Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 17/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 17/R/COM
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către debitoarea R & M Internațional T împotriva sentinței civile nr.478/13.09.2007, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Timiș nr-, în contradictoriu cu creditoarea intimată T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în baza art.242 al.2 pr.civ. și nemaifiind cereri formulate și excepții invocate se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 478/13.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, judecătorul sindic a admis cererea creditoarei SC SA în contradictoriu cu debitoarea R & M Internațional T și a deschis procedura generală de insolvență împotriva R & M Internațional, în temeiul art. 34 din Legea privind procedura de insolvență, văzând și prevederile OUG nr. 86/2006 a fost numit administrator judiciar Societatea & care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 25 din lege, stabilind pentru acesta un onorariu de 3.000 lei, a cărui plată se va face din fondurile speciale aflate în administrarea UNPIR T în acest sens; în temeiul art. 107 din Legea privind procedura de insolvență a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului SC INTERNAȚIONAL SRL asociaților, acționarilor, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art. 109 din Legea privind procedura de insolvență, precum și tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi, fixând termen pentru depunerea creanțelor la 15 octombrie 2007 iar termen limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 22 octombrie 2007, fixat termen pentru depunerea eventualelor contestații la 30 octombrie 2007, pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 07 noiembrie 2007, fixat data ședinței adunării creditorilor la 15 noiembrie 2007 și a convocat creditorii debitorului, a fixat primul termen după deschiderea procedurii la 28 noiembrie 2007, dispus trimiterea notificărilor către toți creditorii debitorului, de către administratorul judiciar; în temeiul art. 4 din Legea privind procedura de insolvență a dispus deschiderea de către debitor a unui cont bancare din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii, în caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către administratorul judiciar, eventualele disponibilități bănești fiind păstrarea într-un cont special de depozit bancar.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că cererea având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței a fost comunicată debitorului la data de 29.03.2007 și că nu s-a formulat contestație, potrivit art. 33 alin.6 din Legea privind procedura insolvenței, că debitorul se află în încetare de plăți, stare de fapt dovedită cu titlul executoriu depus la dosarul cauzei, că, creditorul are o creanță comercială certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului a cărei valoare depășește suma de 10.000 lei de la a cărei scadență au trecut mai mult de 30 de zile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC INTERNAȚIONAL SRL, criticând-o ca fiind nelegală, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună admiterea recursului așa cum a fost formulat ca fiind întemeiat și fondat, modificarea în tot a sentinței comerciale nr. 478/13.09.2007 pronunțată în dosar nr-, rejudecarea cauzei în fond și respingerea cererii privind deschiderea procedurii insolvenței formulată de SC SA în temeiul Legii nr. 85/2006 ca fiind nefondată.
Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs debitoarea, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii.
În motivare se arată că hotărârea judecătorească atacată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, sens în care învederează următoarele aspecte:
Cererea societății comerciale creditoare nu întrunește condițiile legale pentru a putea declanșa procedura insolvenței nefiind respectate prevederile art. 3 pct.12 din Legea nr. 85/2006. Astfel, cuantumul minim al creanței, pentru a se putea introduce o cerere de declanșare a procedurii insolvenței este de 10.000 lei. În raport cu această valoare prag, cererea societății creditoare este inadmisibilă motiv pentru care se impune admiterea recursului, rejudecarea cauzei în fond și respingerea cererii formulate ca inadmisibilă.
Prin cererea formulată de creditoare, aceasta solicită achitarea unei alte sume decât cea rezultată din titlul executoriu pe care îl invocă, motiv pentru care debitoarea recurentă arată că suma de 9.921,62 lei nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Pentru ca un creditor să fie îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este necesar să dețină o creanță certă, lichidă și exigibilă, ori în speță cuantumul este altul decât cel dispus prin titlul de creanță invocat.
Mai mult, din conținutul hotărârii judecătorești atacate nu se înțelege, cu claritate, care este persoana juridică creditoare titulară a cererii introductive, întrucât odată se face referire la SC SA T iar altă dată la SC SRL T, cu precizarea că înscrisurile prezentate de reclamantă, care o fi ea, nu conțin elemente suficiente care să permită stabilirea obligației de plată.
Toate aceste aspecte duc la o situație incertă în ceea ce privește cuantumul și întinderea creanței.
Față de cele menționate debitoarea recurentă solicită Instanței de Control Judiciar să constate că recursul este fondat, admiterea acestuia așa cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii judecătorești atacate, rejudecarea cauzei în fond, respingerea acțiunii comerciale formulate de societatea comercială reclamantă. În drept invocă prevederile art. 304 pct.9, 304 indice 1.proc.civ. prevederile art. 1169 cod civil și prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
În motivare se arată că pragul prevăzut de Legea nr. 85/2006 a fost îndeplinit datorită faptului că debitul inițial a fost de 9.921,62 lei la care s-au mai adăugat penalități de întârziere de 0,25 %/zi, pe o perioadă de 530 de zile, la care se mai adaugă cheltuieli de judecată, precum și cheltuieli de executare silită.
Din prisma art. 379 alin.4 rezultă faptul că penalitățile de 0,25 %/zi constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă, având în vedere că acestea au fost prevăzute în Ordonanța 1500/15.02.2006 a Judecătoriei Timișoara. Aceste penalități sunt în cuantum de 13.146,15 lei.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu în limitele conferite de art. 306 alin.2 proc.civ. Curtea constată, conform considerentelor ce se vor exprima mai jos, că recursul declarat nu este fondat urmând a fi respins. Judecătorul sindic a stabilit în mod corect starea de fapt și a aplicat tot astfel dispozițiile Legii nr. 85/2006, în speță nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 proc.civ. invocat de recurentă.
În conformitate cu prevederile art. 31 alin.1 coroborat cu art. 3 pct.1 și 12 din legea insolvenței, creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar neplata datoriei este consecința stării de insolvență a debitorului.
Critica recurentei referitoare la faptul că întinderea creanței nu a atins valoarea - prag, iar suma de 9.921,62 lei nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă este nejustificată.
Materialul probator administrat în cauză confirmă că intimata creditoare este titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile față de debitoare, creanța fiind constatată prin hotărâre judecătorească investită cu formulă executorie și este în sumă de 9.921,62 lei cu 0,25 %/zi penalități de întârziere, 36,9 lei cheltuieli de judecată la care se adaugă cheltuielile de executare silită în cuantum de 200 lei.
Cu actul instanței, creditoarea face astfel dovada creanței sale împotriva debitoarei, cuantumul acesteia depășind valoarea prag de 10.000 lei (RON).
În privința creanței, judecătorul sindic în mod corect a reținut că sunt îndeplinite condițiile legale care justifică aplicarea procedurii insolvenței. Actele dosarului confirmă certitudinea creanței, aceasta având o existență neîndoielnică ce rezultă din hotărârea instanței, câtimea ei este determinată, iar termenul de plată a expirat. De asemenea, neplata la scadență este consecința stării de insolvență a debitoarei aflată în încetare de plăți timp de mai bine de 30 de zile ca urmare a lipsei fondurilor bănești din averea sa. Deși pentru a răsturna prezumția de insolvență, îi revine debitoarei sarcina probei, aceasta nu a uzat de dispozițiile art. 33 alin. (6) din lege, respectiv nu a contestat că ar fi în stare de insolvență.
Față de cele de mai sus, Curtea apreciază că hotărârea judecătorului sindic este legală și temeinică, recursul declarat urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de debitoarea R & M Internațional T împotriva sentinței civile nr. 478/13.09.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Timiș nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.15.02.2008
Tehnored 2 ex.15.02.2008
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae Șerban, Marian
