Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9674/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9674/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 19-08-2014 în dosarul nr. 582/197/2014
ROMANIA
JUDECATORIA BRASOV
DOSAR NR. 582 /197/2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9674
Ședința Camerei de Consiliu din 19.08.2014
Instanța constituită din:
Președinte – C. M. – judecător
Grefier – A. L. C.
Pe rol este soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect „cerere de valoare redusă”, formulată de reclamanta . în contradictoriu cu partea pârâtă ..
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, în condițiile art. 1029 din C.proc.civ.
S-a expus referatul cauzei, după care:
În baza art. 131 alin. 1 raportat la art. 1027 si art. 107 din C.proc.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze deduse judecății.
Având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța, în baza art. 255-258 din C.proc.civ., încuviințează pentru partea reclamantă proba cu înscrisuri, apreciind că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată si o retine spre soluționare.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. cererea de chemare in judecata înregistrată la data de 15-01-2014 pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, reclamanta ., P. REP LEGALa solicitat instantei, în contradictoriu cu pârâta, ., P. REP LEGAL, obligarea acestuia la plata sumei de 2880 lei, reprezentând contravaloare facturile fiscale nr._/2013 și_/2013, cu dobânda legală și cheltuieli de judecata.
Reclamantul a formulat această solicitare pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă (art. 1025 și următoarele din C.proc.civ.), formularul adecvat fiind completat și transmis pârâtului, care însă nu a remis instanței formularul de răspuns.
In dovedirea cererii, reclamantul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1025-1032 din C.proc.civ.
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 200 de lei.
Conform art. 1029 alin 3 din C.proc.civ., după primirea formularului de cerere completat corect, instanța a trimis pârâtei formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului de cerere și de copii de pe înscrisurile depuse de reclamantă.
Partea pârâtă, nu a depus și nici nu a trimis formularul de răspuns completat corespunzător, sau copii de pe înscrisurile de care înțeleg să se folosească și nici nu au răspuns prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, în termen de 30 de zile de la comunicarea actelor prevăzute la alin. (3), așa cum prevăd dispozițiile art.1029 alin 4 din C.proc.civ.
Instanța, în baza art. 260 din C.proc.civ., a administrat proba cu inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit prevederilor contractuale in forma simplificata, pârâta și-a asumat obligația de a achita integral și la termen contravaloarea mărfii livrate de reclamantă.
Facturile fiscale_/2013 și_/2013 emise de reclamant (fila 8,9 din dosar) confirmă executarea de către reclamant a operațiunilor constând în predare marfă.
Paratul nu a contestat existența și întinderea datoriei sale, după cum nu a probat eventuala plată a sumelor restante invocate de reclamant, prin producerea chitanțelor liberatorii corespunzătoare. Deopotriva, nu a opus reclamantului vreo excepție de executare a contractului.
Instanța constată că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate.
In drept, instanta retine ca dispozitiile art. 1025 din C.proc.civ. prevad urmatoarele: “Prezentul titlu se aplica atunci cand valoarea cererii, fara a se lua in considerare dobanzile, cheltuielile de judecata si alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 de lei la data sesizării instanței”.
Din conținutul acestei reglementari, rezulta ca prima condiție privește creanța creditorului, a cărui obligație corelativa trebuie sa constea in îndatorirea debitorului de a plati o suma de bani.
A doua condiție de admisibilitate a cererii de declanșare a procedurii consta in existenta unui înscris prin care se poate face dovada creanței pretinse de către creditor.
A treia condiție speciala de admisibilitate priveste caracterul lichid si exigibil al creanței.
In acest sens, art. 662 C. proc. civ., definește creanța certa ca fiind aceea a cărei existenta neîndoielnică rezulta din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat.
De asemenea, instanța mai retine ca art. 1270 din NCC prevede: “contractul valabil încheiat are putere de lege intre partile contractante”. F. de împrejurarea ca, in materia obligațiilor de rezultat-cum este și cazul obligației de a plăti o sumă de bani-sarcina probei se împarte intre reclamant si parat (astfel încât primul probează existenta obligației, paratului incumbandu-i sarcina dovedirii indeplinirii acestuia-iar paratul nu a făcut nicio proba in acest sens, astfel cum prevede art. 10 din C. proc. civ.), instanța retine ca acesta, desi a beneficiat de serviciul in litigiu, nu a achitat la scadenta contravaloarea integrala a facturilor fiscale emise de reclamant, încălcând astfel obligația contractuala, respectiv dispozițiile art. 1270 NCC.
F. de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază ca, in speță, partea reclamantă a făcut dovada existentei unei creanțe certe, lichide si exigibile pe care o are împotriva debitorului, fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii prin care s-a declanșat procedura cu privire la cererile de valoare redusa.
Așadar, creditorul prin actele depuse la dosarul cauzei a dovedit că este titularul unei creanțe a cărei obligație corelativă consta in îndatorirea paratului de a plăti o suma de bani, creanța fiind certă (existenta ei rezultând din chiar înscrisul constatator al creanței), lichida (cuantumul ei fiind determinat prin înscrisul ce o constata, respectiv 2880 lei, reprezentând contravaloare facturi fiscale_/2013 și_/2013) si exigibilă (fata de împrejurarea ca termenul prevăzut in favoarea debitorului s-a împlinit).
Instanța a acordat valoare probatorie înscrisurilor produse de partea reclamantă, în susținerea pretențiilor sale, acestea având natura juridică a unor înscrisuri sub semnătură privată, apte a face dovada pretențiilor bănești deduse prezentei judecăți.
Pârâta nu a tăgăduit existența raportului juridic obligațional stabilit între părți, necontestând conținutul actului juridic constatator al acordului de voință al părților.
Pe de altă parte, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale. Potrivit art. 1535 alin. 1 C.civ, „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți, sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic”.
Având în vedere și dispozițiile art. 3 alin. 1 din OG 13/2011, instanța apreciază că și creanța constând în plata dobânzii legale de la data scadenței-29-09-2013 și până la achitarea efectivă a debitului este o creanță certă - cuantumul său fiind determinat legal, lichidă și exigibilă, pe cale accesorie, astfel că debitorul datorează creditoarei și dobânda legală aferentă debitului principal, calculată de la data de 29-09-2013 și până la data plății efective.
Fiind in culpa procesuala, in baza art. 1031 din C.proc.civ., instanta il va obliga pe parat, ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 200 de lei taxă judiciară de timbru cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciara de timbru.
În ceea ce privește pretenția de 892,8 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, acesta este neîntemeiată, instanța constată că nu a fost depusă anexa 1 despre care se face vorbire în contractul de mandat_/2013 pentru a putea verifica dacă prezenta creanță face obiectul acestui contract, iar actul depus cu titlul de înștiințare de plată nu face dovada achitării vreunei sume, nefiind depus ordinul de plată ce putea face dovada achitării acestei sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare in judecata formulată de partea reclamantă, ., P. REP LEGAL cu sediul ales in BRASOV, I. M., nr. 60, în contradictoriu cu partea pârâtă, ., P. REP LEGAL, cu sediul în ., nr. 377A.
Obligă pe pârât la plata sumei de 2880 lei, reprezentând contravaloare debit principal și a dobânzii legale calculate de la data de 29-09-2013 și până la data plății efective.
Obligă pe parat la plata sumei de 200 lei către reclamant reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge restul pretențiilor.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Dată în camera de consiliu.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19-08-2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. A. L. C.
Red. C.M. / 19.08.2014/4 ex.
Dact. A.C./ 19.08.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 221/2014. Judecătoria BRAŞOV | Pretenţii. Sentința nr. 24/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
