ICCJ. Decizia nr. 965/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 965/2011
Dosar nr. 568/32/2010
Şedinţa publică din 3 martie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1528/F din 27 noiembrie 2003, Tribunalul Neamţ, a respins cererea de intervenţie principală a numitei S.T.M., ca inadmisibilă, a admis cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditoarea B.P. SA împotriva debitoarei SC L.P. SRL; în temeiul dispoziţiilor art. 33 din de Legea nr. 85/2006 a dispus deschiderea procedurii insolvenţei asupra debitoarei; în temeiul art. 47 alin. (1) din Legea privind procedura insolvenţei, a constatat ridicat de drept dreptul debitoarei de a-şi administra activitatea; în temeiul art. 48 din acelaşi act normativ a dat dispoziţii tuturor băncilor la care debitoarea avea disponibil în conturi să nu dispună de acestea în lipsa unui ordin administratorului judiciar; în temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolvenţei a numit Management Reorganizare Lichidare Iaşi S.P.R.L., ca administrator judiciar provizoriu, urmând să îndeplinească atribuţiile prevăzute de art. 20 din lege, cu un onorariu provizoriu de 1.000 lei lunar; în temeiul art. 61 din acelaşi act normativ a dispus notificarea deschiderii procedurii insolvenţei debitorului, creditorului şi Oficiului Registrului Comerţului prin Buletinul procedurilor de insolvenţă; a fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanţelor la 22 ianuarie 2010; a fixat termenul limită pentru verificarea creanţelor, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului preliminar al creanţelor la 05 februarie 2010; a fixat termen pentru soluţionarea eventualelor contestaţii la data de 19 februarie 2010 şi pentru afişarea tabelului definitiv al creanţelor la data de 05 martie 2010; a fixat data şedinţei adunării creditorilor la 10 februarie 2010, ora 1200 la sediul administratorului judiciar cu convocarea creditorilor şi debitorului; a fixat termen pentru depunerea raportului prevăzut de art. 54 alin. (1) din Legea insolvenţei la data de 23 decembrie 2009; a dispus trimiterea notificărilor tuturor creditorilor, de către administratorul judiciar; în temeiul art. 37 din Legea privind procedura insolvenţei, a dispus comunicarea sentinţei Judecătoriei Piatra Neamţ, Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă în a cărei jurisdicţie se află sediul debitorului declarat în registrul comerţului şi tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturile şi a fixat termen pentru continuarea procedurii la data de 19 februarie 2010.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că B.P. SA a încheiat cu debitoarea SC L.P. SRL contractul de credit cu facilitate revolving plus nr. 4253, la data de 06 aprilie 2007, modificat prin patru acte adiţionale, pentru suma de 180.000 de lei. Rambursarea creditului a fost garantată prin încheierea contractului de garanţie reală mobiliară nr. 4890 din 06 aprilie 2007, a contractului de ipotecă nr. 1267 din 03 mai 2007 şi a contractului de ipotecă nr. 2648 din 10 septembrie 2007. Potrivit clauzelor contractuale, la data de 28 septembrie 2009, debitoarea îi datora creditoarei suma totală de 220.313,37 de lei, din care 172.864,79 de lei - credit restant, 47.142,53 de lei - dobânzi restante şi 306,05 de lei - comision restant. Creditoarea a solicitat să fie desemnat în calitate de administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iaşi S.P.R.L.
Faţă de cele reţinute, instanţa a constatat cererea ca fiind întemeiată, în considerarea valorii creanţei creditoarei ce depăşea valoarea prag de 30.000 de lei, prevăzută de art. 3 alin. (12) din Legea nr. 85/2006, debitoarea aflându-se în stare de insolvenţă prezumată, conform art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, prin aceea că nu a achitat datoria în termen de30 de zile de la scadentă.
In cadrul cererii formulate de creditoarea B.P. SA pentru deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC L.P. SRL, în temeiul dispoziţiilor art. 46-56 C. proc. civ., a formulat cerere de intervenţie în interes propriu S.T.M., prin care a solicitat să se constate că are drept de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 500 mp, situat în intravilanul satului Plăieşu comuna Timişeşti, judeţul Neamţ, pe care l-a cumpărat la 20 iulie 2000 de la garanţii ipotecari S.V. şi S.L., care ulterior, l-au ipotecat în favoarea creditorului B.P. SA, conform contractului de ipotecă nr. 1267 din 03 mai 2007.
Judecătorul sindic a respins cererea intervenientei ca inadmisibilă, motivat de faptul că nu există o legătură intrinsecă între obiectul intervenţiei - constatare drept de proprietate şi cel al cererii principale - deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC L.P. SRL şi pentru că, în acest cadru procesual se discută doar existenţa unor drepturi de creanţă asupra debitorului şi solvabilitatea acestuia, intervenienta având posibilitatea valorificării dreptului invocat, fie pe cale separată, fie prin formularea unei declaraţii de creanţă în cauză, după eventuala deschidere a procedurii, ori prin formularea unor contestaţii în cadrul procedurii lichidării, în măsura în care s-ar ajunge în această etapă.
Împotriva sentinţei civile nr. 1528/F din 27 noiembrie 2009, pronunţate de Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs, intervenienta în interes propriu S.T.M., considerând hotărârea atacată nelegală, motivat de faptul că prima instanţa nu a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea acţiunii în constatare cu care ea investise Judecătoria Târgu Neamţ şi pentru că nu i s-a dat posibilitatea propunerii probe.
Prin Decizia civilă nr. 448 din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de intervenienta S.T.M. cu motivarea că, instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a făcut o judicioasă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză. De asemenea, a reţinut că recurenta, în susţinerea pretenţiilor sale, a depus la dosar un înscris sub semnătură privată cu dată certă notarială, antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu S.V. şi S.L., iar prin acţiunea civilă aflată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamţ a solicitat să i se constate dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 500 mp, situat în intravilanul satului Plăieşu, comuna Timişeşti, judeţul Neamţ, în contradictoriu cu promitenţii vânzători.
S.T.M., pentru valorificarea dreptului său de proprietate asupra imobilului mai sus descris, a promovat pe rolul Judecătoriei Târgu Neamţ o acţiune în constatare, în contradictoriu cu pârâţii S.V. şi S.L., solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se perfecteze vânzarea-cumpărarea intervenită între ei prin antecontractul încheiat sub semnătură privată la 20 iulie 2000.
Prin sentinţa civilă nr. 1754 din 28 iunie 2010 pronunţată în dosarul nr. 3756/321/2009, ulterior rectificată prin încheierea nr. 345 din 5 octombrie 2010, Judecătoria Târgu Neamţ, în temeiul dispoziţiilor art. 969, art. 970, art. 1073, art. 1077 C. civ., a fost admisă acţiunea reclamantei S.T.M. împotriva pârâţilor mai sus arătaţi.
Instanţa a constat ca fiind perfectă vânzarea-cumpărarea având ca obiect locuinţa II din cărămidă, acoperită cu tablă, compusă din dormitor, bucătărie, două holuri în suprafaţă de 48 mp, cameră în suprafaţă de 40 mp, lipită de locuinţa părinţilor S.T. şi E. şi o construcţie în suprafaţă de 60 mp, împreună cu terenul aferent în suprafaţă de 500 mp, imobile situate în intravilanul satului Plăieşu, comuna Timişeşti, judeţul Neamţ şi a dispus că hotărârea ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
După momentul obţinerii sentinţei mai sus arătate, prin cererea înregistrată sub nr. 508/32/2010 pe rolul Curţii de Apel Bacău, S.T.M., în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 448 din 27 aprilie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 4052/103/2009 şi a sentinţei nr. 1528/F din 27 noiembrie 2003 pronunţate de Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ, în acelaşi dosar, ca fiind potrivnice sentinţei civile nr. 1754 din 28 iunie 2010 pronunţate de Judecătoria Târgu Neamţ în dosarul nr. 3756/321/2009.
Prin Decizia nr. 1179 din 5 noiembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 508/32/2010, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei materiale pe care a invocat-o din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă superioară în grad instanţelor care au pronunţat hotărârile potrivnice.
Cererea de revizuire este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pe care şi-a întemeiat revizuenta cererea: „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţa de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate."
Raportând hotărârile arătate de revizuenta ca fiind pretins potrivnice, la cerinţele impuse de textul legal menţionat, Înalta Curte reţine că, în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de norma legală pentru ca revizuirea să fie admisibilă.
Astfel, raţiunea reglementării revizuirii prevăzute în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, pentru a evita situaţia anormală de a nu putea fi puse în executare ca urmare a faptului că fiecare dintre părţi s-ar prevala de hotărârea care îi este favorabilă.
Această situaţie nu se regăseşte în cauza de faţă, având în vedere că între litigiile purtate în dosarele nr. 4052/103/2009 pe rolul Tribunalului Neamţ şi al Curţii de Apel Bacău şi litigiului soluţionat în cadrul dosarului nr. 3756/321/2009 de Judecătoria Târgu Neamţ, nu este întrunită condiţia triplei identităţi de obiect, cauză şi de părţi.
Prin soluţia cuprinsă în sentinţa nr. 1528/F din 27 noiembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ, şi prin Decizia civilă nr. 448 din 27 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, s-a tranşat cererea formulată de creditoarea B.P. SA pentru deschiderea procedurii insolvenţei privind pe debitoarea SC L.P. SRL, litigiu în care revizuenta S.T.M. a avut calitatea de intervenientă în interes propriu, iar prin sentinţa civilă nr. 1754 din 28 iunie 2010 pronunţată de Judecătoria Târgu Neamţ a fost soluţionată acţiunea în constatare, prin care, revizuenta S.T.M., în calitate de reclamantă a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.V. şi S.L., pronunţarea unei hotărâri prin care să se perfecteze vânzarea-cumpărarea intervenită între ei prin antecontractul încheiat sub semnătură privată la 20 iulie 2000.
Astfel, se reţine de către Înalta Curte că, întrucât între cele două litigii nu există identitate nici de obiect, nici de cauză şi nici de părţi şi ca urmare, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. De asemenea, reţine că, finalitatea textului legal amintit, aceea de a nu face imposibilă executarea silită prin existenţa unor hotărâri contradictorii, nu se regăseşte în cauză, având în vedere că sentinţa civilă nr. 1754 din 28 iunie 2010 pronunţată de Judecătoria Târgu Neamţ, fiind dată într-o acţiune în constatare, nu e susceptibilă de a fi pusă în executare silită.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire a Deciziei nr. 448 din 27 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 4052/103/2009, ca nefondată.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.T.M. împotriva Deciziei nr. 448 din 27 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 4052/103/2009, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 964/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1064/2011. Comercial → |
|---|
