ICCJ. Decizia nr. 995/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 995/2011
Dosar nr. 14378/118/2009
Şedinţa publică din 8 martie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înaintată la Tribunalul Constanţa şi înregistrată sub nr. 14378/118 din 23 decembrie 2009, reclamanta F. CONSTANTA a chemat în judecată pe pârâţii D.C. CONSTANŢA şi O.R.C. CONSTANŢA, solicitând să se constate nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a SC D.C. înregistrată la O.R.C. Constanţa la data de 07 decembrie 2009.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat în esenţă că, pârâta D.C. a ales, prin hotărârea atacată, un nou de consiliu de administraţie, însă în realitate, adunarea generală nu a avut loc, astfel că hotărârea adunării generale şi procesul - verbal încheiate sunt fictive; în argumentarea acestei susţineri reclamanta a arătat că au fost propuşi şi votaţi în calitate de membrii ai consiliului de administraţie persoane fizice care nu puteau fi aleşi în această calitate, după cum urmează: numitul B.P., născut Ia 09 februarie 1945, a decedat în urmă cu aproximativ 2 ani, numita M.M., a fost condamnată penal împreună cu fostul preşedinte al consiliului de administraţie – C.N., în acelaşi dosar, a fost propus şi votat în calitate membru al consiliului de administraţie, numitul B.Şt., care este administrator la altă societate comercială având acelaşi obiect de activitate, iar în ceea ce priveşte numiţii N.N., B.C. şi W.F. sunt administratori la societăţi comerciale ce îşi desfăşoară activitatea în Satul de Vacanţă, fiind astfel incompatibili, conform art. 47 alin. (1) din Legea nr. 1/2005.
Reclamanta a justificat interesul promovării acestei acţiuni prin faptul că, persoane tară drept şi împuternicite de adunarea generală a societăţii pârâte D.C. Constanţa, au semnat diverse acţiuni în contradictoriu cu F. CONSTANTA.
Prin întâmpinare, pârâta D.C. CONSTANTA a invocat excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată acţiunea reclamantei. In ce priveşte excepţia lipsei de interes al reclamantei în promovarea acţiunii, pârâta a susţinut că, invocarea unor acţiuni pe rol nu justifică un interes legitim, orice excepţie de procedură ori de fond putând fi invocate în acele acţiuni care nu sunt individualizate şi nu prin promovarea unei acţiuni în nulitatea unei hotărâri colective care urmăreşte un alt scop prin Legea nr. 1/2005 invocată.
Prin sentinţa civilă nr. 3336/ COM din 25 mai 2010, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a respins excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei şi a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului O.R.C. cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Prin aceeaşi sentinţă a admis excepţia lipsei de interes şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea reclamantei ca lipsită de interes, reţinându-se în considerentele sentinţei, în esenţă că, în ceea ce priveşte calitatea procesual activă, dată fiind natura juridică a nulităţii absolute, calitate procesual activă în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic îl are orice persoană interesată, care pretinde apărarea unui drept sau interes pe calea justiţiei.
Din această perspectivă, a reţinut instanţa de fond că, reclamanta are calitate procesual activă, ea pretinzând că, i-ar fi afectate interesele sale prin hotărârea atacată, întrucât persoanele care reprezintă societatea pârâtă au intentat acţiuni împotriva sa.
Într-o acţiune în constatarea nulităţii unei hotărâri a adunării generale a unei cooperative, nu poate sta în calitate de pârât O.R.C., câtă vreme nu este parte în raportul juridic dedus judecăţii, iar acţiunea nu cuprinde nici un capăt de cerere care să vizeze operaţiuni legate de O.R.C. şi hotărârea atacată nu implică în nici un fel O.R.C. Aşa fiind, tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a O.R.C. Constanta şi a respins cererea faţă de acesta, ca fiind promovată împotriva unei persoane tară calitate procesual pasivă.
Referitor la condiţia interesului legitim, instanţa de fond a constatat că prezenta acţiune nu îndeplineşte această cerinţă, interesul promovării unei acţiuni trebuie să fie legitim, în sensul că reclamantul trebuie să urmărească ocrotirea unui drept prevăzut de lege, care să fie în acelaşi timp şi juridic, însă un interes pur economic sau teoretic, nu ar putea sta la baza unei cereri promovate injustiţie.
În cauză, s-a constatat că, reclamanta a invocat un interes teoretic, respectarea Legii nr. 1/2005 în alegerea membrilor de conducere a societăţii pârâte.
Împrejurarea că societatea pârâtă, prin organele sale de conducere, a promovat acţiuni împotriva reclamantei, s-a considerat că, nu poate justifica un interes legitim pentru înlăturarea acelor organe de conducere.
Astfel, reclamanta nu şi-a justificat interesul legitim în promovarea acţiuni, motiv pentru care tribunalul a admis excepţia lipsei interesului al reclamantei şi a respins acţiunea reclamantei ca fiind lipsită de interes.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta F. CONSTANŢA şi pârâta D.C. CONSTANŢA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
l. Prin apelul declarat de pârâta F. CONSTANTA a criticat sentinţa după cum urmează:
- în mod greşit instanţa de fond a considerat că F. CONSTANŢA nu are interes în promovarea acţiunii, deoarece la retragerea apelantei pârâte D.C. (fostă C.) din asociaţie, a refuzat să predea de bunăvoie imobilele care constituiau fondul indivizibil;
- în mod greşit instanţa de fond a considerat că, O.R.C. Constanţa nu are calitate procesuală pasivă, întrucât acesta are în baza de date toţi administratorii societăţilor comerciale, având obligaţia să încunoştinţeze judecătorul delegat pentru faptul că, acelaşi B.Şt. a fost ales preşedinte al pârâtei D.C. Constanţa, contrar art. 47 alin. (1) din Legea nr. 1/2005.
Apelanta reclamantă a solicitat admiterea apelului, casarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la acelaşi tribunal.
2. Prin apelul declarat de pârâta D.C. CONSTANTA a criticat sentinţa tribunalului sub următoarele aspecte:
- în mod greşit tribunalul nu i-a acordat cheltuielile de judecată efectuate în fond, deşi au fost solicitate şi dovedite cu chitanţa nr. 411 din 05 martie 2010.
Apelanta pârâtă a solicitat schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul acordării cheltuielilor de judecată efectuate la prima instanţă.
Prin Decizia nr. 130/ COM din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamantă şi a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o în sensul că a obligat pe reclamantă la plata sumei de 3523 lei (2023 lei fond şi 1500 lei apel) cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat către pârâta D.C. Constanţa.
1. În ce priveşte apelul reclamantei:
S-a reţinut că susţinerile făcute de apelantă sub aspectul greşitei soluţionări a cauzei, prin admiterea excepţiei lipsei de interes în promovarea acţiunii şi respingerea acesteia ca fiind lipsită de interes, sunt nefondate deoarece, invocarea existenţei unor acţiuni pe rol nu justifică un interes legitim, dat fiind că orice excepţie de procedură ori de fond, poate fi invocată în acele acţiuni care nu pot fi individualizate şi nicidecum nulitatea unei hotărâri colective, cazul în speţă, aşa încât simpla existenţă a unor acţiuni pe rolul instanţelor, nu justifică interesul părţii deoarece, interesul promovării unei acţiuni trebuie să fie legitim, în sensul ca reclamantul să urmărească ocrotirea unui drept prevăzut de lege, dar care să fie în acelaşi timp şi juridic, deoarece interesul pur economic sau teoretic, nu poate fi fundamentul cererii de chemare în judecată.
Astfel, instanţa de apel a constatat că soluţia primei instanţe este legală în ceea ce priveşte interesul teoretic al reclamantei, în sensul respectării Legii nr. 1/2005 în alegerea membrilor de conducere ai societăţii intimate pârâte, împrejurarea că această pârâtă, prin organele sale de conducere, a promovat acţiuni împotriva apelantei reclamante, nu poate justifica un interes legitim pentru înlăturarea acelor organe de conducere.
De asemenea, instanţa de apel a constatat că apelanta reclamantă nu justifică interes legitim în desfiinţarea cu efect retroactiv a Hotărârii Adunării Generale, urmare a constatării nulităţii absolute, deoarece, chiar şi în cazul constatării unei nulităţi absolute a unui act juridic, condiţia interesului este o condiţie de fond.
Au fost înlăturate ca nefondate susţinerile apelantei reclamante referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a O.R.C., constatându-se că în mod corect a admis-o tribunalul, deoarece într-o acţiune în constatarea nulităţii unei hotărâri a adunării generale a unei cooperative, nu poate sta în calitate de pârât O.R.C., câtă vreme nu este parte în raportul juridic dedus judecăţii; în acelaşi sens, instanţa de apel a reţinut că acţiunea reclamantei, astfel cum a fost concepută, nu cuprinde nici un capăt de cerere care să vizeze operaţiuni legate şi aflate în competenţa exclusivă a O.R.C.
2. În ceea ce priveşte apelul naratei D.C. Constanta - Apelul declarat de pârâtă a vizat numai cheltuielile de judecată, pe care instanţa de apel le-a constatat îndreptăţite în raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., având în vedere soluţia de respingere a acţiunii reclamantei precum şi consemnările făcute în practicaua hotărârii, cu prilejul acordării cuvântului pe fond a părţilor, când această pârâtă a solicitat a-i fi acordate cheltuielile de judecată, însă prima instanţă a omis a o face, deşi a fost depus înscrisul doveditor, respectiv chitanţă de plată nr. 411 din 05 martie 2010.
Faţă de omisiunea instanţei de fond în raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., instanţa de apel a admis apelul, în parte, a acestei pârâte, în sensul schimbării sentinţei tribunalului, în sensul obligării apelantei reclamante F. CONSTANŢA la plata sumei de 3523 lei (2023 lei cheltuieli de judecată în fond şi 1500 lei cheltuieli de judecată în apel), reprezentând onorariu avocat către pârâta SC D.C.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile, deşi nu le menţionează expres, art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., după cum urmează:
1. Instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura și înţelesul vădit și neîndoielnic al acestuia, motiv de nelaşitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în susţinerea căruia arată că instanţa de apel nu a avut în vedere că acţiunea promovată are scopul de a desfiinţa hotărârea adunării generale din 7 decembrie 2009 cu obligarea pârâtei de a convoca o altă adunare generală în vederea alegerii în consiliul de administraţie (preşedinte și membri) persoane care îndeplinesc cerinţele imperative ale art. 46 si 47 din Legea nr. 1/2005; de asemenea, recurenta susţine că întrunirea acestei adunări generale s-a impus ca urmare a condamnării fostului preşedinte şi a fostului contabil şef, pentru administrarea frauduloasă a unui imobil din fondul indivizibil al F. aflat abuziv în posesia pârâtei. Prin urmare, recurenta a invocat un interes legitim în promovarea prezentei acţiuni sub aspectul că au fost alese în hotărârea a cărei nulitate se cere, persoane decedate şi persoane aflate sub interdicţia legală privind efectuarea de acte juridice vizând imobile din fondul indivizibil, aflate în proprietatea F. şi, care până în prezent, prin administratorii săi, refuză să predea această parte a patrimoniului (conform art. 177 din Legea nr. 109/1996 aplicabilă la data retragerii din F.).
Referitor la soluţia dată de instanţa de apel privind interesul, recurenta susţine că, în mod greşit s-a apreciat că are un interes teoretic, în opinia sa, interesul este pe deplin justificat, dovezile prezentate nu au fost luate în considerare de către cele două instanţe, prin care a demonstrat că toate acţiunile semnate de organele statutare aflate sub interdicţie se referă la fondul indivizibil, aflat în deţinerea abuzivă a pârâtei.
Totodată, instanţa de fond a îmbrăţişat apărarea pârâtei, în sensul că ar trebui contestate orice semnături ale aceleaşi acţiuni, nu solicitarea nulităţii desemnării organului aflat sub interdicţie considerat ca o hotărâre colectivă.
Or, reclamanta a făcut dovada că preşedintele administrator al pârâtei D.C. a încheiat un addendum la contractul de închiriere cu firma la care era asociat şi administrator SC F.F. SRL, fiind aceeaşi persoană fizică, iar într-un alt proces, asociatul administrator al SC F.F. SRL a acţionat în judecată pe pârâtă pentru unele îmbunătăţiri efectuate la imobilul din fondul indivizibil proprietatea F., iar administratorul preşedinte al pârâtei a acceptat fără obiecţiuni o sumă exagerată si frauduloasă.
Dar proba indiscutabilă este aceea că asociatul administrator a solicitat si administratorul preşedinte a acceptat (fiind de fapt o învoială a aceleaşi persoane) dreptul de retenţie asupra imobilului din fondul indivizibil, acceptat de instanţă, dar cu efecte juridice asupra imobilului proprietatea reclamantei.
Nici una dintre instanţe şi mai ales O.R.C. nu au analizat şi nici nu au motivat menţinerea în Consiliul de Administraţie al pârâtei a decedatului B.P. şi efectele juridice ale votului acestuia în Consiliul de Administraţie al pârâtei.
Faţă de considerentele expuse recurenta supune atenţiei instanţei de recurs aspecte vizând administrarea fondului indivizibil al F. în sensul că societatea pârâtă este condusă de persoane aflate sub interdicţie precum şi de un decedat.
2. Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în susţinerea căruia arată că a fost dată cu încălcarea art. 47 din Legea nr. 1/2005, iar hotărârea atacată va constitui autoritatea de lucru judecat prin care un decedat are drepturi depline în C.A., iar preşedintele administrator şi ceilalţi membri aflaţi sub interdicţia imperativă a art. 47 din Legea nr. 1/2005 pot îndeplini nestingheriţi acte de administrare asupra fondului indivizibil al F. aflat în deţinerea abuzivă(până în prezent) de către pârâtă.
Mai susţine că a fost încălcat şi art. 5 C. civ., întrucât hotărârea adunării generale este lovită de nulitate absolută, fiind încălcat un articol imperativ din Legea nr. 1/2005.
Pentru toate aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului şi trimiterea cauzei la prima instanţă pentru judecata în fond a cauzei.
Recursul este nefondat, conform considerentelor expuse în continuare :
1. - Referitor la primul motiv de recurs, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare a actului juridic dedus judecăţii, în sensul că acţiunea reclamantei a fost respinsă ca fiind lipsită de interes, deoarece aceasta nu-şi justifică interesul, nefiind personal şi direct, iar folosul practic urmărit prin declanşarea procedurii judiciare al reclamantei a fost un interes teoretic, respectiv de respectare a Legii nr. 1/2001 în alegerea membrilor de conducere a societăţii pârâte SC D.C. Constanţa, fără ca reclamanta să fie asociată cu aceştia.
Prin urmare, reclamanta nu a justificat un interes legitim pentru înlăturarea organelor de conducere ale pârâtei, ştiut fiind că interesul este legitim atunci când se urmăreşte afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, a unui interes ocrotit de lege şi potrivit scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut.
Cum reclamanta nu a făcut dovada unui interes legitim, instanţele constatând că reclamanta a invocat un interes teoretic, respectarea Legii nr. 1/2001 în alegerea membrilor de conducere a societăţii pârâte, iar împrejurarea că societatea pârâtă, prin organele sale de conducere, a promovat acţiuni împotriva reclamantei, s-a considerat că în mod corect, nu poate justifica un interes legitim pentru înlăturarea acelor organe de conducere.
2. - În ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în susţinerea căruia s-a arătat că au fost încălcate dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 1/2005 raportat la art. 5 C. civ., Înalta Curte urmează să-l respingă, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 1/2005: „Membrii consiliului de administraţie nu pot fi asociaţi, acţionari, administratori, directori executivi sau cenzori în societăţi comerciale care au acelaşi obiect de activitate cu cel al societăţii cooperative", iar potrivit aceluiaşi articol la alin. (2) prevede că: „Nerespectarea interdicţiei prevăzute la alin. (1) atrage revocarea din calitatea de membru al consiliului de administraţie şi, în funcţie de gravitatea abaterii, poate atrage excluderea din societatea cooperativă şi angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate".
Insă, în cauză, reclamanta nu a justificat un interes legitim, în desfiinţarea cu efect retroactiv a Hotărârii Adunării Generale, ca urmare a constatării nulităţii absolute a unei hotărâri a Adunării Generale. De altfel, chiar în ipoteza acţiunii de constatare a nulităţii absolute a unui act juridic, în speţă nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a societăţii pârâte înscrisă la O.R.C., la data de 7 decembrie 2009, condiţia interesului este o condiţie de fond, imperativă şi dirimantă.
Faţă de cele învederate, criticile vizând încălcarea dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 1/2005, urmează să fie înlăturate ca nefondate.
În consecinţă, în mod legal instanţa de apel a reţinut că, reclamanta - recurentă invocă un interes teoretic şi anume respectarea Legii nr. 1/2005 în ceea ce priveşte alegerea membrilor de conducere ai societăţii intimate - pârâte, fără ca reclamanta să fie asociată cu aceştia iar faptul că aceasta din urmă, prin organele sale de conducere, a promovat acţiuni împotriva reclamantei, nu poate justifica un interes legitim pentru înlăturarea acelor organe de conducere.
Pentru aceleaşi considerente se va înlătura critica recurentei referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 5 C. civ., raportat la dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 1/2005.
De asemenea, vor fi înlăturate şi celelalte critici formulate de recurentă vizând compunerea organelor de conducere a societăţii pârâte, precum şi cele vizând contractul de închiriere a pretinsului imobil, pentru aceleaşi considerente expuse anterior.
Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta F. Constanţa împotriva deciziei nr. 136/ COM din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi la 8 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 987/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2331/2011. Comercial → |
|---|
