele administrate în cauză.
2. Prin soluţia pronunţată, Decizia Curţii de Apel Braşov a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ce nu s-a cerut, faţă de soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC B.P. SRL, cât timp această excepţie nu a fost invocată şi faţă de dispoziţia instanţei de evacuare a pârâtelor de pe terenul în suprafaţă de 4.592 mp, deşi din înscrisurile de carte funciară rezultă că suprafaţa reală a acestuia este de 4.208 mp, acordându-i-se reclamantului o suprafaţă mai mare, - art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
3. Decizia pronunţată în apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, conţine motive contradictorii, străine de natura cauzei, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În argumentarea acestui motiv recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de apel a preluat considerentele instanţei de fond, fără o motivare proprie în sensul prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că instanţa nu indică motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei care a determinat, respingerea apelului.
Recurenta-pârâtă a susţinut că în apel nu a fost analizată reaua – credinţă a constructorilor, că nu a fost motivată excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei SC B.P. SRL şi nici modalitatea în care aceasta a ajuns parte în acest proces şi dacă a avut posibilitatea de a-şi formula apărarea în cauză.
Intimata-reclamantă L.O.E. la 19 ianuarie 2011 prin întâmpinarea depusă la dosar a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Recursul pârâtei este nefondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
- În cadrul motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care presupune încălcarea normelor de procedură sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 105 C. proc. civ., recurenta reia istoricul litigiului – în ceea ce priveşte stabilirea cadrului procesual – de la data înregistrării cauzei pe rolul Judecătoriei Braşov, susţinând că instanţa de fond a dispus introducerea sa în cauză, în calitate de pârâtă, respingând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în contextul în care nu a invocat o asemenea excepţie şi că sentinţa nu i-a fost comunicată, aflând întâmplător de existenţa acesteia.
Cu privire la aceste aspecte, care ar fi putut fi invocate ca şi critici doar în calea de atac a apelului se impune a se preciza că nu pot face obiectul controlului de nelegalitate în acest cadru procesual.
În condiţiile în care recurenta nu a supus analizei instanţei de apel pretinsele neregularităţi procedurale (apelul său nu a fost motivat şi nici nu şi-a făcut apărări în sensul celor arătate în faţa instanţei anterioare) apare ca fiind pur formală susţinerea în sensul căreia instanţa de apel ar fi trecut cu uşurinţă peste neregularităţile procedurale ale instanţei de fond, fără a ţine seama de caracterul devolutiv al apelului şi fără a verifica respectarea procedurii de citare la instanţa de fond.
- Nici motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât recurenta nu poate invoca direct în recurs faptul că instanţa de fond ar fi acordat mai mult decât s-ar fi cerut prin respingerea excepţiei calităţii sale procesuale pasive şi prin acordarea unei suprafeţe de teren în plus faţă de solicitarea reclamantului, în contextul în care – aşa cum s-a arătat aceasta nu a formulat astfel de critici în apel, iar obiectul controlului de nelegalitate în această fază procesuală este dat de Decizia pronunţată în apel, iar nu de sentinţa instanţei de fond.
- Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă lipsa motivelor de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei de apel, determinând respingerea apelului, din examinarea deciziei atacate se constată îndeplinirea cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, prin considerentele deciziei, instanţa apelului a arătat punctual şi în concret raţionamentul ce a stat la baza înlăturării criticilor aduse împotriva sentinţei primei instanţe, raportându-se la situaţia de fapt şi făcând trimitere la textele legale incidente în cauză, confirmând soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Faptul că recurenta nu împărtăşeşte punctul de vedere al instanţei nu este de natură a atrage incidenţa prevăzută de art. 304 pct. 7 C. proc. civ..
- În ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 299 alin. (2) C. proc. civ. se impune a se preciza că instanţa de apel a respectat întocmai drepturile procesuale ale recurentei.
Astfel, în contextul în care SC B.P. SRL nu şi-a motivat apelul, instanţa de apel s-a raportat strict numai asupra celor invocate la prima instanţă. Cum, pârâta (deşi legal citată) nu s-a prezentat la niciun termen, nu a invocat excepţii şi nici nu şi-a formulat apărări în fazele procesuale anterioare nu poate pretinde eventuale nereguli procedurale pentru prima dată, în faţa instanţei de recurs.
Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 57 C. proc. civ. se impune a se arăta că nu au incidenţă în cauză şi că cererea prin care reclamantul a lărgit cadrul procesual iniţial, înţelegând să se judece şi cu SC B.P. SRL în calitate de pârâtă – s-a făcut cu respectarea principiului disponibilităţii părţii ce guvernează procesul civil, care lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual şi a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înţelege să îşi dispute obiectul procesului.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenienta SC B.P. SRL Braşov împotriva deciziei nr. 53/Ap din 17 iulie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 911/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 929/2011. Comercial → |
|---|
