Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 901/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 901/
Ședința publică din 25.06.2009
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea a Municipiului A împotriva sentinței civile nr. 823/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC - SRL prin lichidator Casa de Insolvență A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă practician în insolvență în reprezentarea debitoarei intimate, lipsă fiind creditoarea recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta debitoarei intimate depune întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta debitoarei intimate solicită respingerea recursului pentru motivele invocate prin întâmpinare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 824/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a închis procedura inslvenței declanșată de creditoarea SC D & G SRL împotriva debitoarei SC - SRL jud. A, a fost descărcat lichidatorul Casa de Insolvență A de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, s-a dispus plata retribuției lichidatorului în sumă de 3.500 lei pentru întreaga perioadă în care debitoarea a fost în procedura insolvenței, respectiv 8 iulie 2008 - 28 aprilie 2009 din fondul de lichidare prevăzut la art.4 al.4 și 5 din Legea 85/2006 și plata sumei de 8,8 lei cu titlu de cheltuieli ale procedurii, s-a dispus radierea debitoarei din evidențele ORC de pe lângă Tribunalul Arad și notificarea sentinței de închidere către toate părțile interesate.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin Sentința comercială nr.1367/08 iulie 2008 s-a admis cererea formulată de creditoarea SC SRL pentru aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006, împotriva debitoarei SC - SRL, fiind deschisă procedura simplificată de insolvență, prin intrarea direct în procedura falimentului, prevăzută de Legea nr.85/2006 și desemnat ca lichidator provizoriu al debitoarei pe Casa de Insolvență, stabilind-se obligația acestuia de a îndeplini atribuțiile prevăzute de art.20 din Legea nr.85/2006 cu mențiunea de a conduce "în tot" activitatea debitoarei.
Din adresa nr.-/30.09.2008 emisă de Primăria mun. A reprezentată prin Primar - prin Direcția venituri, rezultă că debitoarea nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile (f 85).
Având în vedere existența hotărârii pronunțată în condițiile art. 138 alineat 1 din Legea nr. 85/2006, în tabelul definitiv al creanțelor fiind înscrise creanțe bugetare, executarea silită a acestei hotărâri judecătorești pentru atragerea răspunderii foștilor administratori, s-a făcut conform art.136 alin.6 din G nr. 92/2003, republicată, privind Codul d e procedură fiscală.
Prin raportul depus în ședința publică din 28 aprilie 2009, reprezentanta lichidatorului judiciar, întrucât în averea debitorului, nu au fost identificate bunuri, a propus închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006 precum și descărcarea lichidatorului judiciar de obligații.
Judecătorul sindic văzând că din probele dosarului rezultă imposibilitatea acoperirii creanțelor și a cheltuielilor de lichidare, datorită împrejurării că, debitoarea nu deține bunuri, iar cheltuielile administrative ale procedurii până în prezent se ridică la suma de 8,8 lei reprezentând contravaloarea anunțurilor și creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare în acest sens, în baza art.131 din Legea nr.85/2006 a aprobat raportul lichidatorului judiciar și a procedat la închiderea procedurii insolvenței declanșată împotriva debitoarei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea A, solicitând admiterea acesteia, în principal casarea cu trimitere iar în subsidiar modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară, în sensul formulării unei plângeri penale împotriva fostului administrator al debitoarei conform art. 147 din Legea nr. 85/2006 republicată.
Creditoarea recurentă arată că potrivit art. 2 din Legea 85/2006 scopul legii conform art.2 este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, scop care cere o serie de măsuri și diligențe în sarcina lichidatorului judiciar care nu poate propune închiderea procedurii decât dacă din evidențele contabile rezultă că nu sunt bunuri în inventar și dacă cu certitudine se constată că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată starea de insolvență a societății.
Creditoarea recurentă consideră că pe parcursul perioadei scursă de la deschidere și până la închiderea procedurii, lichidatorul judiciar nu a întreprins toate măsurile privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență.
Potrivit art.5 din Legea 85/2006 "Organele care aplică proceduri sunt: instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni."
Potrivit art.4 din Legea nr. 85/2006 "în lipsa disponibilităților în contul. Debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic."
Se arată că nu poate fi acceptată o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art.2 al Legii 85/2006.
Faptul că nu s-au primit actele societății nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri și că nimănui nu-i incumbă responsabilitatea pentru ajungerea societății în faliment. Nu s-au făcut cercetări la OCPI, privind eventuale bunuri imobile înscrise în cartea funciară, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la bănci, pentru eventuale conturi bancare.
Creditoarea recurentă, în aplicarea art.147 din lege, consideră că o plângere penală împotriva fostului/foștilor administratori ai societății se impunea, întrucât aceștia nu au depus documentele financiare ale societății, acest fapt fiind o dovadă a relei credințe, o modalitate de împiedicare a organelor abilitate de a verifica situația contabilă a societății în insolvență, de fapt prin lipsa documentelor contabile nu se poate afirma cu certitudine că nu sunt bunuri sau alte resurse și ca atare este inoportună propunerea de închidere a procedurii întemeiată pe lipsa de bunuri.
În drept invocă dispozițiile art. 2, 5, 18, 131 138 și 147 din Legea 85/2006, art. 304 pct.9 și art. 3041.proc.civ.
Debitoarea prin lichidator judiciar Casa de Insolvență Aaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și nelegal.
În motivare se arată că au fost efectuate demersuri pentru identificarea bunurilor mobile și imobile supuse impozitării cu care debitoarea ar figura în evidențele fiscale ale Direcției Venituri din cadrul Primăriei Mun. A, constatându-se faptul că debitoarea nu figurează cu nici un fel de bun mobil sau imobil.
Se arată că lichidatorul a procedat la notificarea tuturor instituțiilor bancare din România în vederea identificării indisponibilizării conturilor debitoare și că nu au fost identificate disponibilități financiare în averea debitoarei, iar creditoarea A nu a înțeles să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea procedurii, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea 85/2006.
Având în vedere faptul că debitoarea nu figurează cu bunuri supuse impozitării, coroborat cu faptul că nu au putut fi identificate nici un fel de alte bunuri în averea debitoarei, precum și faptul că, creditoarea debitoarei, nu a înțeles să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, lichidatorul consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, care prevăd expres posibilitatea judecătorului sindic de a da o sentință de închidere a procedurii, în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Totodată se arată că au fost notificați creditorii în vederea exprimării poziției în scris cu privire la propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii, aceștia fiind astfel încunoștințați despre posibilitatea avansării cheltuielilor necesare continuării procedurii.
Lichidatorul arată că a fost întocmit Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei, raport întocmit în lipsa documentelor prevăzute de art. 28 din Legea cadru, neputând fi stabilită limita sumei pentru care răspunderea revine administratorului, motiv pentru care lichidatorul nu a procedat la formularea unei astfel de acțiuni.
Examinând recursul astfel declarat prin prisma motivelor invocate de către creditoare, a apărărilor formulate de către lichidatorul debitoarei precum și potrivit disp.art. 304, 304 ind.1 C,proc.civ. Curtea de Apel constată că acesta este nefondat pentru motivele ce succed.
Astfel, așa cum rezultă din petitul cererii de recurs și din concluziile aceleiași cereri, creditoarea a Municipiului A critică hotărârea primei instanțe pentru neefectuarea unui anumit demers de către lichidatorul judiciar și în acest sens, necontinuarea procedurii de lichidare până la finalizarea demersului respectiv.
În concret, creditoarea are pretenția ca lichidatorul judiciar să introducă o plângere penală împotriva administratorului social al debitoarei, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 147 din Legea 85/2006.
Curtea statuează că această critică este neîntemeiată, pe de o parte, respectiv este formulată pentru prima dată ca o cerere distinctă în recurs.
În ceea ce privește lipsa de temei a unei astfel de critici, Curtea relevă că infracțiunea prev. de art. 147 din Legea 85/2006 încriminează fapta administratorului, directorului ori reprezentantului legal al debitorului persoană juridică, de a pune la dispoziția judecătorului sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în condițiile prev. de art. 35 documentelor și informațiilor prevăzute la art. 28 alin.1 lit.a-f ori împiedicarea acestora cu rea credință de a întocmi documentația respectivă.
Din conținutul Capitolului V al Legii 85/2006 rezultă că infracțiunile reglementate în cadrul art. 143-147 se urmăresc și se judecă după procedura procesual penală de drept comun. Prin consecință, au dreptul de a formula sesizarea sau plângerea penală cu privire la săvârșirea oricăreia dintre aceste infracțiuni, inclusiv relativ la infracțiunea prevăzută de art. 147, orice persoană interesată, punerea în mișcare a acțiunii penale nefiind condiționată de calitatea persoanei vătămate printr-o astfel de acțiune. De altfel, nici una dintre aceste infracțiuni nu este exceptată de la principiul oficialității, potrivit art. 279.proc. pen. ci dimpotrivă, se aplică modurile de sesizare prevăzute de art. 221 alin.1 proc.pen.
Prin urmare, nimic nu o împiedică pe creditoarea recurentă să recurgă la formularea unei plângeri penale împotriva administratorului social al debitoarei, fie în cadrul procedurii, fie după închiderea acesteia, întrucât răspunderea penală a administratorului social pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 147 din Legea 85/2006 nu depinde de modul de rezolvare a procedurii insolvenței debitoarei.
Curtea mai relevă că în fața judecătorului sindic creditoarea nu și-a manifestat în nici un mod intenția de a introduce o plângere penală împotriva administratorului social, iar lichidatorul nu poate fi obligat la a înregistra o astfel de plângere penală, pe calea unei hotărâri judecătorești.
Sub acest ultim aspect, nici o dispoziție a Legii insolvenței nu îi impune administratorului judiciar sau lichidatorului un astfel de demers judiciar cu caracter procesual-penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul creditoarei a Municipiului A împotriva sentinței civile nr. 823/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. Dr.
GREFIER
RED./MB/07.07.2009
TEHNORED. /07.07.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Magdalena Mălescu, Marian
