ICCJ. Decizia nr. 932/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 932/2011
Dosar nr. 6391/121/2008
Şedinţa publică din 2 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.M., prin acţiunea înregistrată la 30 septembrie 2008 la Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a chemat în judecată pe pârâta SC P.P. SA Galaţi solicitând instanţei să dispună anularea Hotărârii A.G.E.A. a SC P.P. SA Galaţi nr. 2 din 8 septembrie 2008, publicată în M.Of., partea a IV-a nr. 5070 din 16 septembrie 2008, ca fiind nelegală şi fiind lovită de nulitate absolută; suspendarea acestei hotărâri până la soluţionarea irevocabilă a prezentei acţiuni, în temeiul art. 133 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 20 noiembrie 2008, A.E. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, având acelaşi obiect ca şi a reclamantului.
Prin sentinţa civilă nr. 37/CC din 13 noiembrie 2009, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul M.P., acesta fiind obligat la plata a 10.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că la data de 8 septembrie 2008 la sediul pârâtei a avut loc A.G.E.A. care avea pe ordinea de zi trei puncte: majorarea capitalului social al societăţii de la 400.598,70 lei la 4.406.585,70 lei şi delegarea unor competenţe a A.G.E.A. către Consiliul de administraţie al societăţii, propunerile fiind adoptate de adunarea generală cu majoritate de voturi (88,60 % din acţionarii prezenţi); că reclamantul a participat la şedinţă, însă votul lui a fost suspendat deoarece nu a făcut dovada existenţei unei procuri speciale în termenul stabilit de convocator, iar membrii Asociaţiei PAS au adus la cunoştinţă faptul că s-au adresat instanţei de judecată în vederea distribuirii acţiunilor către salariaţii societăţii, avându-se în vedere faptul că acţiunile au fost achitate integral de mai mult de 2 ani de zile, că preşedintele asociaţiei – M.P. – le-a folosit în interes propriu, în mod abuziv (obiectul acestui litigiu îl constituie dosarul nr. 8862/233/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Galaţi).
De asemenea, instanţa a mai reţinut că la 5 august 2008, a fost publicat convocatorul adunării generale, iar la data de 8 septembrie 2008 a avut loc adunarea generală cu respectarea termenului de 30 de zile, care a fost prezidată de preşedintele consiliului de administraţie A.A., conform art. 129 din Legea nr. 31/1990; că singurul punct pe ordinea de zi a fost majorarea capitalului social al pârâtei care s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, art. 117 şi urm. din Legea nr. 31/1990.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin Decizia nr. 64/A din 30 iunie 2010 a admis apelurile declarate de intervenientul A.E. şi de reclamantul M.P., în nume propriu şi în calitate de reprezentant al A.S.C.S.C.P.P. PAS, împotriva sentinţei civile nr. 37/CC din 13 noiembrie 2009 pronunţate de Tribunalul Galaţi, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, privitor la apelul reclamantului M.P., că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt contradictorie, în sensul că A.G.E.A. din 8 septembrie 2008, a avut pe ordine de zi trei puncte [pag. 2 alin. (10)], iar în alin. 16 pag. 3, s-a menţionat că singurul punct pe ordinea de zi a fost majorarea capitalului social al societăţii, că nu s-a făcut diferenţa în procente al acţionarilor prezenţi la adunarea generală şi numărul celor care au votat, ignorând procesul-verbal în care s-a consemnat modul în care s-a desfăşurat şedinţa A.G.E.A. a pârâtei, că instanţa nu a arătat motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea, ceea ce împiedică efectuarea controlului judiciar; că în raport de al doilea motiv de apel prin care s-a solicitat instanţei să se constate nulitatea absolută a Hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 8 septembrie 2008 şi nulitatea convocării acestei adunări, nu a fost analizată încălcarea dispoziţiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990.
În privinţa apelului formulat de intervenientul A.E., Curtea a reţinut că prima instanţă a pronunţat hotărârea apelată cu încălcarea dispoziţiilor art. 49 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi art. 52 C. proc. civ.
În cauză, s-a mai reţinut de instanţa de apel că, apelantul A.E. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, care nu poartă rezoluţia de primire a instanţei, astfel menţionate în încheierea de şedinţă din 20 noiembrie 2008, că s-a înmânat părţilor în litigiu, fără să dispună şi citarea intervenientului începând cu data de 15 ianuarie 2009 până la termenul de judecată din 24 iunie 2009, când acesta a fost reprezentat de avocat şi când a fost admisă şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientului, fără să se observe contractul de vânzare - cumpărare de către acesta a unui număr de 20 de acţiuni, încheiat la 6 august 2008, contract depus la dosar şi înscris în registrul acţionarilor al pârâtei SC P.P. SA Galaţi.
Împotriva menţionatei decizii, pârâta SC P.P. SA Galaţi a declarat recurs în termen legal, prin care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Galaţi.
În criticile formulate, recurenta-pârâtă susţine în esenţă următoarele:
- Instanţa de apel a încălcat atribuţiile puterii judecătoreşti când a analizat calitatea procesuală activă a intervenientului cu referire la momentul de la care acesta a devenit acţionar, în contradicţie cu prevederile art. 98 din Legea nr. 31/1990 care stabilesc că transferul dreptului de proprietate se realizează în momentul semnării declaraţiei din registrul acţionarilor, care nu se află depusă la dosar şi de contractul de cesiune de acţiuni care conţine modificări - art. 304 pct. 4 C. proc. civ.;
- Instanţa de apel a nesocotit formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 C. proc. civ., încălcându-i în mod flagrant pârâtei dreptul la apărare, că faţă de modul în care s-au desfăşurat dezbaterile a fost încălcat principiul contradictorialităţii prin îngrădirea dreptului la cuvântul în replică - art. 304 pct. 5 C. proc. civ.;
- Hotărârea pronunţată de instanţa de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, că potrivit dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. nu au fost luate în considerare apărările sale cu privire la motivele de recurs – art. 304 pct. 7 C. proc. civ.;
- Decizia din apel este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, fără să observe că instanţa de fond a discutat în principiu, cererea de intervenţie, admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie, cu referire la încheierea din data de 24 iunie 2009, în cadrul discutării interesului pe care îl justifica intervenientul, când s-a ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale sale active – art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
- Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. se impune a se arăta că, în principal depăşirea atribuţiilor instanţei judecătoreşti se concretizează într-o imixtiune a instanţei de judecată în sfera activităţii executive sau legislative atunci când se săvârşesc acte ce intră în atribuţiile unor organe aparţinând altei autorităţi constituite în stat, decât cea judecătorească şi că evoluţia jurisprudenţială ce s-a caracterizat printr-o flexibilitate a conceptului de exces de putere nu trebuie şi nu poate tinde la transformarea acestui motiv de recurs într-o nişă care să permită transformarea căii de atac a recursului dintr-una extraordinară într-o cale de atac ordinară.
Cu toate acestea, susţinerea recurentei în sensul căreia instanţa de recurs a refuzat a recunoaşte valoarea juridică a unor dispoziţii normative în vigoare, respectiv a dispoziţiilor art. 98 din Legea nr. 31/1998, este nefundamentată întrucât calitatea procesuală activă a intervenientului în interes propriu nu a fost analizată prin raportare strică la calitatea de acţionar a acestuia în cadrul societăţii, ci prin prisma caracteristicilor nulităţii absolute, reţinând în mod corect, că atâta timp cât acesta are calitatea de cumpărător a unui număr de 20 de acţiuni (contractul de vânzare-cumpărare din 6 august 2008) fiind înscris în registrul acţionarilor ai intimatei (la numărul de ordine 33) poate şi are un interes legitim să invoce nulitatea hotărârii adunării generale a societăţii.
Mai mult, din cuprinsul procesului-verbal al adunării rezultă că acesta a participat la adunare ca acţionar.
- Nici critica ce vizează încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. nu poate fi primită, în contextul în care din desfăşurarea dezbaterilor – aşa cum acestea au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 28 iunie 2010 ce face corp comun cu Decizia atacată – nu se poate reţine încălcarea principiului contradictorialităţii şi nici a dreptului la apărare al recurentei.
Astfel din conţinutul actului menţionat rezultă că societăţii SC P.P. SA i s-au respectat toate drepturile procesuale, acordându-i-se cuvântul reprezentantului acesteia faţă de cele două apeluri ce au făcut obiectul analizei, prilej cu care şi-a susţinut punctele de vedere cu privire la acestea, dovadă fiind consemnările de la pag.88.
Drept urmare, pretinsul refuz al instanţei de a-i acorda cuvântul în replică (deşi nu rezultă o asemenea situaţie din actele de la dosar), în condiţiile în care – în calitate de intimată a avut ultimul cuvânt – nu poate constitui un motiv de modificare ori casare a deciziei, fiind mai degrabă unul formal.
- În privinţa motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., constând în aceea că Decizia nu cuprinde motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei se constată, contrar susţinerilor recurentei, că Decizia atacată conţine ample considerente prin care se argumentează pe larg soluţia adoptată, fiind concordante cu aceasta.
Astfel, instanţa de apel a argumentat pe larg ce a determinat-o să înlăture apărarea intimatei prin care a susţinut că sentinţa apelată ar fi motivată în fapt şi în drept, arătând că instanţa de fond nu a redat concret situaţia de fapt, nu a arătat motivele de fapt şi de drept ce au stat la baza convingerii sale, în sensul respingerii acţiunii şi nici cele pentru care au fost înlăturate cererile reclamantului, situaţie ce a împiedicat-o să efectueze controlul judiciar.
De asemenea, se impune a preciza faptul că niciunde, în cuprinsul hotărârii atacate, instanţa de apel nu a tranşat asupra transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor dobândite de intervenient, ci s-a analizat calitatea procesuală a acestuia prin prisma contractului de cesiune amintit anterior şi a menţiunii din registrul acţionarilor ţinut de societate.
De altfel, din cuprinsul întâmpinării nici nu rezultă că prin întâmpinarea din apel – societatea ar fi invocat dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 31/1990 în apărare.
Mai mult, în mod corect s-a constatat de către instanţa apelului că singura menţiune din sentinţă ce face trimitere la anumite texte de lege este aceea referitoare la deschiderea adunării (...) conform art. 129 din Legea nr. 31/1990 şi că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 117 şi următoarele din lege ceea ce nu poate constitui o motivare în sensul acceptat de dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
- Pentru aceleaşi considerente arătate anterior, Înalta Curte nu poate primi nici ultima critică întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu trimitere directă la încălcarea art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
În consecinţă, pentru argumentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de SC P.P. SA Galaţi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P.P. SA Galaţi împotriva deciziei nr. 64/A din 30 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 929/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 935/2011. Comercial → |
|---|
