Rezoluțiune contract. Decizia 606/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 606
Ședința publică din 9 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - - GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva încheierii de ședință din data de 22.06.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată Asociația Reșița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și considerând pricina lămurită, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 22.06.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C-S, având în vedere că reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță prin încheierea de ședință din data de 25.05.2007, respectiv aceea de a îndeplini procedura de citare cu pârâta Asociația Reșița prin publicitate, în baza art. 1551din Codul d e procedură civilă a suspendat judecarea cauzei comerciale având ca obiect rezoluțiune contract de vânzare-cumpărare și pretenții.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B motivând că, în fapt, prin încheierea de ședință din 27.10.2006 instanța de fond a dispus suspendarea judecării pricinii pentru neîndeplinirea de către instituția recurentă a obligației fixate în sarcina sa prin încheierea din 13.10.2006, comunicată părții la data de 17.10.2006.
Prin adresa nr. 8917/02.04.2007 reclamanta a solicitat tribunalului repunerea cauzei pe rol având în vedere îndeplinirea obligațiilor care i-au fost stabilite, judecarea pricina fiind reluată pentru data de 25.05.2007. Din informațiile obținute de pe site-ul instanței cauza a fost amânată la 22.06.2007 atât în vederea îndeplinirea procedurii de citare cu asociația pârâtă prin publicitate și prin afișare la ușa instanței, cât și pentru ca reclamanta să fie recitată cu un exemplar din încheierea de la acel termen.
Cu toate acestea, instituția recurentă nu a fost nici citată pentru termenul din 22.06.2007 și nici nu i-a fost comunicată încheierea menționată, dosarul fiind suspendat la acel termen de judecată.
În aceste condiții, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B arată că prin necomunicarea actelor procedurale i-a fost încălcat unul dintre drepturile procesuale general recunoscute - dreptul la apărare, fiind pusă în situația de a nu își putea formula apărările în cauză. Or, potrivit art. 85 din Codul d e procedură civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel, în speța de față fiind aplicabile dispozițiile comune citate, neexistând nici o lege specială care să deroge de la acestea. Așadar, judecătorul fondului, încălcând flagrant respectivele norme, la termenul din 22.06.2007 a dispus suspendarea judecății.
Totodată, prin încheierea din data de 25.05.2007 tribunalul a mai dispus citarea pârâtei și prin afișare la ușa instanței. Deci, procedura de citare cu Asociația Reșița a fost legal îndeplinită și pentru termenul din data de 22.06.2007, ceea ce constituie încă un motiv care nu justifica suspendarea cauzei.
Mai mult decât atât, au fost încălcate ulterior și dispozițiile art. 266 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora hotărârea se va comunica părților, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. Instanța de fond, nesocotind aceste prevederi, nu a comunicat reclamantei nici până în prezent încheierea de suspendare pentru ca această instituție să-și exercite drepturile procedurale, în sensul fie de a ataca respectiva hotărâre, fie de a se conforma dispozitivului ei. Astfel, recurenta necunoscând motivele pentru care tribunalul a dispus din nou suspendarea judecării cauzei și necunoscând în mod oficial nici măsura luată de instanță la acea dată, a fost în imposibilitate de a îndeplini orice act procedural, care ar fi dus la dezlegarea pricinii.
În drept a invocat prevederile art. 2441din Codul d e procedură civilă.
Pârâta intimată Asociația Reșița, legal citată, nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9, în care se încadrează motivele invocate de instituția reclamantă, potrivit alin. 3 al art. 306, și cele ale art. 3041din Codul d e procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta nu este fondat, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală, în conformitate cu prevederile incidente în cauză.
Astfel, potrivit art. 1551din Codul d e procedură civilă, ând constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate, dispozițiile art. 1083referitoare la plata de despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânare fiind aplicabile și în această situație. La cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. 1 au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua, prevederile art. 155 alin. 2, care statuează că upă o asemenea amânare, judecata, dacă părțile nu stăruiesc, va fi suspendată și nu va fi redeschisă decât după plata sumelor prevăzute de legea timbrului pentru redeschiderea pricinilor, aplicându-se în mod corespunzător.
Prin încheierea recurată Tribunalul C-S a dispus supendarea judecării cererii formulată de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, în contradictoriu cu pârâta Asociația Reșița, având ca obiect rezoluțiune contract de vânzare-cumpărare de acțiuni și plata unor despăgubiri pentru neîndeplinirea de către instituția recurentă a obligației, stabilită în sarcina sa prin încheierea de ședință de la termenul din 25.05.2008, de a îndeplini procedura de citare cu partea chemată în judecată prin publicitate, și prin publicarea citației, în conformitate cu art. 95 din Codul d e procedură civilă, într-un ziar mai răspândit, întrucât la mai multe termene de judecată nu s-a reușit îndeplinirea în mod legal a procedurii de citare față de această persoană juridică la sediul indicat de reclamantă atât prin acțiunea introductivă, cât și prin cererea de repunere pe rol nr. 14.292/24.05.2006, depusă la instanță la data de 29.05.2006.
Articolul menționat statuează următoarele: când reclamantul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, președintele instanței va dispune citarea acestuia prin publicitate. Citarea prin publicitate se face afișându-se citația la ușa instanței. se publică și în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit, în cazurile în care președintele tribunalului sau completului de judecată apreciază că o asemenea măsură este necesară. Afișarea, precum și publicarea citației în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai răspândit se fac cu cel puțin 15 zile înainte de data fixată pentru judecată, în cazurile urgente, președintele tribunalului sau completului de judecată putând reduce acest termen la 5 zile. Dacă pârâtul se înfățișează și dovedește că a fost citat prin publicitate cu rea-credință, toate actele de procedură ce au urmat încuviințării acestei citări vor fi anulate, reclamantul putând fi sancționat cu amendă și obligat la despăgubiri, potrivit legii.
Din analiza acestui text se poate deduce cu ușurință că pentru realizarea procedurii de citare cu pârâtul al cărui domiciliu sau sediu nu este cunoscut, dacă judecătorul cauzei apreciază că o asemenea măsură este necesară, se impune publicarea citației și în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit.
Ca atare, susținerile recurentei privitoare la faptul că în mod nelegal tribunalul ar fi dispus suspendarea judecății întrucât la termenul din 22.06.2007 asociația pârâtă a fost citată prin publicitate prin afișarea citației la ușa instanței, deși reale, nu prezintă relevanță juridică deoarece singurul în măsură să aprecieze dacă este sau nu suficientă afișarea citației la ușa instanței este judecătorul cauzei. Or, în speță, tribunalul a apreciat că o asemenea măsură nu constituie o garanție suficientă pentru asigurarea unui proces echitabil, motiv pentru care a stabilit în sarcina instituției reclamante obligația de a efectua demersurile necesare în vederea publicării citației emise pe seama pârâtei Asociația Reșița și într-un ziar mai răspândit.
De altfel, încă din data de 03.10.2006 judecătorul fondului a apreciat că în prezenta cauză se impune citarea asociației pârâte, pentru fiecare termen de judecată, prin publicitate în condițiile tezei a II-a a alin. 2 al art. 95 din Codul d e procedură civilă, sens în care a comunicat reclamantei în scris acest lucru atât prin adresa de la fila 91, cât și prin adresa din 16.10.2006 (fila 96 dosar de primă instanță).
De asemenea, dat fiind faptul că obiectul recursului de față este încheierea de suspendare a judecății pronunțată în data de 22.06.2007, orice referiri la alte încheieri de ședință exced cadrului procesual și nu pot fi avute în vedere de instanța de control judiciar.
În ceea ce privește critica referitoare la necomunicarea actelor procedurale, respectiv a încheierii atacate, precum și necitarea reclamantei pentru termenul din 22.06.2007, ceea ce ar fi dus la încălcarea dreptului său la apărare și la imposibilitatea de a-și formula apărările în cauză, Curtea reține următoarele:
Într-adevăr, potrivit art. 85 din Codul d e procedură civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel. De asemenea, și art. 1551din același cod pretinde, implicit, ca părții reclamante să-i fie aduse la cunoștință obligațiile stabilite de instanță în cursul judecății, pentru că altfel nu i se poate reține vreo culpă în desfășurarea defectuoasă a procesului și, în consecință, nu se poate dispune suspendarea judecății cu titlu de sancțiune.
Însă, recurenta în mod eronat susține că pentru termenul de judecată fixat pentru data de 22.06.2007 nu ar fi fost citată, în dosarul de fond existând dovada de îndeplinire a procedurii sale de citare, pe procesul-verbal fiind menționată atât persoana căreia i s-a înmânat citația, cât și aplicată ștampila instituției. Pe de altă parte, odată cu citația reclamantei i-a fost comunicată și încheierea de la termenul din 25.05.2007, existând dovada trimiterii acestui act de procedură (fila 114 din dosarul de primă instanță). Așadar, judecătorul fondului, prin suspendarea procesului nu a încălcat în nici un fel respectivele norme ci, din contră, a făcut o justă aplicare a lor, măsura dispusă prin încheierea de ședință din 22.06.2007 fiind una legală.
Nu în ultimul rând, nici afirmațiile privitoare la încălcarea de către tribunal a dispozițiilor art. 266 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, care statuează că hotărârea se va comunica părților, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului nu pot fi primite în condițiile în care încheierile de suspendare a judecății nu trebuie comunicate părților, deoarece pentru curgerea termenului de exercitare a căii de atac împotriva acestora nu se impune comunicarea actului de procedură.
Sub acest aspect, trebuie avut în vedere faptul că, în conformitate cu art. 2441din același cod, asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs, recursul putându-se declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.
Față de cele reținute, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, iar recursul reclamantei nefondat, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea îl va respinge conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva încheierii de ședință din data de 22.06.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată Asociația Reșița.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.- 19.09.2008
Tehnored. - 22.09.2008
2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
