ICCJ. Decizia nr. 895/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 895/2011
Dosar nr.16548/3/2009
Şedinţa publică din 1 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul M.I. a chemat în judecată pe pârâta S.C.M. P., solicitând anularea parţială a Hotărârii nr. 1/2009 a adunării generale ordinare a S.C.M. P. (respectiv prevederile art. l, 2, 4, 6 şi 9) şi a cererii de înscriere menţiuni de la O.R.C.T.B. cu nr. 164053 din 02 aprilie 2009 privind înregistrarea acestei hotărâri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, arătând că reclamantul a fost prezent la adunarea generală a membrilor cooperatori din 18 martie 2009 şi a votat „pentru" toate materialele prezentate potrivit ordinii de zi, astfel că faţă de prevederile art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 şi art. 23 alin. (3) din actul constitutiv al societăţii, reclamantul nu are dreptul să atace în justiţie hotărârea adunării generale, întrucât nu a votat „împotrivă".
Prin sentinţa comercială nr. 37 din 5 ianuarie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamantul a atacat cu acţiune în anulare Hotărârea nr. 1/2009 a Adunării Generale Ordinare a membrilor cooperatori a S.C.M. P., că potrivit tabelului de prezenţă reclamantul a fost prezent la adunarea generală, din procesul-verbal al adunării rezultând că reclamantul M.I., deşi a tăcut anumite precizări, a votat în favoarea tuturor propunerilor aflate pe ordinea de zi, iar toate materialele au fost aprobate cu unanimitatea voturilor membrilor prezenţi, că procesul verbal al adunării reprezintă mijlocul de probă cu privire la prezenţa membrilor cooperatori şi a modului în care aceştia au votat în adunare.
Prima instanţă a mai reţinut că, deşi la termenul din 27 octombrie 2009 a încuviinţat reclamantului proba cu martori pentru ca acesta să dovedească afirmaţia că a votat împotriva măsurilor adoptate la pct. 1, 2, 4, 6 şi 9 de pe ordinea de zi, reclamantul nu a indicat martorii propuşi, astfel că la termenul din 05 ianuarie 2010 a dispus decăderea din proba încuviinţată, că din probele administrate reiese fără dubiu că reclamantul a luat parte la adunarea generală şi a votat favorabil propunerile de pe ordinea de zi, astfel că faţă de prevederile art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 şi art. 23 alin. (3) din actul constitutiv al S.C.M. P., reclamantul nu are legitimare procesuală pentru a ataca cu acţiune în anulare hotărârea adunării generale.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
În motivarea apelului formulat, reclamantul a arătat că tribunalul a admis în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale active, că hotărârea S.C.M. P. a fost adoptată cu încălcarea art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005, menţiunile procesului-verbal din cu privire la modul în care a votat apelantul fiind eronate, deoarece a votat „împotriva" măsurilor adoptate, că procesul-verbal a fost întocmit ulterior datei de 18 martie 2009 şi nu în şedinţa adunării generale, că la termenul de judecată din nu a putut prezenta martorii deoarece s-au făcut presiuni asupra lor de către partea adversă şi că, deşi martorii propuşi de pârâtă erau prezenţi, fără temei instanţa a revenit asupra probei, astfel că nu s-a putut stabili situaţia de fapt referitoare la întocmirea procesului-verbal şi a consemnărilor privitoare la modul în care a votat reclamantul.
Prin Decizia nr. 294 din 15 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, a respins, ca nefundat, apelul reclamantului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut că potrivit încheierii de şedinţă din 27 octombrie 2009, prima instanţă a pus în discuţia părţilor, excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a încuviinţat părţilor, în combaterea acestei excepţii, proba testimonială. La următorul termen de judecată -5 ianuarie 2010, instanţa a dispus decăderea reclamantului din probă, în temeiul art. 168 alin. (2) C. proc. civ.
A mai reţinut instanţa că susţinerile apelantului în sensul că instanţa de fond nu a avut rol activ sunt nefondate, întrucât potrivit art. 129 alin. (l) C. proc. civ., părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător şi să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (l) acelaşi cod, precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările, iar potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere în faţa judecăţii trebuie să o dovedească.
În speţă, afirmaţia potrivit căreia asupra martorilor apelantului s-au făcut presiuni nu a fost probată, astfel cum nu au fost probate nici afirmaţiile referitoare la votul negativ al apelantului şi faptul că procesul verbal s-ar fi întocmit ulterior datei de 18 martie 2009. În ceea ce priveşte critica referitoare la neaudierea de către prima instanţă a martorilor propuşi de pârâtă, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 1191 alin. (2) C. civ., nu se poate primi o dovadă cu martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecţionării actului, chiar cu privire la o sumă ce nu depăşeşte 250 lei.
În ceea ce priveşte votul reclamantului, s-a reţinut că în mod corect a stabilit prima instanţă că aşa cum rezultă din tabelul de prezenţă, reclamantul a fost prezent la adunarea generală, semnând tabelul la poziţia 41. De asemenea, din procesul-verbal al adunării rezultă că reclamantul, deşi a făcut anumite precizări, a votat în favoarea tuturor propunerilor aflate pe ordinea de zi, iar toate materialele au fost aprobate cu unanimitatea voturilor membrilor prezenţi.
S-a mai reţinut că reclamantul avea posibilitatea să invoce procedura falsului, prevăzută de dispoziţiile art. 177 şi urm. C. proc. civ., dacă a apreciat că procesul-verbal a fost întocmit ulterior şedinţei adunării generale, însă nu a procedat astfel. în ceea ce priveşte excepţia invocată, s-a reţinut că potrivit art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005, hotărârile adunării generale contrare prevederilor prezentei legi şi ale actului constitutiv pot fi atacate în justiţie în termen de 15 zile de la data menţionării în registrul comerţului, de oricare dintre membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală şi au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea generală.
Împotriva deciziei sus menţionate, a declarat recurs reclamantul M.I., solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
În argumentarea criticilor formulate, recurentul-reclamant a reiterat susţinerile din apel şi a arătat, în esenţă, că prima instanţă a admis în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale active, fără a avea rol activ, conform dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. A susţinut recurentul că la termenul din 5 ianuarie 2010, fiind în imposibilitate de prezentare a martorilor propuşi spre audiere, instanţa a dispus decăderea sa din probă, însă nu au mai fost audiaţi nici martorii propuşi de pârâtă.
S-a mai susţinut de către recurent că această măsură a dus la soluţionarea greşită a cauzei, tară ca instanţa să intre în cercetarea fondului, încălcând dispoziţiile art. 129 alin. (l) şi (5) C. proc. civ., iar probele administrate în cauză nu demonstrează că reclamantul ar fi votat „pentru", că procesul-verbal a fost întocmit ulterior şi votul său, în mod deliberat a fost consemnat „pentru" şi nu „împotrivă".
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., are de regulă, în vedere, încălcarea legii de drept substanţial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situaţia de fapt dedusă judecăţii sau extinderea normei de drept la situaţii neaplicabile în speţă.
Din această perspectivă şi în raport de dispoziţiile legale ce reglementează calea de atac extraordinară a recursului, ca fiind o cale de atac de reformare, nedevolutivă, este de observat că susţinerile recurentului vizează aspecte ce ţin de administrarea probatoriilor şi stabilirea situaţiei de fapt, atribut al instanţelor de fond, ce nu pot face obiectul analizei instanţei învestită cu soluţionarea recursului.
Este adevărat că, potrivit art. l29 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Nu se poate reţine însă, în speţă, încălcarea principiului rolului activ al instanţei, deoarece potrivit încheierii de şedinţă din 27 octombrie 2009, a fost încuviinţată proba testimonială ambelor părţi şi i s-a pus în vedere reclamantului ca în termen de 5 zile să depună la dosarul cauzei, lista cu numele martorilor propuşi, în vederea citării acestora. La termenul din 5 ianuarie 2010, constatând că reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor cuprinse în încheierea menţionată anterior, în mod corect instanţa a dispus decăderea acestuia din proba solicitată, în temeiul dispoziţiilor art. 168 alin. (2) C. proc. civ.
Rolul activ al instanţei nu înseamnă încălcarea principiului disponibilităţii şi contradictorialităţii, deoarece obligaţia de a-şi proba apărările revine reclamantului, potrivit dispoziţiilor art. l 169 C. civ., instanţa neputând să se substituie voinţei părţilor, în sensul de a produce probe acestora, astfel încât, nu poate fi imputată instanţei, lipsa de diligentă a reclamantului, în dovedirea susţinerilor sale. în acelaşi sens, sunt şi dispoziţiile art. 129 alin. (l) C. proc. civ., potrivit cărora părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător şi să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (l), precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
Aşa fiind, se constată că instanţa de control judiciar a dovedit pe deplin respectarea dispoziţiilor legale menţionate anterior, în concordanţă cu dispoziţiile art. 6 pct. l din C.E.D.O., potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, potrivit dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamantul M.I., împotriva deciziei nr. 294 din 15 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vi-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 893/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 901/2011. Comercial → |
|---|
