Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 18/R/COM
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A împotriva sentinței civile nr.2342/15.10.2007, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Arad nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată prin lichidator judiciar Expert A și creditorii intimați Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Inspectoratul Teritorial d e Muncă A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în baza art.242 al.2 pr.civ. și nemaifiind alte cereri formulate și excepții invocate se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2342 din 15.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, judecătorul sindic a respins cererea formulată de ANAF - prin DGFP a județului A, în contradictoriu cu debitoarea SC SA, societatea în lichidare judiciară reprezentată prin lichidator judiciar Expert A, pentru evaluarea și valorificarea terenurilor aferente construcțiilor constând în două șoproane metalice, evidențiate în CF 5475/A Judecătorul sindic a mai aprobat vânzarea celor două construcții conform raportului de evaluare și valorificare și al dispozițiilor Codului d e Procedură civilă și a Legii nr. 85/2006 dar nu mai puțin de 50 % din prețul stabilit de evaluator.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că la data de 10.10.2007, creditoarea ANAF - prin DGFP a jud. A, a solicitat includerea în raportul de evaluare existent la dosarul cauzei, terenurile aferente, în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990, actualizată, coroborate cu disp. nr.HG 834/1991, precum și valorificarea acestor terenuri împreună cu clădirile construite pe aceste terenuri, creditoarea nemotivând cererea în fapt, invocând doar textele celor două acte normative, anexând la cerere extrasul de CF nr. 5475/A al localității
Prin raportul de activitate lichidatorul judiciar și-a precizat poziția față de această solicitare, ceilalți creditori opunându-se adoptării unui plan de vânzare care să includă această operațiune, poziția lor fiind consemnată în Procesul verbal al Adunării Creditorilor din data de 10.10.2007 și reafirmată în ședința publică din 15.10.2007.
Analizând cererea creditoarei ANAF - prin DGFP A, rapoartele lichidatorului judiciar, extrasul de carte funciară și toate celelalte documente de la dosar care au legătură cu cererea, judecătorul sindic a constatat următoarele:
SC. SA - societate în lichidare judiciară, și-a încetat activitatea cu mult timp înainte de a fi supusă procedurii insolvenței, că la momentul deschiderii acestei proceduri, societatea nu mai era administrată administratorii fiind indisponibili, conform raportului privind cauzele apariției stării de insolvență, administratorul fiind grav bolnav, administratorul era plecat din țară iar administratoarea a fost desemnată în această calitate fără acordul său, atacând încheierea de la ORC de pe lângă Tribunalul, mai mult, aceasta a arătând că semnătura de pe acte i-a fost falsificată și nu îi aparține.
S-a mai constatat că din anul 2001 societatea a înregistrat pierderi continue, profitul realizat în anul 2003, de 4.149 lei fiind insuficient pentru redresarea activității, iar din anul 2005 societatea nu a mai depus la organele abilitate bilanțurile contabile, situație datorită căreia și activele societății au scăzut continuu și drastic, fiind supusă executării silite pentru creanțele bugetare chiar de creditoarea DGFP
După cum se poate constata din extrasul de CF nr. 5475/A I, averea debitoarei a fost mult mai însemnată decât în prezent, însă terenul aferent construcțiilor este proprietatea Primăriei
Din raportul de activitate al lichidatorului judiciar rezultă că nu a putut intra în posesia documentelor prevăzute de art. 28 din Legea insolenței, documente care nu se află depuse nici la dosarul cauzei dar cu toate acestea lichidatorul a făcut demersuri la diferite organisme, instituții, servicii și a intrat în posesia unor documente care atestă faptul că debitoarea nu este și proprietara terenurilor de sub construcții, chiar dacă în anul 1993 început demersurile pentru a aduce în proprietatea sa aceste terenuri pe baza HG 834/1991, demersuri nefinalizate, potrivit evidențelor OCPI
Mai mult, lichidatorul a făcut și alte demersuri, cu această ocazie constatând că în cadrul Primăriei I este pregătită deja documentația de parcelare necesară valorificării acestor terenuri prin vânzare, având în vedere poziția strategică a acestor terenuri, situate lângă de a localității I, lichidatorul judiciar arătând că pentru a putea face demersurile necesare aducerii în proprietatea debitoarei a terenurilor de sub construcții, chiar și în condițiile în care ar intra în posesia acrelor acestei societăți, ar fi necesare fonduri, deoarece aceste demersuri implică niște costuri destul de mari legate de taxele legale datorate statului, onorariile experților care să întocmească lucrarea topografică și refacerea întregii lucrări de carte funciară și cadastru, fonduri care nu există dat fiind faptul că singurele bunuri existente în patrimoniul debitoarei sunt cele două șoproane metalice.
Față de situat de fapt expusă, judecătorul sindic a apreciat că măsura cerută de creditoarea DGFP A este costisitoare și cu un rezultat incert, poate chiar păgubos, deoarece, fiind deja o altă documentație, ar exista posibilitatea ca terenurile să fie vândute înainte de a putea fi finalizată lucrarea topografică, că dacă lichidatorul ar începe demersurile, ar fi posibil să se izbească de refuzul Primăriei I care are interesul de a obține un profit de pe urma terenurilor iar o procedură judiciară ar putea să se întindă mult în timp și să nu aibă finalitatea scontată datorită bunei credințe a eventualilor cumpărători ai terenurilor, mai ales că o notare privind interdicția de vânzare nu este posibilă, existând mai multe construcții înscrise în CF, având mai mulți proprietari iar situația de CF este schimbată și, nu în ultimul rând, există chiar și un pericol real de invocare a accesiunii imobiliare de către cumpărătorii terenurilor, deoarece în practica judiciară a Tribunalului Arad în materie de faliment au mai apărut asemenea situații, cum ar fi cauza privind pe Agroindustriala.
Este evident că orice demers ar fi îngreunat de lipsa actelor, imposibil de refăcut, dar și de lipsa fondurilor bănești necesare, în condițiile în care devin aplicabile disp.art. 4 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Cum la momentul respectiv terenurile de sub construcții nu sunt în proprietatea debitoarei, cel mai oportun ar fi ca cele două șoproane să fie vândute de îndată, cu atât mai mult cu cât pe plan local se cunoaște intenția de vânzare a terenurilor de către Primăria I și interesul pentru construcții ar putea fi mai mare tocmai pentru a se putea obține și terenul, ulterior, pe baza dreptului de preemțiune, dar contra unui preț, demers care însă nu este însă unul profitabil pentru procedura de lichidare judiciară.
Față de aceste considerente, văzând disp.art. 116 alin.1 din Legea nr. 85/2006, văzând că Adunarea Creditorilor nu a putut adopta o hotărâre datorită atitudinii creditorului dominant ce face să devină inaplicabile disp.art. 116 alin.2 din Legea insolvenței, judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului judiciar și a celorlalți creditori și a încuviințat vânzarea bunurilor din averea debitoarei, potrivit regulamentului prezentat de lichidatorul judiciar.
Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs creditoarea Direcția Finanțelor Publice a județului A, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii cererii.
În motivare se arată că hotărâr4ea atacată este nelegală și netemeinică.
În fapt, SC SA (fostă ) deține în proprietate două hale metalice identificate în CF nr. 5475/A I top 2779/a/f, 2779/b/f, 2780/f, 2781/A/F, 2780/b/f/, situate în localitatea I,-, cu terenul intravilan aferent.
Potrivit prevederilor art.1 din HG nr. 834/1991:
"Terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului d e resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea publică județeană".
De asemenea, art.5 din HG nr. 834/1991 dispune:
"Organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului d e resort, precum și autoritățile administrative publice județene vor elibera societăților comerciale certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, potrivit modelului stabilit de organele prevăzute la art.2. Aceste certificate sunt supuse regimului de publicitate imobiliar".
Așa cum s-a menționat și în sentința atacată, debitoarea SC SA (fostă ) a început în anul 1993 demersuri pentru a aduce în proprietatea sa aceste terenuri aferente clădirilor, aflate în patrimoniul acesteia, în baza Legii nr. 15/1990 coroborată cu HG. Nr. 834/1991. Creditoarea recurentă apreciază că în situația finalizării acestor demersuri, activele debitoarei vor avea o valoare mult superioară celei actuale, existând posibilitatea de a fi acoperite în întregime datoriile societății.
Consideră că valorificarea celor două hale metalice care aparțin debitoarei împreună cu terenul aferent acestora este în beneficiul tuturor creditorilor societății, fiind posibilă recuperarea, în întregime, a creanțelor datorate de către societatea debitoare.
Lichidatorul judiciar al debitoarei a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
În motivare lichidatorul judiciar susține că din punct de vedere teoretic este de acord cu cererea creditoarei însă, din punct de vedere practic propunerile creditoarei nu pot fi puse în aplicare pentru următoarele considerente:
Urmare a demersurilor efectuate de lichidator la OCPI I au fost identificate în CF 5475/A I - top 2779/a/f, 2779/b/f, 2780/f, 2781/a/f, 2781/b/f 2 șoproane metalice aflate în proprietatea debitoarei, precum și o schiță de identificare a incintei în care se află amplasate șoproanele susmenționate.
înscrise în CF-ul 5475/A I au fost notate ca fiind în proprietatea debitoarei falite, trecând apoi parțial în proprietate privată prin executările silite succesive la care a fost supusă în timp debitoarea. Cele 2 șoproane metalice au rămas neexecutate de creditorii debitoarei și în acest mod au ajuns să rămână însă în proprietatea acesteia la momentul deschiderii procedurii.
În aceste condiții, având în vedere prevederile Legii 15/1990 și a HG nr. 834/1991, lichidatorul a identificat posibilitatea (teoretică) de a efectua demersuri pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor susmenționate.
În vederea verificării posibilităților de obținere a certificatului susmenționat, lichidatorul a aplicat procedura standard pentru societățile care se află în situație similară cu a debitoarei în speță, verificând la toate nivelele prevăzute de HG 834/1991 și respectiv CRITERIILE Nr. 2665 din 28 februarie 1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, eventuala întocmire a documentației.
Unul dintre vecinii terenului este uzina de aflată în subordinea Primăriei locale și în aceste condiții (față de cele prezentate anterior cu privire la intenția Primăriei de valorificare a terenului incintei), lichidatorul consideră că demersurile pentru efectuarea operațiunilor topografice sunt compromise. Se menționează faptul că lipsa unei semnături pe procesul-verbal de vecinătate conduce la respingerea documentației topografice de către OCPI.
S-a considerat că întocmirea întregii documentații este imposibilă datorită lipsei unor piese importante cum ar fi: inexistența Ordinului de numire a comisiei de evaluare, inexistența proceselor verbale de vecinătate și imposibilitatea practică de obținere a acestora, etc.
În perioada executărilor silite la care a fost supusă debitoarea înainte de momentul deschiderii procedurii nu s-a pus problema reglementării situației juridice a terenurilor aferente activelor care au fost supuse executării, deși în acea perioadă debitoarea era în stare de funcționare și existau pârghiile legale și economice necesare demarării acestor demersuri.
Debitoarea se găsește în procedura falimentului neavând resursele financiare necesare efectuării tuturor demersurilor susmenționate.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Legea 85/2006 organele care aplică procedura trebuie să asigure celeritatea acesteia.
Lichidatorul a considerat ca oportună măsura valorificării activelor debitoarei în situația în care acestea se găseau la momentul deschiderii procedurii.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu în limitele conferite de art. 306 alin.2 proc.civ. Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos, că recursul declarat nu este fondat, urmând a fi respins.
Actele dosarului confirmă că debitoarea deține în proprietate două hale metalice, terenul aferent fiind proprietatea Statului Român iar societatea a inițiat demersuri pentru a aduce în proprietatea sa aceste terenuri. Considerând că în situația finalizării acestor demersuri, activele debitoarei vor avea o valoare mai mare, creditoarea DGFP a jud. Aas olicitat evaluarea și valorificarea terenurilor aferente construcțiilor. Judecătorul sindic a apreciat că măsura cerută este costisitoare și cu un rezultat incert.
Având în vedere că în temeiul art.11 din legea insolvenței, judecătorul sindic este degrevat de atribuțiile străine activității jurisdicționale, oportunitatea acestor decizii este atributul creditorilor. Și întrucât creditoarii trebuie să manifeste interes maxim cu privire la soarta debitoarei ajunsă în dificultate, pentru realizarea acestui deziderat, art.17 din lege prevede atribuțiile și actele comitetului creditorilor. Prin urmare, judecătorul sindic neavând prerogative sub acest aspect, oportunitatea măsurii cu impact deosebit asupra averii debitoarei și implicit a intereselor creditorilor, trebuia analizată de comitetul creditorilor în calitatea sa de organ deliberativ al procedurii și nu de judecătorul sindic.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de creditoare împotriva hotărârii judecătorului sindic apare ca nefondat urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A împotriva sentinței civile nr.2342/15.10.2007, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Arad nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.15.02.08
Tehnored 2 ex./18.02.2008
Instanță fond: Tribunalul Arad
Jud.
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae Șerban, Marian
