Spete procedura insolventei. Decizia 609/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 609
Ședința publică din 9 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - - GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 212//28.02.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată C, reprezentată prin lichidator judiciar T, creditoarea intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și intimații Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România - Filiala T și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că la data de 18.07.2008 fostul administrator al debitoarei a depus concluzii scrise, la care a anexat două ordine de plată, un document de depunere numerar și un certificat de atestare fiscală, iar la 04.09.2008 și lichidatorul judiciar a depus concluzii scrise.
Instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și considerând pricina lămurită, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra excepției de tardivitate a recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 212/ din 28.02.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C-S a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar T și a dispus, în temeiul art. 131 din Legea insolvenței, închiderea procedurii falimentului debitoarei și radierea acesteia din registrul comerțului de sub nr. J-. De asemenea, judecătorul-sindic a admis cererea practicianului ca plata cheltuielilor procedurale în sumă de 561+ lei să se facă din fondul, conform art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, descărcându-l, totodată, pe lichidator de orice îndatoriri și responsabilități, iar în conformitate cu art. 135 din legea menționată a dispus notificarea hotărârii creditorilor, C-S și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea acesteia în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin sentința comercială nr. 822//10 mai 2007 Tribunalului C-S a fost admisă cererea formulată de practicianul în insolvență, înregistrat în Registrul societăților profesionale al sub nr. 0192 din data de 31.12.2006, având ca obiect deschiderea procedurii simplificate a insolvenței față de debitoarea, în calitate de lichidator fiind desemnat practicianul care a făcut sesizarea, fiind stabilită pe seama acestuia o retribuție în sumă de 1.500 RON +
În exercitarea mandatului cu care a fost învestit lichidatorul a notificat din oficiu instituțiile bugetare și toți creditorii identificați în cauză, la masa credală înscriindu-se doar creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B cu o creanță de 562 lei.
La dosarul cauzei practicianul a depus raportul final de lichidare în care a arătat că creanța instituției menționate a fost achitată integral, iar debitoarea nu mai are alți creditori de plătit.
Constatând că societatea debitoare nu mai are nici un fel de activitate, că nu mai are creanțe de achitat, judecătorul-sindic a aprobat raportul final și a dispus închiderea procedurii falimentului, precum și radierea falitei din registrul comerțului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B solicitând, în temeiul pct. 9 al art. 304, coroborat cu art. 3041din Codul d e procedură civilă, modificarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, dispunerea continuării procedurii insolvenței față de societatea debitoare, pentru următoarele motive:
În mod greșit judecătorul-sindic, prin hotărârea recurată, a aprobat raportul final al lichidatorului dispunând închiderea procedurii de lichidare a debitoarei C, fără ca în cauză să se fi întocmit, conform prevederilor art. 25 și 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă. De asemenea, practicianul nu a verificat creanța bugetară înscrisă de C-S și preluată de recurentă, precum și cauzele concrete care au determinat nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la Fondul național unic de asigurări sociale și de sănătate.
În aceste condiții, judecătorul-sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de art. 138 și următ. din Legea nr. 85/2006, fiind evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestor dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Lichidatorul judiciar trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la fondul asigurărilor sociale de sănătate, practicianul nefiind un executor judecătoresc care are doar obligația de a vinde bunurile aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmplător, în cadrul art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile sale constă în examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, această analiză realizată de un specialist constituind premisa declanșării unor potențiale acțiunii întemeiate pe art. 138 din Legea insolvenței.
De asemenea, nu s-au depus toate diligențele în vederea formulării unui raport detaliat privitor la eventualele bunuri ale societății, la identificarea persoanelor vinovate de aducerea societății în stare de insolvență, la cauzele și condițiile care au adus societatea în faliment, ceea ce a determinat ca în cauză să se dispună închiderea procedurii falimentului cu nerespectarea dispozițiilor acestui act normativ și sub aspectul neparcurgerii în totalitate a etapelor de lichidare judiciare prevăzute de legiuitor.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar trebuie să solicite angajarea răspunderii patrimoniale, urmând ca asupra acestui aspect să se pronunțe judecătorul-sindic. În cazul în care s-a omis formularea unei astfel de acțiuni, creditorii pot fi autorizați să formuleze direct cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale, fără intermediul practicianului. Faptul că legiuitorul specifică în mod expres "omisiunea" ca singura condiție de admisibilitate a cererii de autorizare a creditorilor pentru formularea acțiunii în răspundere, conduce la concluzia unei obligații în formularea acestei cereri, ca și parte componentă a întregii proceduri de lichidare judiciare.
Prin închiderea procedurii fără ca Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B să-și recupereze integral creanța și fără a se stabili de către judecătorul-sindic, pe calea unei hotărâri judecătorești, dacă sunt incidente prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditorii au fost lipsiți de posibilitatea reală de a formula cerere de angajare a răspunderii patrimoniale, așa cum este situația în speță, unde lichidatorul nu a înțeles să promoveze respectiva acțiune, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare cu autorizarea creditorilor de a formula cererea de angajare a răspunderii patrimoniale în lipsa demersurilor efectuate de practician în acest sens.
În drept a invocat art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9, coroborat cu art. 3041din Codul d e procedură civilă, precum și dispozițiile art. 2, art. 5 alin. 1, art. 136, art. 140 și art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Fostul administrator al debitoarei, a depus la dosar concluzii scrise (filele 17-18) solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat deoarece încă din data de 19.06.2007 societatea a achitat în întregime debitul de 562 lei către instituția recurentă, conform chitanței nr. - - și a ordinului de plată nr. 1/19.06.2008, acte pe care le-a anexat în copie concluziilor depuse. Chiar și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S a eliberat un certificat de atestare fiscală în care se menționează că debitoarea C nu mai are alte datorii către bugetul general consolidat.
Despre debitul creditoarei recurente fostul administrator nu a știut nimic până în momentul primirii citației din partea Tribunalului C-S, după care, solicitând informații asupra acestuia lichidatorului desemnat în cauză, l-a achitat imediat și integral cu tot cu penalități de întârziere și dobânzile aferente.
Lichidatorul judiciar T, deși legal citat, nu s-a prezentat la dezbateri, însă a depus concluziile scrise (fila 27) prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de prima instanță, arătând că la data de 16.01.2008 a prezentat judecătorului-sindic din cadrul Tribunalului C-S raportul final prin care îi propunea închiderii procedurii insolvenței față de debitoarea C întrucât fostul administrator social a făcut dovada achitării în totalitate a creanței singurului creditor înscris la masa credală a falitei - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
Practicianul a mai învederat faptul că recurenta avea cunoștință despre achitarea întregului debit, întrucât la data de 30.07.2007, când a avut loc adunarea creditorilor, practicianul i-a prezentat copia ordinului de plată nr. 1/19.06.2007.
În probațiune a anexat actul de depunere numerar persoane fizice nr. - -/19.06.2007, ordinul de plată nr. 1/19.06.2007 (fila 28) și procesul-verbal al adunării creditorilor din 30.07.2007 (filele 29-30).
Examinând recursul declarat, în conformitate cu prevederile art. 3041, coroborat cu art. 312 din Codul d e procedură civilă, prin prisma excepției de tardivitate invocată din oficiu de către instanță la termenul din 24.06.2008, Curtea constată că acesta este tardiv introdus, motiv pentru care îl va respinge ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 301 din Codul d e procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, dispozițiile art. 284 alin. 2-4 aplicându-se în mod corespunzător.
În speță, fiind vorba despre un litigiu având ca obiect procedura insolvenței, termenul de recurs este cel reglementat de Legea nr. 85/2006, care la art. 8 statuează următoarele: urtea de apel va fi instanța de recurs pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11 (text care, la lit. n se referă expres la sentința de închidere a procedurii de insolvență, potrivit art. 131-134), termenul de recurs fiind de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel, ceea ce nu este cazul în speță.
Ținând seama că recursul declarat de instituția creditoare a fost înregistrat la Tribunalul C-S la 22.05.2008, fiind depus, însă, la poștă în data de 14.05.2008, iar hotărârea atacată i-a fost comunicată recurentei la 21.04.2008, astfel cum rezultă fără putință de tăgadă din cuprinsul procesului-verbal de predare a comunicării existent la dosarul de primă instanță (fila 96), document în care sunt menționate numele și datele de identificare ale persoanei căreia i s-a făcut înmânarea, fiind aplicată și ștampila persoanei juridice, este evident că cererea de recurs a fost introdusă tardiv, cu depășirea termenul legal de 10 zile de la comunicare.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 212/ /28.02.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată C, reprezentată prin lichidator judiciar T, creditoarea intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și intimații Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România - Filiala T și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.- 19.09.2008
Tehnored. - 22.09.2008
2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător-sindic:
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
