Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 174/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 174/R-
Ședința publică din 15 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
Judecător: - - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în, județul V împotriva sentinței nr. 992/08.11.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - creditoare BANCA COMERCIALĂ - SUCURSALA G, cu sediul în Tg. J,-, județul G și intimata - debitoarePRIN RL., cu sediul în Rm., str. G-ral, -,. G,.2, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul - pârât personal și consilier - juridic pentru intimatata - creditoare, lipsă fiind intimata - debitoare.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea chitanței fiscale nr. 41885/15.02.2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești, în sumă de 19,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 1,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care.
Părțile, având pe rând cuvântul arată că nu au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Recurentul - pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru intimata - creditoare, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 16 aprilie 2007, reclamanta Banca Comercială Română - Sucursala Județeană Gac hemat în judecată pe pârâtul, în calitatea sa de administrator al, pentru a fi obligat să plătească acestei societăți suma de 5.305.410,16 lei.
În motivare s-a arătat că pârâtul în calitate de administrator al agentului economic aflat în stare de insolvență a contribuit la încetarea de plăți săvârșind faptele prevăzute de art.137 lit.d și e din Legea nr.64/1995, în sensul că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și cu ocazia inventarului făcut nu s-a mai constatat existența bunurilor ce aparțineau societății.
Prin sentința comercială nr.992/2007, Tribunalul Vâlceaa admis acțiunea și a antrenat răspunderea personală a pârâtului față de debitoarea în faliment pentru suma de 5.305.450,16 lei, reținând săvârșirea faptei prevăzute de art.137 lit.
Astfel, instanța a apreciat că fostul administrator nu a ținut contabilitatea firmei în conformitate cu legea, așa cum a reținut și lichidatorul în raportul întocmit, observându-se și că la cererea unui alt creditor a mai fost antrenată răspunderea pârâtului pentru 3 miliarde lei vechi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și 10 din Codul d e procedură civilă și susținând în esență următoarele:
- în mod greșit instanța a dat eficiență raportului întocmit de lichidatorul judiciar și nu a dispus efectuarea unei expertize contabile, așa cum s-a solicitat în întâmpinare, pentru a se observa că au fost înregistrate în contabilitate creditele obținute de la.;
- procedând în acest mod instanța nu a intrat în cercetarea fondului și de aceea se impune ca hotărârea să fie desființată.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
O primă observație care se impune este aceea că dispozițiile art.304 pct.10 din Codul procedură civilă au fost abrogate prin Legea nr.219/2005.
Este adevărat că pârâtul a depus la dosar pentru termenul din 8 noiembrie 2007 o întâmpinare (fila 32), în care însă nu a cerut nici o probă, limitându-se în a susține că a înregistrat creditele acordate de reclamanta-intimată și oricum aceasta știa situația financiară la data când a acordat împrumuturile.
În măsura în care pârâtul nu a solicitat nici un fel de probe, iar la dosarul cauzei există lucrarea întocmită de lichidatorul numit în falimentul, respectiv raportul privind cauzele de insolvență (filele 7-13), iar concluziile cuprinse în acesta nu au caracter contradictoriu, instanța nu era obligată să dispună din oficiu administrarea altor dovezi.
De altfel, așa cum corect a observat instanța de fond și în judecata anterioară în care reclamantă a fost V (filele 14-15) s-a reținut cu privire la aceeași activitate a pârâtului de fost administrator al, că acesta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Concluzia practicianului în lichidare cuprinsă în raportul întocmit și care reține săvârșirea faptei prev.de art.137 lit.d din Legea nr.64/1995, este susținută nu numai de înregistrarea sau nu a creditelor obținute de la., dar și de alte încălcări ale Legii nr.82/1991, care nu sunt contestate de către recurent.
Față de toate aceste considerente se apreciază că recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței nr.992/8.11.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - creditoare BANCA COMERCIALĂ - SUCURSALA și intimata - debitoare PRIN RL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./4.03.2008
GM/2 ex.
Jud.fond;
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Gina Achim
