Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 173/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Operator date - 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 173 /
Ședința publică de la data de 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
Judecător - -
Grefier
Pe rol judecarea Recursului declarat de reclamanta - SRL, împotriva Sentinței comerciale NR.1203/11.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- având ca obiect - ordonanță președințială, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T PRIN PRIMAR ȘI CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T PRIN PRIMAR.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, au răspuns intimații, prin consilier juridic, lipsind recurenta reclamantă - SRL.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 8.02.2010 s-au depus concluzii scrise de către intimați, după care:
Intimații prin consilier juridic solicită apelarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, pentru a permite apărătorului recurentei reclamante să se prezinte.
Față de solicitarea intimaților, Curtea dispune apelarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, pentru a permite apărătorului recurentei reclamante să se prezinte.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamantă - SRL, prin av., intimații prin consilier juridic.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, din oficiu, față de natura litigiului, pune în discuție competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță de către Tribunalul Timiș - Secția Comercială.
Recurenta reclamantă - SRL prin avocat arată că în mod corect cererea de ordonanță a fost soluționată de secția comercială, cererea privind fondul cauzei fiind înregistrată pe rolul aceleiași instanțe. Contractul de închiriere întervenit între părți nu vizează domeniul public, cauza neputând avea caracter contencios.
Intimații pârâți prin consilier juridic susține aceleași concluzii.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat se acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta reclamantă - SRL prin avocat solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată. Arată că sunt îndeplinite cerințele art. 581.proc.civ. întrucât dacă s-ar dispune evacuarea, astfel cum au solicitat pârâții prin cererea reconvențională depusă în xerocopie la dosarul cauzei în recurs, nu s-ar mai putea recupera investițiile făcute de reclamantă. Reclamanta nu s-a comportat ca un chiriaș, efectuând cheltuieli necesare și utile, ci a făcut îmbunătățiri ce ar profita unei terțe persoane.
Intimații prin consilier juridic solicită respingerea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin Sentința comerciale NR.1203/11.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată pe calea ordonanței președințiale de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții Municipiul T prin Primar, Primăria Municipiului T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T prin Primar.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Timișa reținut:
"Ordonanța președințială, prin esența ei, astfel cum este reglementată, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.
Astfel, potrivit disp. art.581 pr.civ. pentru a fi admisibilă, cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească trei condiții: urgența măsurii solicitate a fi luate pe această cale, vremelnicia acesteia, precum și împrejurarea ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul cauzei. Această ultimă condiție, deși nu este prevăzută în mod expres de disp. art.581 pr.civ. decurge atât din condiția referitoare la caracterul vremelnic, precum și din prevederile art.581 alin. 3.pr.civ. conform cărora ordonanța va putea fi dată și atunci când există judecată asupra fondului.
Analizând aceste condiții prin raportare la situația de fapt astfel cum a fost reținută prin considerentele sentinței, precum și față de motivele invocate de reclamantă, instanța apreciază că acestea nu se justifică în cauza de față.
Astfel, în ceea ce privește îndeplinirea primei condiții, urgența, instanța reține că aprecierea acesteia trebuie făcută în raport de situația de fapt și de împrejurările specifice fiecărei cauze. Se apreciază de către reclamantă că organizarea unei licitații publice privind închirierea spațiului ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr.868/23.07.2003 i-ar afecta patrimoniul odată ce a efectuat îmbunătățirii la spațiul închiriat de o valoare foarte mare și acesta ar intra în patrimoniul unui terț care ar putea altera lucrările de amenajare și scădea valoarea de circulație a imobilului și de asemenea ar beneficia injust de pe urma acestor lucrări.
Caracteristic acestei procedurii de urgență însă, este iminența unui pericol care ar putea duce la pierderea sau păgubirea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau o la executare or, în speță nu se identifică în prezent o atare situație, respectiv un pericol care să afecteze drepturile reclamantei până la soluționarea fondului dintre părți, dat de recuperarea investiților efectuate la spațiul închiriat întrucât intenția pârâților de a adopta o hotărâre de consiliul local prin care să reglementeze procedura licitației de publice de închiriere a acestui spațiu nu s-a materializat până în prezent, în sensul că nu a fost adoptată un asemenea act normativ.
Prin urmare, de esența procedurii ordonanței președințiale este prezența unei stări de fapt care conține premisele afectării imediate a patrimoniului unei persoane și care trebuie înlăturată vremelnic, până la soluționarea fondului litigiului dintre părți ci nu a unei stări de fapt eventuale, posibilă iar uneori chiar sigură de realizare dar într-un viitor îndepărtat. Mai mult, în prezent nu există nici măcar un litigiu generat de pârâți cu privire la predarea spațiului ce a făcut obiectul închirierii sau evacuarea reclamantei din imobil, toate demersurile procedurale fiind demarate de aceasta din urmă.
Ca atare, lipsa acestui element esențial duce la imposibilitatea aplicării dispozițiilor prev. de art.581 pr.civ. instanța urmând a respinge cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată."
Prin recursul declarat, reclamanta - SRL a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială.
A arătat recurenta că, în mod greșit prima instanță a reținut ca nefiind îndeplinită cerința urgenței, deși în primă instanță reclamanta a precizat că i s-a solicitat să predea spațiul închiriat la data de 1 octombrie 2009, ulterior fiind declanșate mai multe litigii, printre care și cel având ca obiect obligarea pârâților la plata contravalorii investițiilor, dosar ce se constituie în dosarul de fond raportat la cererea de ordonanță președințială.
A precizat recurenta că, în condițiile închirierii spațiului unui terț, "acesta poate dori să efectueze alte modificări în spațiu sau să altereze lucrările de amenajare efectuate, afectând investițiile făcute" de reclamantă și punând-o astfel "în imposibilitatea de a stabili în mod corect, printr-o expertiză efectuată în dosarul de fond, valoarea reală a sumelor investite în obiectiv."
A mai susținut recurenta că, investițiile făcute se impun a fi amortizate, iar predarea spațiului ar atrage sistarea activității societății, întrucât la punctul de lucru din imobil "se desfășoară principalul obiect de activitate al societății".
Totodată, cererea reclamantei nu determină prejudecarea fondului, vizând doar o soluție, până la soluționarea cererii de acordare a despăgubirilor.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului. Au precizat intimații că, prin contractul de închiriere, obligația ce revine reclamantei chiriaș este de a preda spațiul la expirarea termenului contractual inclusiv cu îmbunătățirile aduse prin lucrările de întreținere și amenajare executate pe perioada derulării contractului, liber de orice sarcini. De asemenea, părțile au prevăzut că, în cazul încetării contractului din culpa locatarului, nu se pot pretinde despăgubiri pentru îmbunătățirile aduse. Prin urmare, instituirea unui drept de retenție, constituind un "important mijloc de constrângere", nu era posibilă.
Au mai arătat intimații că, o altă cerere de ordonanță președințială formulată de reclamantă, prin care a solicitat să se constate prelungirea de drept a tuturor avizelor și autorizațiilor de funcționare necesare obiectivului, a fost respinsă la data de 15.01.2010.
În recurs, recurenta reclamantă a depus la dosarul cauzei HCL nr.457/15.12.2009 și extras al întâmpinării și cererii reconvenționale prin care s-a solicitat evacuarea recurentei din obiectivul "Baza sportivă și de agrement" situat în T, zona Stadion, CF -
Examinând recursul declarat de reclamanta - SRL prin raportare la dispozițiile art. 304 ind. 1, 304 pct. 9.proc.civ. Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat "suspendarea oricăror proceduri administrative având drept obiect sau scop organizarea licitației publice pentru închirierea prin licitație publică a obiectivului "Baza sportivă și de agrement" situat în T, zona Stadion, aflat în proprietatea Primăriei Municipiului T". Totodată, reclamanta a cerut "recunoașterea unui drept de retenție asupra obiectivului". În condițiile în care, la data soluționării cererii în primă instanță, nu era emisă Hotărârea Consiliului Local nr. 457/15.12.2009, prin care s-a aprobat închirierea prin licitație publică deschisă a obiectivului, Tribunalul Timișa considerat că reclamanta nu se expune unui prejudiciu iminent, neexistând o stare de fapt care conține premisele afectării imediate a patrimoniului unei persoane.
Față de situația existentă în prezent, probată prin înscrisurile noi depuse în recurs, Curtea acceptă teza reclamantei în sensul că este iminentă evacuarea sa din spațiul închiriat.
Cu toate acestea, în speță, pârâtul este o autoritate administrativă; cererea de ordonanță președințială vizează obligarea unei autorități administrative de a avea o conduită negativă, în sensul de a nu valorifica un bun aflat în patrimoniul său, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. 2 lit. c și art. 45 alin. 3 din Legea nr. 215/2001, iar pretențiile afirmate de reclamantă decurg din executarea unui contract de închiriere încheiat de către locator în exercitarea acelorași atribuții prevăzute de art. 36 alin. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001, ce vizează administrarea domeniului public și privat al municipiului.
Se observă că, dacă în ce privește executarea contractului încheiat de autoritatea publică în valorificarea bunului aflat în domeniul său, este relevantă sub aspectul competenței de soluționare a litigiilor distincția între domeniul public și cel privat al municipiului, această distincție nu se impune în cazul în care, cum este în speța de față, ceea ce se afirmă este prejudiciul determinat de un comportament al autorității ce acționează în regim de putere publică, și nu în calitate de comerciant.
Cenzurarea comportamentului unei autorități publice, cât timp actele acesteia sunt adoptate în regim de putere publică, reprezintă atributul exclusiv al instanței de contencios administrativ, fiind indiferent că, hotărârea consiliului local ar privi valorificarea unui bun aflat în domeniul public ori în cel privat.
ormele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art.126 alin.2 din Constituția României.
Recunoașterea unei contestații în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Prin urmare, analiza solicitată de către reclamantă, pe calea ordonanței președințiale, nu este posibilă.
Chiar dacă s-ar interpreta cererea reclamantei în sensul că, ceea ce se contestă nu ar fi o măsură dispusă în exercitarea puterii publice și concretizată în Hotărârea Consiliului Local nr. 457/15.12.2009, se constată că argumentele reclamantei recurente, ce ar justifica, în opinia sa, împiedicarea temporară a locatorului de a dispune de spațiul proprietatea sa, se rezumă la susținerea că, prin acordarea dreptului de folosință unui terț, reclamanta ar fi în imposibilitate de a recupera întocmai contravaloarea investițiilor efectuate.
Or, cât timp procedura specială a asigurării dovezilor vizează tocmai o situație de fapt cum este cea afirmată de către reclamantă, îngrădirea exercitării dreptului de proprietate nu este posibilă. Protecția dreptului de creanță al reclamantei, chiar în ipoteza în care "pipăindu-se" fondul cauzei s-ar concluziona în sensul aparenței unui astfel de drept, nu poate fi acordată încălcându-se dreptul pretinsului debitor, în condițiile în care creditorul are la dispoziție o altă acțiune prescrisă de lege, ce echilibrează interesele creditorului și cele ale debitorului.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile art. 312 alin. (1) pr. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - reclamantă - SRL, cu sediul în - Bis, județ T, împotriva Sentinței comerciale nr.1203/11.12.2009 pronunțată de TRIBUNALUL TIMIȘ în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații Municipiul T prin Primar, Primăria Municipiului T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T prin Primar, cu sediul în T B-dul - nr. 1, Județ
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 februarie 2010.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red. - 09.02.2010
Thred. -6 ex - 11.02.2010
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
Judecător: TITU BIRCEANU
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz
