Pretenţii. Decizia nr. 958/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 958/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 1599/191/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 958/R/2013
Ședința publică de la 19 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
Judecător: A. C. P. – președintele secției
Judecător: C. C.
Grefier: M. P.
Pe rol se află recursul declarat de pârâta recurentă . SRL împotriva sentinței civile nr. 365/2013 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată . SRL, având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare, se constată de asemenea lipsa părților Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că la dosar reclamanta intimată a înregistrat la dosar la data de 30 iulie 2013 întâmpinare .
De asemenea, recurenta a înregistrat la data de 18 septembrie 2013 cerere de amânare.
Instanța respinge cererea de amânare formulată, având în vedere că recurenta a fost citată cu mențiunea să achite 192 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 1,5 lei.
Instanța invocă din oficiu excepția netimbrării recursului .
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară închisă probațiunea și lasă cauza în pronunțare pe excepția netimbrării.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față.
Constată că prin sentința civilă nr. nr. 365/2013 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._:
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta . SRL împotriva pârâtei . SRL.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.762,96 lei, reprezentând c/valoare factură nr._/13.03.2012, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data concilierii prealabile: 15.11.2012, până la data plății debitului.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 395 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 13.12.2012 înregistrată sub nr._, reclamanta . SRL, a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta . SRL obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: 4.762,96 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor aduse la autoturismul marca Daewoo Espero având VIN KLAJF19VITB457755, proprietatea pârâtei, 50 lei, cheltuieli de notificare, la plata dobânzii penalizatoare prevăzute de OG 13/2011 începând cu data de 15.11.2012 (data concilierii prealabile) și până la plata integrală a debitului prevăzut la petitul nr.1 al acțiunii și a cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea prezentului litigiu.
În motivarea acțiunii, reclamanta susține că a efectuat o . reparații la autovehiculul marca Dacia L., înmatriculat cu nr._, reparații acceptate la plata de către prepușii pârâtei, dovadă fiind înscrisurile anexate acțiunii. Reparațiile au fost finalizate fiind emisă factura fiscală nr._ din 13.03.2013 în sumă de 4762,96 lei, factură acceptată la plată fără rezerve de către L. D., delegata pârâtei.
După eliberarea autovehicului din service, nu s-au ridicat nici un fel de obiecțiuni cu privire la reparațiile efectuate sau impedimente legale de neefectuare a plății lucrărilor, sens în care a apreciat că pârâta urmează să facă plata lucrărilor. Astfel, solicită să se constate că în cauză creanța este certă, lichidă și exigibilă, așa cum dispun prevederile art.379 C..
Astfel, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă, cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.
Incidente în cauză sunt și dispozițiile art. 1381 Cod civil, care prevăd expres că orice prejudiciu dă dreptul la reparație, precum și cele ale art. 1385 cod civil care stipulează expres că:
(1). Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel; (2). Se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor, dacă producerea lui este neîndoielnică. (3). Despăgubirea trebuie să cuprinsă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. (4). Dacă fapta ilicită a determinat și pierderea șansei de a obține un avantaj sau de a evita o pagubă, reparația va fi proporțională cu probabilitatea obținerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a victimei.
În ceea ce privește petitul nr.2 al acțiunii, sunt incidente atât dispozițiile de drept materiale, cum sunt cele ale Codului civil reproduse anterior, cât și cele ale OG nr.13/2011 care la art. 1 pct.3 dispune: Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.
Reclamanta solicită a se observa că, înaintea promovării prezentei cereri a emis notificarea din dosarul nr. 304/2012 al B. P. I., invitând ca pe această cale, pârâta să achite debitul datorat, demers rămas fără rezultat.
Față de motivele expuse anterior, reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și să fie obligată pârâta la plata sumelor solicitate, precum și a cheltuielilor de judecată.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și audierea în calitate de martor a numitei L. D..
Pârâta, prin reprezentant legal administrator I. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând că el a efectuat personal plata către societatea reclamantă, mai exact domnului Zilinszki Z., care l-a asigurat că-i va trimite chitanța pentru stingerea creanței. Spre surprinderea sa, acesta nu numai că nu i-a trimis chitanța, dar a și făcut demersuri pentru a mai încasa încă o dată suma pretinsă.
În dovedirea susținerilor a solicitat proba cu interogatoriul administratorului reclamantei și proba testimonială.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea probei testimoniale solicitate de către pârâtă, ca inadmisibilă, apreciind că până la . Noului Cod de procedură civilă, probațiunea cu martori rămâne neschimbată, teza probatorie dovedind mai mult abuzul de încredere, faptă pentru care partea adversă nu a promovat nici un demers.
A fost ascultat în instanță administratorul reclamantei și a fost luat interogatoriul societății pârâte.
A fost audiată în calitate de martor numita L. D., delegata pârâtei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părți a intervenit un contract de prestări servicii, în baza căruia reclamanta a efectuat o . reparații la autoturismul proprietatea pârâtei.
Pentru reparațiile efectuate, reclamanta a întocmit factura însușită de către pârâtă, în cuprinsul căreia este înscrisă și suma reprezentând contravaloarea reparațiilor.
Cu factura acceptată, reclamanta face dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva pârâtei.
Deși a invocat plata creanței, reprezentantul pârâtei nu a fost în măsură să producă dovezi în acest sens, reprezentantul reclamantei, negând în declarația dată în instanță faptul că ar fi primit personal banii de la administratorul pârâtei.
Nici pe baza declarației martorei L. D., nu s-a putut reține stingerea obligației prin plată.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 1270 NCC, potrivit cu care actul juridic civil se impune părților întocmai ca legea, și al art.1516 alin 1 NCC, potrivit căruia creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, acțiunea reclamantei urmează a fi admisă, iar pârâta obligată la plata sumei de 4.762,96 lei, reprezentând c/valoare factură nr._/13.03.2012.
Reclamanta este îndreptățită și la plata daunelor interese moratorii, sub forma dobânzii legale de la scadența facturii și până la plata efectivă. Având în vedere principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, reclamantei i s-a acordat dobânda legală, așa cum a solicitat, de la 15.11.2012.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reclamantei i s-au acordat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii.
Din actele de la dosar, tribunalul constată că pentru termenul din 9.05.2013, recurenta a a fost citată cu mențiunea că are obligația să achite 192 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 1,5, însă nu s-a conformat acestei dispoziții.
Întrucât recurenta nu a făcut dovada avansării taxelor judiciare aferente recursului, în temeiul prevederilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 32 și 35 din Ordinul nr. 760/C/1999, se va anula ca netimbrat recursul.
Pentru aceste motive.
În numele legii,
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta recurentă . SRL împotriva sentinței civile nr. 365/2013 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată . SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.09.2013.
Președinte, D. C. | Judecător, A. C. P. președintele secției | Judecător, C. C. |
Grefier, M. P. |
Redactat/Tehnoredactat DC/2 exemplare/2.10.2013
Judecător fond: L. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1254/2013. Tribunalul ALBA | Pretenţii. Decizia nr. 941/2013. Tribunalul ALBA → |
|---|
