Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 172/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 172
Ședința publică din 9 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta T împotriva sentinței comerciale nr. 1016 din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată
La apelul nominal se prezintă avocat, pentru reclamantă recurentă și avocat, pentru pârâta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care instanța pune în discuția părților natura litigiului, respectiv dacă este civilă sau comercială.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că litigiul este de natură comercială având în vedere că toate elementele acestuia sunt acte comerciale, iar obiectul dosarului - concurența neloială se poate stabili doar în raport de efectuarea actelor de comerț.
Reprezentanta pârâtei intimate arată, de asemenea, că litigiul este de natură comercială întrucât concurența neloială există doar între comercianți.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta reclamantei recurente depune ca practică judiciară la dosar, copia deciziei civile nr. 13/11.01.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- arătând că nu mai are alte cereri de formulat în prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială, iar cu privire la cheltuielile de judecată precizează că le va solicita pe cale separată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță, cu cheltuieli de judecată depunând la dosar chitanțele, facturile reprezentând onorariul avocațial și concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată că:
Prin sentința civilă nr. 1016/14 octombrie 2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta
A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 3360 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prevalându-se de prevederile art. 9 alin. 4 din Legea nr. 11/1991, reclamanta s-a îndreptat pe calea ordonanței președințiale împotriva pârâtei solicitând instanței să dispună suspendarea activității acesteia, ca o modalitate în vederea prevenirii unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara.
Reclamanta a arătat că pârâta prin fapta asociatului, fost angajat al celei dintâi - context în care a avut acces la documentația tehnică, logistică, concepțiile referitoare la proiecte elaborate de-a lungul timpului, politica de prețuri a societății a săvârșit acte și fapte care constituie manifestări ale concurenței neloiale (în formele prevăzute de art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 11/1991, art. 4 alin. 1 lit. g și art. 5 alin. 1 lit. g din același act normativ).
S-a motivat că obiectul cererii fiind în speță suspendarea activității societății pârâte în considerarea pretinsei săvârșiri a unor fapte de concurență neloială, instanța în raport de dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă trebuie să procedeze cu prioritate la examinarea sumară a actelor în vederea stabilirii în favoarea căreia dintre părți există aparențele unei situații legale.
Tribunalul a apreciat că pentru a stabili apartenența informației conținută de documentația la care asociatul pârâtei a avut acces pe durata stabilirii raporturilor sale de muncă, informație ulterior valorificată în favoarea pârâtei așa cum se pretinde, la noțiunea de secret comercial era necesară examinarea însuși a fondului problemelor prin administrarea unui probatoriu în cauză care să contureze dacă informațiile la care s-a făcut referire intră în categoria secret comercial.
Prima instanță a considerat că verificarea temeiniciei celor afirmate de către reclamantă ar echivala cu judecarea în fond a cauzei și în cele din urmă cu anticiparea asupra hotărârii instanței de drept comun.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamanta
Prin recursul formulat, reclamanta recurentă a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială privind suspendarea activității societății pârâte până la soluționarea acțiunii în concurență neloială. Cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta recurentă a susținut că sentința recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
S-a arătat că prima instanță a făcut o gravă confuzie între condiția negativă a neprejudecării fondului și cea pozitivă a verificării aparenței dreptului, în materia ordonanței președințiale. Astfel, instanța își motivează soluția de respingere a cererii prin aceea că verificarea temeiniciei susținerilor pârâtei referitoare la săvârșirea de către societatea pârâtă a actelor și faptelor de concurență neloială ar echivala cu judecarea în fond a cauzei, cu consecința anticipării hotărârii ce va fi pronunțată de către instanța de drept comun. În cauză, însă, instanța avea atât posibilitatea, cât și obligația de a proceda la o minimă cercetare a aparenței dreptului, respectiv a săvârșirii de către societatea pârâtă a actelor și faptelor de concurență neloială, pentru care era suficientă pipăirea fondului.
S-a considerat că hotărârea recurată a fost dată, în aceste condiții, cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 581 și urm. pr.civ. respectiv ale art. 9 din Legea 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, prima instanță făcând o gravă confuzie între condiția negativă a neprejudecării fondului și condiția pozitivă a verificării aparenței dreptului.
S-a menționat că în cazul în care instanța ar fi realizat o analiză minimă a hotărârilor atacate, prin prisma dispozițiilor legale, pe baza mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei, constând exclusiv din înscrisuri, aceasta nu făcea altceva decât să stabilească aparența dreptului, și nu să pronunțe o soluție pe fondul cauzei.
S-a menționat că în realitate, sub pretextul neprejudicierii fondului, prima instanță nu a cercetat deloc aparența dreptului, ci s-a limitat la a arăta că stabilirea săvârșirii actelor și faptelor de concurență neloială reprezintă o chestiune de fond asupra căreia nu se poate pronunța.
S-a susținut că instanța de fond nu trebuia și nici nu putea să stabilească dacă pârâta a săvârșit sau nu acte și fapte de concurență neloială, ci ea trebuia să verifice aparența dreptului, adică să analizeze dacă din actele depuse la dosarul instanței rezultă presupunerea rezonabilă că societatea pârâtă realizează fapte ilicite sub forma actelor și faptelor de concurență neloială.
S-a specificat că în urma verificărilor efectuate de reclamantă s-a putut constata faptul că societatea pârâtă colabora împreună cu alte două societăți, respectiv MONTAJ (societatea constituită de către angajatul ) și MONTAJ
Astfel, societatea pârâtă a săvârșit acte de concurență neloială sub forma unor acte de concurență parazitară.
Proiectele pe care pârâta le-a comercializat au fost copiate după concepțiile și proiectele reclamantei.
În elaborarea proiectelor pentru terțe persoane, asociații societății pârâte se foloseau de documente tehnice, logistică, concepții referitoare la proiecte elaborate de-a lungul timpului la societatea subscrisei, precum și de proiectele create anterior pentru reclamantă de către ei sau alți ingineri, deși drepturile de autor asupra acestora aparțineau reclamantei.
S-a arătat că societatea pârâtă săvârșește acte de concurență parazitară. Această concurență se referă la faptul că un agent economic trăiește ca un parazit pe seama muncii altora, trăgând foloase din eforturile și reputația celorlalți, acțiuni ce vizează transferarea imaginii favorabile create de reputația unor mărci asupra propriilor produse.
Societatea pârâtă a săvârșit acte de concurență neloială, întocmind proiecte după modelul celor deținute de reclamantă, însușindu-și proiectele ce aparțin reclamantei, oferindu-le unor clienți spre vânzare și în final, comercializându-le.
S-a arătat că prima instanță nu a cercetat deloc aparența dreptului, ci, s-a limitat la a preciza că pentru a se stabili dacă actele sau faptele descrise de către subscrisa, pot sau nu să fie calificate ca fiind acte sau fapte de concurență neloială, este necesară o examinare a fondului cauzei, ceea ce ar echivala cu anticiparea soluției instanței de drept comun.
În ceea ce privește întrunirea celorlalte condiții de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, neanalizate de prima instanță, s-au menționat sintetic următoarele:
Cu privire la paguba care s-ar produce în cazul în care instanța nu ar dispune de urgență suspendarea activității societății pârâte, reclamanta a arătat că aceasta are un caracter iminent. Desfășurarea de către pârâtă a activității aduce grave prejudicii reclamantei. Prezentarea către terțe persoane a unor oferte privind proiectele întocmite de către pârâtă după modelele și concepțiile subscrisei prejudiciază grav activitatea reclamantei.
Desfășurarea în continuare a activității societății pârâte presupune divulgarea către terțe persoane a informațiilor, cunoștințelor și tehnicilor dobândite de către reclamantă de-a lungul a peste 50 de ani de experiență, provocând astfel imense pagube societății reclamante.
Cu privire la urgența cererii, subscrisa am arătat că această condiție este justificată de riscul iminent al încheierii de către societatea pârâtă de noi contracte cu terțe persoane care au ca obiect elaborarea și punerea în execuție a unor proiecte care fie aparțin reclamantei, fie au fost elaborate pe baza modelelor și a conceptelor reclamantei.
Intervenția instanței prin pronunțarea unei ordonanțe președințiale privind suspendarea activității societății pârâte s-a apreciat că este necesară în vederea prevenirii unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara. producerii pagubei iminente nu s-ar putea realiza în mod adecvat pe calea unei acțiuni de drept comun. Or, în lipsa unei hotărâri judecătorești pronunțate de urgență și cu precădere în sensul suspendării activității societății pârâte, subscrisa nu dispun de un alt mijloc procedural pentru a preîntâmpina producerea pagubei iminente mai sus menționată.
Cu privire la vremelnicia măsurii, reclamanta a arătat că faptul că a formulat,în temeiul art. 6 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale o acțiune în concurență neloială, existând pe rolul Tribunalului Timișo cerere asupra fondului litigiului. Pe calea ordonanței președințiale nu se pot adopta măsuri cu caracter definitiv, ci doar o măsură cu caracter vremelnic, provizoriu.
De altfel, chiar Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale prevede în mod expres la art. 9 că "pentru luarea unei măsuri ce nu suferă amânare se pot aplica dispozițiile art. 581 și art. 582 din Codul d e procedură civilă". Astfel, legiuitorul urmărind a combate actele și faptele de concurență neloială, prevede în mod expres posibilitatea utilizării procedurii ordonanței președințiale în această materie.
Reclamanta recurentă a solicitat să se facă aplicațiunea art. 304 indice 1.pr.civ. examinând cauza sub toate aspectele sale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. coroborat cu art. 304 pct. 9.pr.civ. precum și textele legale invocate.
Prin întâmpinare formulată pârâta a solicitat respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1016/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș și pe cale de consecință menținerea hotărârii judecătorești atacate ca fiind legală și temeinică precum și acordarea cheltuielilor de judecată.
Pârâta intimată a apreciat că soluția primei instanțe este temeinică și legală și că în speță nici una dintre condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale nu este îndeplinită.
S-a afirmat că potrivit probatoriului administrat în primă instanță nu există nici o dovadă cu privire la eventuale acte și fapte de concurență neloială efectuate de către pârâtă.
Pârâta intimată a susținut că nu există aparența dreptului respectiv că nu a săvârșit acte de concurență neloială și că reclamanta prin acțiune a făcut referire la două societăți comerciale Montaj și Montaj cu care se afirmă că pârâta a derulat acte de concurență neloială, fără a preciza în concret actele respective.
S-a considerat de către pârâta intimată că este lipsită de suport obiectiv afirmația reclamantei potrivit căreia societatea pârâtă a săvârșit acte de concurență neloială cu mențiunea că din toată documentația probatorie depusă nu s-a regăsit nici o planșă, nici o prezentare care să poarte semnătura reprezentanților sau angajaților societății pârâte sau ștampila societății.
S-a apreciat de către pârâta intimată că suspendarea activității societății sale ar echivala cu un act de monopolizare a pieței reparațiilor de utilaje de ridicat.
Înainte de a trece la examinarea recursului declarat de reclamanta luând în discuție competența Tribunalului Timiș - Secția Comercială în soluționarea cererii de ordonanță președințială, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 581 alin. 2 Cod procedură civilă " cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului".
Având în vedere că acțiunea în concurență neloială formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș - Secția Comercială, potrivit dispozițiilor legale invocate, competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială revenea instanței competente să se pronunțe asupra fondului dreptului.
Examinând recursul declarat de reclamanta prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 304 indice 1 Cod procedură civilă cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă Curtea reține că recursul reclamantei este neîntemeiat urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
În mod legal prima instanță a respins cererea reclamantei de suspendare a activității pârâtei pe calea ordonanței președințiale pe considerentul că nu există aparența dreptului și că analiza argumentelor prezentate de reclamantă în susținerea cererii ar necesita judecarea cauzei în fond și în cele din urmă cu anticiparea asupra hotărârii ce urmează a se da în cauză de către instanța investită cu soluționarea acțiunii în concurență neloială.
Se reține că în cauză nu există aparența dreptului pretins de reclamantă în sensul că societatea pârâtă ar fi săvârșit acte de concurență neloială care să ducă la admiterea cererii de ordonanță președințială și pe cale de consecință la suspendarea activității intimatei, până la soluționarea acțiunii pe fond în concurență neloială.
fondul dreptului Curtea constată că în speță nu există aparența dreptului în favoarea reclamantei respectiv faptul că pârâta intimată ar fi săvârșit acte de concurență neloială.
Pentru a avea aparența dreptului în cauza de ordonanță președințială ar fi necesară existența unor indicii certe care să probeze așa zisa concurență parazitară de care face vorbire reclamanta în argumentarea motivelor de recurs.
Din probele administrate la dosar în această fază a ordonanței președințiale, nu rezultă că pârâta ar fi săvârșit acte de concurență parazitară așa cum susține reclamanta recurentă
Astfel, nu există dovezi că pârâta intimată ar fi folosit în activitatea sa secrete comerciale ale reclamantei
Pârâta are ca obiect principal de activitate " fabricarea echipamentelor electrice", activitate descrisă ca fiind " Întreținere, servicii și reparații".
Raportat la obiectul de activitate, pârâta a prestat și prestează lucrări de reparații și de modernizare ale instalației de automatizare și comandă a podurilor rulante.
activităților derulate de pârâta intimată pe lucrări de reparații și modernizare vizează utilaje vechi, iar prin proiectele realizate de pârâtă se vizează readucerea în parametrii de funcționare a acestora.
În speță, nu există nici un indiciu că pârâta a efectuat acte de concurență, oferind spre vânzare împreună cu cele două societăți, respectiv Montaj și Montaj proiecte care aparțin reclamantei, fie că acestea ar fi fost elaborate de către pârâta după modelele sau conceptele reclamantei.
Reclamanta recurentă a susținut că asociatul pârâtei în calitate de fost angajat al reclamantei a cunoscut secretele de fabricație și desfacere ale reclamantei, legăturile cu furnizorii și beneficiarii și că având acces la aceste informații, fostul angajat a profitat de situația în care se afla și a înființat o societate cu același obiect de activitate cu cel al reclamantei.
Curtea reține că așa cum a specificat și reclamanta recurentă, pârâta intimată s-a înființat în anul 2002, deci la patru ani după ce asociatul și-a încetat activitatea în cadrul societății reclamante și în condițiile actuale de evoluție rapidă a tehnicii, în cauză nu s-a făcut dovada că proiectele la care a făcut referire reclamanta și care ar fi fost însușite de noua societate constituită și oferite spre vânzare, au mai fost valabile și apte de a fi puse în practică.
În cauză este discutabilă vremelnicia măsurii ce s-a solicitat a fi luată pe calea ordonanței președințiale, de suspendare a activității pârâtei.
Această solicitare, pe lângă gravitatea măsurii este extremă și excede cadrului impus de dispozițiile art. 9 aliniat ultim din Legea nr. 11/1991.
Suspendarea activității pârâte ar duce practic la paralizarea activității acesteia pe perioada soluționării acțiunii pe fond în concurență neloială în condițiile în care nu există indicii clare în sensul că pârâta săvârșește acte de concurență parazitară.
În ceea ce privește condiția urgenței, aceasta trebuie apreciată și în considerarea intervalului de timp scurs de la producerea faptului prejudiciabil și până la introducerea cererii de ordonanță președințială.
Nu putem vorbi de urgență în cazul de față în condițiile în care pârâta intimată a fost înființată în anul 2002, iar cererea de ordonanță președințială prin care s-a solicitat suspendarea activității acesteia a fost înregistrată la ribunalul Timiș în data de 17.07.2009, iar asociatul a avut calitatea de angajat al societății reclamante în perioada 1991-1998.
Întrucât în cauză aparența dreptului nu este în favoarea societății reclamante nefiind dovedit faptul că din probele depuse la dosar în această fază a ordonanței președințiale ar rezulta că pârâta săvârșește acte de concurență neloială, nu se poate susține că derularea în continuare a activității societății pârâte i-ar produce o pagubă iminentă societății recurente.
Pentru aceste motive hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, iar recursul reclamantei este nefondat.
În baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea urmează să respingă recursul declarat de reclamanta T împotriva sentinței civile nr. 1016/14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu pârâta intimată
- obliga reclamanta recurentă T să-i plătească pârâtei intimate suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta T împotriva sentinței civile nr. 1016/14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu pârâta intimată
Obligă reclamanta recurentă T să-i plătească pârâtei intimate suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 9 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. - 11.01.2010
Tehnored. - 12.01.2010/4 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:.
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz
