Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 608/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 608
Ședința publică din 9 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Direcția Fiscală a Municipiului T împotriva încheierii din data de 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată T, reprezentată prin lichidator judiciar Ferm Consult
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în baza art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă și considerând pricina lămurită, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 21.02.2008 în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Timișa respins cererea de repunere în termenul de declarare a creanței formulată de Direcția Fiscală a Municipiului T, acordând, totodată, termen de judecată la data de 08.05.2008 pentru continuarea administrării procedurii de insolvență, urmând ca lichidatorul judiciar să efectueze demersurile care se impun în această fază a procedurii și să continue recuperarea creanțelor deținute de debitoare față de terți, precum și să valorifice bunurile acesteia.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a constatat că deși antecesorul instituției petente a fost notificat în condițiile stabilite de lege referitoare la deschiderea procedurii insolvenței, la dosar existând dovada primirii notificării, acesta nu a înțeles să formuleze declarație de creanță. Având în vedere și caracterul special al procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, tribunalul a apreciat că nu este întemeiată și nici permisă de legea procedurală repunerea în termen, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 75 din acest act normativ, iar o disfuncționalitate a instituției creditoare nu justifică nicidecum admiterea solicitării formulate.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Direcția Fiscală a Municipiului T solicitând admiterea cererii sale de repunere în termen privind declararea creanței bugetare și înscrierea acesteia, așa cum va fi stabilită ca urmare a efectuării inspecției fiscale, în creditorilor.
În motivare s-a arătat că instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, a respins cererea sa reținând că aceasta nu este întemeiată, legea procedurală nepermițând o repunere în termen, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar numit în cauză a notificat instituția recurentă prin Serviciul impunere clădiri, terenuri, taxe auto, alte taxe din cadrul Primăriei Municipiului T, în vederea declarării unor eventuale creanțe bugetare datorate de societatea debitoare aflată în procedura falimentului. Însă, această notificare nu a cuprins toate informațiile (denumire, adresă, cod de înregistrare fiscală) necesare pentru identificarea contribuabilului în baza de date a serviciului menționat, motiv pentru care a fost remisă practicianului adresa nr. E 22006--/ 25.04.2006, care a rămas fără răspuns din partea acestuia. În lipsa informațiilor menționate, instituția recurentă nu a putut identifica societatea debitoare și, ca atare, nu a fost în măsură să stabilească obligațiile acesteia față de bugetul local.
Direcția Fiscală a Municipiului T este o un serviciu public cu personalitate juridică aflat în subordinea Primarului Municipiului T, înființat potrivit nr. 125/24.04.2007, cu competențe în materie fiscală. În această calitate a formulat cererea de repunere în termen, atât pentru eventuale creanțe anterioare dobândirii personalității juridice (înființării), cât și pentru somațiile nr. 2482/14.12.2006 nr. 2272/30.11.2007. Aceste somații au fost transmise Biroului contencios din cadrul direcției fiscale la data de 20.02.2008, întrucât societatea debitoare se află în procedura falimentului, astfel că executarea silită de către organele de specialitate din cadrul primăriei nu mai este posibilă, conform prevederilor Legii nr. 85/2006.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și Legea nr. 85/2006.
În probațiune a depus la dosar adresa nr. E 22006--/25.04.2006 (fila 5), somațiile nr. 2482/14.12.2006 nr. 2272/30.11.2007 (filele 6-8), titlul executoriu nr. 2251/30.11.2007 (fila 9), declarații pentru stabilirea taxei asupra mijloacelor de transport și situații nominale privind stabilirea acestei taxe (filele 10-15).
Debitoarea intimată, reprezentată prin lichidatorul judiciar Ferm Consult T, deși legal citată, nu s-a prezentat la dezbateri, însă a formulat întâmpinare (filele 20-21) prin care a solicitat respingerea recursului creditoarei ca fiind netemeinic și nelegal, pentru următoarele motive:
La deschiderea procedurii falimentului față de T, în temeiul art. 75 și 76 din Legea nr. 64/1995, republicată, în vigoare la acea dată, lichidatorul a notificat creditorii debitoarei, comunicându-le termenul limită de depunere a opozițiilor la hotărârea de deschidere a procedurii, respectiv data de 20.03.20006, termenul de soluționare al acestora, respectiv data de 30.03.2006, precum și termenul limită pentru depunerea creanțelor împotriva averii debitorului, care a fost stabilit pentru 15.03.2006. De asemenea, practicianul a arătat că declarația de creanță trebuie să cuprindă numele/denumirea creditorului, cuantumul creanței, temeiul acesteia, drepturile de preferință sau eventuale garanții și va avea anexate acte justificative ale creanței și garanțiile constituite, două exemplare din declarație urmând să fie depune la Tribunalul Timiș. Termenul de verificare al creanțelor, întocmire, afișare și comunicare a tabelului preliminar a fost fixat la 15.04.2006, iar cel de definitivare la 27.04.2006.
Titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului de 15.03.2006 este decăzut din drepturi, conform art. 90 din Legea nr. 64/1995, republicată.
Notificarea privind deschiderea procedurii falimentului la debitoare a fost înregistrată la Primăria Municipiul T sub nr. E 22006--/17.02.2006. În afara termenului de depunere a creanțelor, Municipiul Tac omunicat lichidatorului judiciar, prin adresa de răspuns nr. E 22006--/25.04.2006, că nu poate identifica societatea comercială. Încă de la acea dată instituția recurentă era decăzută din drepturi, conform articolului menționat, care se regăsește, sub o altă numerotare, și în Legea nr. 85/2006.
Aceeași notificare a fost comunicată tuturor creditorilor, fără ca aceștia să fi sesizat lichidatorul judiciar sau instanța că nu pot identifica debitorul, creditorii interesați depunând cereri de creanță în termenul legal.
La termenul de judecată din 06.12.2007, aproape la doi ani de la primirea notificării lichidatorului, Direcția Fiscală a Municipiului Tad epus la dosarul de insolvență o cerere de repunere în termen și a solicitat acordarea unui nou termen pentru depunerea declarației de creanță, cerere respinsă în mod corect de către judecătorul-sindic, care a constatat că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006, identificarea debitorului făcându-se de această dată fără informații suplimentare.
Tabelul definitiv al creanțelor față de societatea debitoare a fost stabilit prin decizia civilă nr. 292/08.03.2007 pronunțată în dosarul nr. - de Curtea de APEL TIMIȘOARA, hotărâre care este irevocabilă, ceea ce presupune că orice modificare a tabelului, la acest moment, ar fi nelegală.
În drept a invocat prevederile art. 75 și 76 din Legea nr. 85/2006.
În probațiune a anexat, în copie, decizia civilă nr. 292/08.03.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. - (filele 22-24), extras din publicația făcută în ziar (fila 25) și notificarea adresată instituției recurente (fila 26).
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 3041din Codul d e procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta nu este fondat, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală, în conformitate cu prevederile incidente în cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 75 și 76 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările ulterioare, în prezent abrogată prin Legea nr. 85/2006, act normativ care reia aceste prevederi în cuprinsul art. 61 și 62, în urma deschiderii procedurii, administratorul va trimite o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor în conformitate cu art. 33 sau art. 39 ori, după caz, întocmită în condițiile art. 40, debitorului și oficiului registrului comerțului sau, după caz, registrului societăților agricole unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea mențiunii. Dacă creditorii cu sediul sau cu domiciliul în străinătate au reprezentanți în țară, notificarea va fi trimisă acestora din urmă. Notificarea prevăzută la alin. 1 se va publica totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulație, și ea va cuprinde: a) termenul limită de depunere, de către creditori, a opozițiilor la hotărârea de deschidere a procedurii, pronunțată ca urmare a cererii formulate de debitor, în condițiile art. 38 alin. 1, precum și termenul de soluționare a opozițiilor, care nu va depăși 10 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora; b) termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, precum și cerințele pentru ca o creanță înregistrată să fie considerată valabilă; c) termenul de verificare a creanțelor, întocmire, afișare și comunicare a tabelului preliminar al creanțelor, care nu va depăși 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. b); d) termenul de definitivare a tabelului creanțelor, care nu va depăși 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. c); e) locul, data și ora primei ședințe a adunării creditorilor. Ședința de întrunire a adunării creditorilor va fi convocată la un termen situat în primele 10 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. 1 lit. d). În funcție de circumstanțele cauzei și pentru motive temeinice, judecătorul-sindic va putea hotărî o majorare a termenelor prevăzute la alin. 1 lit. b), c) și d) cu maximum 30, 15, respectiv 15 zile.
Așa cum rezultă din actele de la dosar, lichidatorul judiciar al debitoarei T - Ferm Consult T - a notificat potențialii creditori ai societății falite, printre care și Serviciul impunere clădiri, terenuri, taxe auto, alte taxe - persoane juridice din cadrul Primăriei Municipiului T, în vederea declarării unor eventuale creanțe bugetare, notificarea fiind înregistrată la această instituție sub nr. E 22006--/17.02.2006, în cuprinsul notificării fiind menționat în mod expres că termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creanță împotriva averii debitoarei este data de 15 martie 2006, aspecte necontestate de recurentă, ba chiar recunoscute în cuprinsul cererii formulate.
Cu toate acestea, prin adresa nr. E 22006--/25.04.2006, Primăria Municipiului Tac omunicat practicianului că pentru identificarea contribuabililor, în conformitate cu prevederile art. 137 pct. 5 din nr.OG 92/2003, republicată, este strict necesar să se menționeze, pe lângă denumire și adresă, și Codul d e înregistrare fiscală, altfel fiindu-i imposibil să determine eventualele obligații ale acestora către bugetul local.
Este adevărat că la dosar nu există vreun răspuns al lichidatorului la această solicitare formulată de creditoare, însă se poate lesne observa că instituția recurentă s-a adresat practicianului la mai mult de o lună după expirarea termenului limită de declarare a creanțelor care a fost stabilit în cauză pentru data de 15 martie 2006. Ca atare, în mod just prin întâmpinarea depusă reprezentantul intimatei debitoare a arătat că recurenta, în afara termenului de depunere a creanțelor a comunicat lichidatorului judiciar că nu poate identifica societatea comercială pentru care s-a făcut respectiva notificare, încă de la acea dată instituția creditoare fiind decăzută din drepturi.
Conform art. 90 din Legea privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 76 alin. 1 lit. b), este decăzut, cât privește creanțele respective, din următoarele drepturi: 1. dreptul de a participa și de a vota în cadrul adunării creditorilor; 2. dreptul de a participa la distribuirile de sume în cadrul reorganizării și falimentului; 3. dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare, ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase, decăderea putând fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acțiune sau excepție, acest text fiind preluat și de noua Lege a insolvenței în art. 76.
Pe de altă parte, este de reținut faptul că la termenul de judecată din 6 decembrie 2007, deci la aproape doi ani de la primirea notificării, instituția recurentă, fără nicio precizare suplimentară din partea lichidatorului (mai precis spus, fără menționarea codului d e înregistrare fiscală al debitoarei T, pentru că denumirea și sediul persoanei juridice au fost trecute în cuprinsul notificării, contrar celor susținute de creditoare prin cererea de recurs) a reușit în cele din urmă să identifice acest contribuabil și să-i determine obligațiile față de bugetul local, solicitând, fără niciun temei legal, judecătorului-sindic să-i admită cererea de repunere în termenul de declarare a creanței, cerere care în mod just a fost respinsă de tribunal cu motivarea că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 75 și 76 din Legea insolvenței, o disfuncționalitate în cadrul instituției creditoare neputând justifica admiterea solicitării sale.
Față de cele arătate, sentința tribunalului fiind temeinică și legală, iar recursul instituției creditoare nefondat, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea îl va respinge conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie, în speță nefiind incident motivul de recurs invocat (art. 304 pct. 9).
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Direcția Fiscală a Municipiului T împotriva încheierii din data de 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată T, reprezentată prin lichidator judiciar Ferm Consult
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. - 19.09.2008
Tehnored. - 23.09.2008
2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător-sindic:
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
