ICCJ. Decizia nr. 901/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 901/2011
Dosar nr. 932/39/2010
Şedinţa publică din 1 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 138 din 22 iunie 2007, Tribunalul Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul formulat de pârâţii D.Ş. şi D.M.E., împotriva sentinţei nr. 330 din 29 ianuarie 2007 a Judecătoriei Rădăuţi şi a modificat sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii reclamantului D.S. Prin aceeaşi decizie, a fost respins recursul reclamantului D.S. ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că între părţi s-a încheiat o tranzacţie autentificată sub nr. 1437 din data de 4 aprilie 2005, din care rezultă că pârâţii au achitat reclamantului suma de 32.700 dolari S.U.A., pentru a intra în proprietatea apartamentului situat în Municipiul Rădăuţi, str. Piaţa Unirii, la data încheierii tranzacţiei reclamantul predând şi cheile apartamentului. Prin această tranzacţie, pârâţii s-au obligat ca în termen de o lună, respectiv până la 4 mai 2005, să evacueze spaţiul pe care îl ocupau în comuna Domeşti.
Constatând că obligaţiile reciproce asumate prin tranzacţie au fost executate, iar părţile au declarat că nu mai au nicio pretenţie una faţă de alta, instanţa a respins acţiunea reclamantului ca nefondată.
Împotriva deciziei sus-menţionate, a formulat cerere de revizuire, revizuentul D.S., iar prin Decizia nr. 2340 din 2 decembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Suceava.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 323 alin. (l) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere, astfel încât, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire revine Tribunalului Suceava.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs revizuentul D.S., solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 3, 4, 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului, anularea deciziei nr. 138 din 22 iunie 2007 a Tribunalului Suceava şi obligarea pârâţilor să-i pună la dispoziţie apartamentul menţionat în tranzacţie.
În motivarea recursului, recurentul a arătat, în esenţă, că tribunalul nu a avut în vedere la pronunţarea deciziei nr. 138 din 22 iunie 2007, faptul că nu exista o evaluare a unei persoane competente a spaţiului evacuat în luna aprilie-mai 2005. Totodată, s-a mai arătat că aceeaşi instanţă a schimbat actul juridic dedus judecăţii, în ceea ce priveşte obiectul acestuia, ce constituie o creanţă de 60.000 dolari S.U.A.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pentru care se critică hotărârea recurată şi dezvoltarea lor, sau după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata instanţei care a pronunţat hotărârea recurată.
Analizând cererea de recurs, în raport de prevederile art. 304 C. proc. civ., se constată că, deşi a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 4, 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., recurentul nu a dezvoltat nicio critică împotriva deciziei atacate, toate susţinerile sale referindu-se la soluţia cuprinsă în Decizia nr. 138 din 22 iunie 2007 a Tribunalului Suceava.
Cu toate acestea, analizând Decizia recurată, se constată că dezlegarea dată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, s-a fundamentat pe aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente cauzei.
Astfel, în mod corect s-a stabilit competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire, în favoarea Tribunalului Suceava, având în vedere dispoziţiile art. 323 alin. (l) C. proc. civ., potrivit cărora, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, revine instanţei care a pronunţat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se solicită.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, potrivit dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de recurentul D.S. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de revizuentul D.S. împotriva deciziei nr. 2340 din 2 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 895/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 546/2011. Comercial → |
|---|
