Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 796/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 796/R-
Ședința publică din 19 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr. 17, județul V, împotriva sentinței nr. 519 din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind debitoarea SERV, cu sediul în,-, -. A,. 12, județul V și lichidator, domiciliat în Rm. V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Constată că, rin p. sentința nr.919 din 29 octombrie 2007, Tribunalul Vâlceaa dispus deschiderea procedurii falimentului, față de debitoarea SERV.
În cauză, s-a înregistrat doar creanța creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice V, în sumă de 7.456.990 lei.
În patrimoniul debitoarei nu s-au descoperit bunuri urmăribile, după cum rezultă din declarația administratorului debitoarei (fila 33), din adresa nr.6079 din 20 2007 Primăriei Orașului precum și din raportul preliminar al lichidatorului.
La data de 4 februarie 2008, lichidatorul a depus la dosar raportul final de lichidare, propunând închiderea procedurii.
Împotriva acestui raport final, a formulat obiecțiuni creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice V, arătând că lichidatorul nu și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de art.20 din Legea nr.85/2006, în sensul că nu a ținut evidența contabilă, nu a intrat în posesia documentelor de evidență contabilă ale debitoarei, nu a identificat eventuale bunuri sau transferuri anulabile, nu a indicat cauzele insolvenței și eventuale motive de atragere a răspunderii personale a persoanelor vinovate.
Lichidatorul a solicitat respingerea obiecțiunilor, arătând că documentele contabile au fost reținute de poliție, în urma unor cercetări declanșate la plângerea creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice V, că procesul penal poate o perioadă îndelungată și că în patrimoniul debitoarei nu sunt bunuri urmăribile.
Prin sentința nr.519 din 31 martie 2008, Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal a respins obiecțiunile formulate de creditoare, reținând următoarele:
Potrivit art.20 alin.1 lit.i din Legea nr.85/2006, printre atribuțiile administratorului judiciar se numără și sesizarea de urgență a judecătorului sindic, în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului sau acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative.
Această sesizare nu reprezintă un scop în sine, doar pentru ca judecătorul sindic să ia cunoștință de inexistența activului, ci presupune ca participanții la procedură să ia măsurile prevăzute de lege în cazul inexistenței activului.
Consecința inexistenței activului o reprezintă aplicarea dispozițiilor art.131, potrivit cărora în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii.
În speță, s-a reținut că nu s-au descoperit bunuri urmăribile, iar creditorii nu și-au manifestat intenția de a avansa sume pentru cheltuielile administrative.
Ca atare, întrucât mandatul lichidatorului este unul retribuit, iar creditoarea nu și-a manifestat intenția de a plăti onorariul, nici nu poate pretinde ca lichidatorul să facă demersuri suplimentare, în măsura în care în patrimoniul debitoarei nu sunt bunuri pentru acoperirea acestor cheltuieli.
S-a mai reținut că, nu sunt aplicabile dispozițiile art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006, care prevăd că în lipsa disponibilităților în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare.
Dacă art.4 alin.4 prezintă ipoteza lipsei disponibilităților, adică a sumelor de bani în cont, art.131 reglementează situația lipsei activului patrimonial.
Din coroborarea acestor două texte, rezultă că, dacă debitorul are bunuri valorificabile, dar nu are disponibilități bănești, se vor utiliza pentru cheltuielile de lichidare sumele din fondul bugetar respectiv, însă, în ipoteza în care nu sunt sume disponibile în cont și nici bunuri valorificabile, se aplică dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006, dispoziții la care face trimitere și art.20, prin sesizarea de urgență a judecătorului sindic de către lichidator.
Interpretarea contrară, duce la concluzia că chiar în lipsa oricăror bunuri, procedura trebuie să continue sine die, pentru că cheltuielile de procedură ar fi acoperite de fondul de lichidare, deși acesta este un fond bugetar și în principiu sumele avansate sunt rambursabile.
De asemenea, în această situație ar fi lipsite de orice aplicație dispozițiile art.131, pentru că nu se mai întrevede în nici o situație obligația creditorilor de a avansa sumele necesare pentru cheltuielile de lichidare, deși art.131 prevede această obligație sub sancțiunea închiderii procedurii.
Este adevărat că dispozițiile art.19 alin.2 prevăd posibilitatea ca acest onorariu să fie achitat din fondul de lichidare, însă așa cum s-a arătat mai sus, această ipoteză este valabilă doar pentru cheltuielile făcute de către lichidator și pentru onorariul corespunzător activității acestuia, până la momentul la care se determină activul și pasivul societății, adică, până la momentul la care se cunosc creditorii și faptul dacă debitoarea posedă bunuri urmăribile.
Constatându-se inexistența bunurilor urmăribile, sunt incidente în cauză dispozițiile art.131, așa cum s-a arătat mai sus.
În ce privește eventuala angajare a răspunderii persoanelor vinovate de ajungerea în insolvență, trebuie observat după cum arată chiar creditoarea în obiecțiuni că, potrivit art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, comitetul creditorilor poate fi autorizat să introducă o acțiune în răspundere dacă lichidatorul omite să precizeze cauzele insolvenței și persoanele vinovate.
Cu alte cuvinte, creditorii nu sunt ținuți de concluziile raportului lichidatorului, ci pot promova acțiunea în răspundere pe baza oricăror probe pe care le pot administra în dovedirea acțiunii.
Împotriva sentinței nr.519 din 31 martie 2008, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în termen legal, a declarat recurs creditoarea V, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul creditoarei a fost motivat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, susținându-se că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea arată că în mod greșit i-au fost respinse obiecțiunile formulate împotriva raportului final întocmit de lichidator, deși lichidatorul nu și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de art.20 alin.1 lit.a, b, c, e și f, art.25 și art.28 din Legea nr.85/2006, respectiv nu a ținut evidența contabilă, nu a depus la organul fiscal declarațiile prevăzute de lege, nu a intrat în posesia documentelor de evidență contabilă ale debitoarei, nu a identificat eventualele bunuri ale debitoarei sau transferuri frauduloase susceptibile de anulare, neconsultând nici documentele existente la organele de cercetare penală.
De asemenea, recurenta-creditoare susține că lichidatorul nu și-a îndeplinit nici obligația legală prevăzută de art.138 din Legea insolvenței, neindicând nici dacă sunt cauze pentru atragerea răspunderii și nici persoane vinovate, formularea unei acțiuni în răspundere împotriva persoanelor vinovate fiind atributul lichidatorului.
Recursul formulat de creditoarea V nu este fondat.
Așa cum corect a reținut judecătorul sindic, prin hotărârea atacată, în speță nu s-au descoperit bunuri urmăribile în averea debitoarei și creditorii nu și-au manifestat intenția de a avansa sume pentru cheltuielile administrative, iar potrivit art.20 alin.1 lit.i din Legea nr.85/2006, printre atribuțiile administratorului judiciar se numără și sesizarea de urgență a judecătorului sindic, în cazul în care se constată că nu există bunuri în averea debitorului sau acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative.
Creditoarea nu și-a manifestat intenția de a plăti onorariul, astfel că nu poate pretinde ca lichidatorul să facă demersuri suplimentare, în măsura în care în patrimoniul debitoarei nu sunt bunuri pentru acoperirea acestor cheltuieli, în speță, nefiind aplicabile disp.art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006, care prevăd că numai în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare.
Nu poate fi primită nici critica, potrivit căreia lichidatorul nu și-a îndeplinit obligația legală prev.de art.138 din Legea insolvenței, respectiv nu a formulat acțiune în antrenarea răspunderii împotriva persoanelor vinovate.
Curtea constată că, în temeiul art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, recurenta, în calitate de creditoare, putea să formuleze după procedura prevăzută de acest text (prin comitetul creditorilor), acțiune în antrenarea răspunderii administratorului social. Textul art.138 din legea arătată nu prevede o obligație pentru lichidator de a formula această acțiune, ci doar o opțiune pentru el, în funcție de modul în care acesta judecă activitatea administratorului societății. Tocmai din acest motiv, legiuitorul a prevăzut și dreptul comitetului creditorilor de a solicita încuviințarea pentru formularea acțiunii în angajarea răspunderii administratorului.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să se respingă, ca nefondat, recursul formulat de creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, împotriva sentinței nr.519/31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind debitoarea SERV și lichidator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./13.10.2008
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Ioana Miriță
