ICCJ. Decizia nr. 2331/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2331/2011
Dosar nr. 9958/1/2010
Şedinţa publică din 15 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 208/110/2007, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC I. SA, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 374.603 lei reprezentând daune. Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie în contradictoriu cu E.O.M., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 374.603 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 208/2007 a Tribunalului Bacău a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială şi în temeiul dispoziţiilor art. 158 raportat la art. 10 pct. 4 C. proc. civ., cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului Bacău.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, sub nr. 20968/3/2007, iar prin sentinţa comercială nr. 11685 din 4 noiembrie 2008 a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta SC I. SA şi chemata în garanţie E.O.M. SA, ca neîntemeiată.
A fost respinsă ca lipsită de interes cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta, în contradictoriu cu E.O.M. SA.
Împotriva sentinţei nr. 11685/2008, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia comercială, a formulat apel reclamanta SC A. SRL, iar prin Decizia comercială nr. 339 din 1 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, a fost admis apelul formulat de reclamantă, a fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă acţiunea formulată de SC A. SRL, iar pârâta SC I. SA a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1.429.998 lei cu titlu de daune interese şi 9.935 lei cheltuieli de judecată. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin Decizia comercială nr. 1655 din 11 mai 2010, Înalta Curte a admis recursul declarat de pârâta SC I. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 339 din 1 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a fost casată Decizia recurată, cauza fiind trimisă pentru re judecare.
În motivarea deciziei, instanţa de casare a reţinut, în esenţă, că instanţa nu s-a pronunţat pe cererea de chemare în garanţie a SC E.O.M. SA situaţie în care în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Decizia a fost casată, cauza fiind trimisă la aceiaşi instanţă pentru soluţionarea cererii de chemare în garanţie corelat cu soluţia dată cererii principale.
După casarea cu trimitere, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, prin Decizia comercială nr. 410 din 21 octombrie 2010, a invocat din oficiu excepţia lipsei de interes a apelantei în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de chemare în garanţie, a fost admisă excepţia lipsei de interes şi în consecinţă a fost respins ca lipsit de interes apelul declarat de apelanta SC A. SRL împotriva sentinţei civile nr. 11685/2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de chemare în garanţie în contradictoriu cu intimatele SC I. SA şi SC E.O.M. SA.
În motivarea deciziei pronunţate în rejudecare, instanţa de apel a reţinut că apelanta reclamantă SC A. SA nu justifică un interes în a ataca soluţia dată de prima instanţă cererii de chemare în garanţie, în condiţiile în care nu există un raport juridic direct între reclamantă şi chemata în garanţie.
Numai pârâta SC I. SA ar fi fost interesată să atace soluţia dată de Tribunalul Bucureşti cererii de chemare în garanţie, însă aceasta nici nu a declarat apel, nici nu a aderat la apelul formulat de SC A. SRL.
Împotriva deciziei comercială nr. 410/2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a formulat recurs pârâta SC I. SA, prin care a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei recurate deoarece instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., prin nerespectarea deciziei de casare, evitând să se pronunţe asupra cererii de chemare în garanţie formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de apel, în rejudecare a ignorat dispoziţiile deciziei de casare, lăsând nesoluţionată pe fond cererea de chemare în garanţie a SC E.O.M. SA. Prin Decizia de casare s-a stabilit că în contextul schimbării în apel a sentinţei primei instanţe, în sensul admiterii cererii principale, păstrarea măsurii de respingere ca lipsită de interes a cererii de chemare în garanţie, apare ca necorelată cu soluţia dată cererii principale. Instanţa de apel încălcând dispoziţiile art. 315 a respins apelul ca lipsit de interes cu nesocotirea deciziei de casare.
Intimata SC E.O.M. SA, a formulat întâmpinare prin care solicită, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat, invocând totodată excepţia nulităţii arătând că motivele de recurs prezentate de recurenta SC I. SA nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, constată că este neîntemeiată întrucât recurenta s-a conformat dispoziţiilor înscrise în art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ., în cererea de recurs recurenta indicând temeiul de drept şi motivele de nelegalitate.
Analizând Decizia recurată în raport de criticile formulate, se constată că recursul este fondat.
Astfel, Înalta Curte, prin Decizia nr. 1655/2010, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel şi, mai mult, a dat indicaţii precise în legătură cu motivele casării respective pentru ca instanţa de fond să se pronunţe asupra cererii de chemare în garanţie.
Rejudecând cauza, instanţa de apel era obligată potrivit art. 315 C. proc. civ., să se conformeze indicaţiilor din Decizia de casare referitoare la cererea de chemare în garanţie.
Ignorând aceste indicaţii şi admiţând excepţia lipsei de interes a apelantei SC A. SRL (excepţie invocată din oficiu) curtea de apel a încălcat dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., fapt ce atrage casarea hotărârii ca fiind pronunţată cu încălcarea legii.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta SC I. SA, casează Decizia recurată şi trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a se conforma indicaţiilor din Decizia 1655/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv pentru a se pronunţa pe cererea de chemare în garanţie formulată de recurenta pârâtă SC I. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-chemată în garanţie E.O.M. SA IAŞI.
Admite recursul declarat de pârâta SC I. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 410 din 21 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a Vi-a comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 995/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2335/2011. Comercial → |
|---|
