Pretenţii. Decizia nr. 1465/2013. Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii comerciale / 2013

Decizia nr. 1465/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 8742/176/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

DECIZIA Nr. 1465/R/2013

Ședința publică de la 28 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. M. C.

Judecător F. Ș.

Judecător C. L.

Grefier G. M. P.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta . împotriva sentinței civile nr. 1602/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații P. C. și P. M., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării din data de 14.11.2013 și apoi în încheierea de amânare ulterioară a pronunțării din data de 21.11.2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.12.2012 sub dosar nr._ reclamanții Pterus C. și P. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele R. B. SA și R. B. SA – Agenția A. ca prin hotărâre judecătorească:

I.Să se constate nulitatea absolută parțială a convenției de credit nr. RFI_ din data de 22.04.2008 încheiat între părți, în ceea ce privesc următoarele clauze:

- art. 3.1pct 2- după primul an de creditare, cu o dobândă inițială fixă „ pentru următorii ani de creditare, împrumutatul va opta, la fiecare dată de aniversare a creditului, pentru una din următoarele variante de dobândă aniversară: a) dobânda aniversară fixă pentru un an de creditare; b) dobândă aniversară fixă pentru 3 ani de creditare; c) dobândă aniversară revizuibilă pentru un an de creditare” și art. 3.2” împrumutatul trebuie să-și exercite opțiunea pentru oricare din variantele de dobândă aniversară menționate la art. 3.1 pct 2) la fiecare dată de aniversare a creditului, prin semnarea unu act adițional la prezentul contract. În cazul în care împrumutatul nu își exercită opțiunea în termenul și modalitatea menționată, va datora Băncii dobânda aniversară revizuibilă pentru un an de creditare în condițiile art. 3.1 pct 2 lit c”

- art.3.3 „Rata anuală a dobânzilor aniversare aplicabile”

- art.3.7 „Rata anuală a dobânzii în vigoare în momentul exercitării opțiunii va putea fi modificată de către Bancă în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica a de creditare a Băncii”

- art 3.14 – „ Pentru monitorizarea de către Bancă a utilizării/rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta în baza contractului de credit. Împrumutatul datorează lunar Băncii un comision de administrare de 0,15% calculat prin aplicarea procentului la soldul creditului”

- art.4.4 Valoarea ratelor se poate modifica ca urmare a ratei dobânzii curente în condițiile art. 3.1”;

- art. 4.6 ” Dacă în contul curent nu există disponibil suficient pentru stingerea obligației de plată scadentă, Banca la libera sa apreciere, are dreptul, dar nu și obligația, de a debita cu sume corespunzătoare orice alt cont de disponibilități sau depozit (chiar neajuns la termen) al împrumutatului, în scopul efectuării plăților datorate”;

- Împrumutatul acceptând faptul că graficul de rambursare se poate modifica unilateral de către Bancă în mod corespunzător modificării ratei dobânzii)”;

- Clauzele contractuale la care se referă la debitoarea automată a conturilor reclamanților, prevăzute în prezentul contract de credit la art. 4.5 și 4.6

- Clauzele referitoare la asigurări, art. 5.5 din convenția de credit;:

- Clauzele contractuale din art. 3.4, care prevăd calculul dobânzii anuale raportat la o perioadă de 360 de zile.

II. Să se dispună desființarea clauzelor contractuale menționate la pct. 1

III. Să se dispună desființarea scadențarului intitulat” Grafic de rambursare” emis la data de 23.04.2008 de . – Agenția A. I. și refacerea acestuia prin eliminarea așa zisului comision de administrare și refacerea coloanei” Suma totală de plată” în care să se consemneze doar anuitatea fixă stabilită.

IV Obligarea pârâtelor în solidar, să restituie diferențele de sumă încasate până în prezent dintre dobânda stabilită inițial de 5,5 % pe an și dobânda variabilă stabilită discrepanțelor de bancă, după primul an de creditare, percepute din al doilea an de creditare și până n momentul actual;

V. Obligarea pârâtelor, în solidar, să restituie sumele încasate până în prezent cu titlu de comision de administrare, așa cum a fost încasat acest comision de către bancă prin numirea acestuia din comision de risc în comision de administrare din momentul încheierii contractului( 22.04.2008) și până la constatarea nulității absolute parțiale a contractului, precum și în continuare, până când pârâta va reface Graficul de rambursare emis la 22.04.2008 și va înceta încasarea Comisionului de administrare prevăzut la art. 3.14

VI. Să se dispună, odată cu introducerea acțiunii, restabilirea dobânzii fixe inițiale de 5,5% pe an.

VII Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanții precizează că la data de 22.04.2008 s-a încheiat între părți contractul de credit nr.RFI_ având ca obiect acordarea de către R. B. S.A. – Agenția A. a unui credit în valoare de 41 902 CHF din care 31 352 CHF pentru achitarea facilității acordate de R. B. S.A. – Agenția A. împrumutatului prin contractul de credit pentru persoane fizice – RFI_; 9648 CHF pentru nevoi personale nenominalizate ; 902 CHF pentru achitarea comisionului de procesare datorat în baza contractului atacat, urmând a fi rambursat în 408 luni, de la data utilizării creditului până la scadența finală. Au mai arătat reclamanții că deși dobânda curentă stipulată în contract, în cuantum de 5,5 % pe an a fost fixă. la art. 3.1 pct 2 se menționează că după primul an de creditare, cu o dobândă inițială fixă „ pentru următorii ani de creditare, împrumutatul va opta, la fiecare dată de aniversare a creditului, pentru una din următoarele variante de dobândă aniversară: a) dobânda aniversară fixă pentru un an de creditare; b) dobândă aniversară fixă pentru 3 ani de creditare; c) dobândă aniversară revizuibilă pentru un an de creditare” și art. 3.2” împrumutatul trebuie să-și exercite opțiunea pentru oricare din variantele de dobândă aniversară menționate la art. 3.1 pct 2) la fiecare dată de aniversare a creditului, prin semnarea unu act adițional la prezentul contract. În cazul în care împrumutatul nu își exercită opțiunea în termenul și modalitatea menționată, va datora Băncii dobânda aniversară revizuibilă pentru un an de creditare în condițiile art. 3.1 pct 2 lit c.

De asemenea reclamanții au arătat că, având în vedere că, după primul an de creditare nu au convenit cu banca modificarea ratei dobânzii, aceasta a modificat și aplicat în mod unilateral dobânda prevăzută la art. 3.2 pct.2 lit c, adică „ dobânda revizuibilă pentru un an de creditare.

Reclamanții apreciază că banca a inserat în contract clauze abuzive care nu sunt concordante cu dobânda fixă a împrumutului. Astfel cu privire la art. 3.1 alin. 2, art. 3.2, art.3.3 și art. 3.7 din contract, aceste clauze sunt abuzive, deoarece clauzele contractului trebuie să fie clare, concise, fără echivoc și trebuie interpretate în favoarea consumatorului, potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din Legea 193/2000

Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. La alin. 2 se arată că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a

fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor legii menționate anterior pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant.

Mai arată că în baza art. 6 din Legea 193/2000 clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.

În susținere se mai precizează că în cazul contractului ce face obiectul prezentei cauze, la data încheierii lui, reclamaților nu li s-a dat posibilitatea de a negocia vreo clauză din contract, acesta fiind în întregime un contract cu clauze prestabilite de prestatorul de servicii financiare, pe care consumatorul nu a avut posibilitatea să le modifice sau să le înlăture ci doar să se informeze. Astfel clauza privind comisionul de administrare menționat la pct. 3.14 din Contract, de 0,15%, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență pe toată perioada de derulare a convenției de credit, a fost prestabilit de prestatorul de servicii financiare, fără să se negocieze cu consumatorul. Potrivit clauzei de la pct. 3.14 comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta în baza contractului de credit, în condițiile în care conform art. 7 din contract sunt considerate cazuri de culpă atât neachitarea de către împrumutat/codebitor a sumelor datorate, la termenele, în condițiile și cuantumurile stabilite în contract, lit. a), cât și utilizarea de către împrumutat a creditului pentru o altă destinație decât cea aprobată de bancă, lit. b).In baza prevederilor art. 8 din Contract, la apariția oricărui caz de culpă, inclusiv a celor menționate în aliniatul anterior, precum și pentru încălcarea oricăror alte obligații contractuale banca este îndreptățită să declare scadența anticipată a creditului, notificând aceasta împrumutatului și codebitorului în prealabil, în scris. De la data scadenței anticipate se pierde beneficiul rambursării creditului în rate, soldul creditului, dobânzile și comisioanele calculate și neachitate devenind „sumă restantă" pentru care împrumutatul datorează dobânda majorată prevăzută la art. 3.11 din contract.

Reclamanții mai arată că împrumutatul este obligat să plătească atât comisionul de administrare, indiferent de conduita sa contractuală, cât și o dobândă majorată la apariția oricărui caz de culpă, inclusiv a celor menționate în art. 7 lit. a) și c), precum și pentru încălcarea oricăror alte obligații contractuale.

Apreciază că perceperea comisionului de administrare este total nejustificată, cu atât mai mult cu cât contractul nu definește în ce constă monitorizarea și nici care este conduita băncii în condițiile în care împrumutatul își îndeplinește obligațiile. Comisionul de administrare nu reprezintă altceva decât o dobândă mascată, percepută în mod abuziv de către bancă. Chiar dacă în contract este prevăzută posibilitatea ca banca să renunțe temporar la încasarea comisionului de administrare, nu sunt menționate condițiile în care se poate realiza această renunțare, astfel că măsura apare total discreționară pentru bancă și în detrimentul intereselor împrumutatului. Nu sunt menționate în contract, de asemenea, nici criteriile după care va analiza anual oportunitatea renunțării la încasarea comisionului de administrare și nici condițiile în care banca va renunța la încasarea lui.

Reclamanții apreciază că plata comisionului de administrare nu are temei legal, fiind fundamentată pe o clauză abuzivă, acesta fiind plătit fără a fi datorat.

În drept au fost invocate prev. art.969,970,948 pct3, 964,966,968 C.civ. art. 274 C.pr.civ. art.1 alin. 1 și 2, art. 4 și urm. din Legea 193/2000 art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 9/3 lit g) pct. 1 și 3 din OG 21/1992, pct. 3 lit g din OG21/1992, art. 18 din Legea 190/1999, Ordinul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului nr. 922/2007 și art. 3 pct.1 din Directiva nr. 93/13/CEE

În susținerea cererii reclamanții au depus la dosar, în copie,: convenția de credit nr.RFI_ din 22.04.2008, grafic de rambursare, contract de ipotecă, polița de asigurare . nr._, sentințe civile, ca practică judiciară.

La data de 21.02.2013 pârâta R. B. SA a depus la dosar întâmpinare prin care solicită pe cale de excepție:

- admiterea excepției netimbrării cu consecința anulării capetelor de cerere IV și V ca netimbrate;

- admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune față de pretențiile solicitate de reclamanți prin capetele de cerere IV și V pentru sumele achitate până la data de 28.12.2009 care sunt prescrise în raport cu data promovării cererii de chemare în judecată, respectiv data de 28.12.2012și, pe cale de consecință respingerea acțiunii ca fiind prescrisă cu privire la pretențiile pe perioada menționată;

- admiterea excepției lipsei calității procesuale de folosință a R. B. SA Agenția A. și pe cale de consecință respingerea acțiunii formulate împotriva acesteia;

- pe fondul cauzei, respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată.

Pârâta apreciază că petitele IV și V din cererea de chemare în judecată reprezintă cerere în pretenții, astfel ca se impune timbrarea acestor capete de cerere la valoarea solicitată potrivit dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 146/1997.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune față de pretențiile solicitate de reclamanți prin capetele de cerere IV și V pentru sumele achitate până la data de 28.12.2009 care sunt prescrise în raport cu data promovării cererii de chemare în judecată, respectiv data de 28.12.2012, pârâta R. B. SA apreciază că a intervenit prescripția

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale de folosință a R. B. SA Agenția A., precizează că aceasta nu are personalitate juridică fiind doar un punct de lucru al societății mamă și nu are posibilitatea de a sta în judecată în nume propriu.

Pe fondul cauzei arată că la data de 22.04.2008 s-a încheiat între părți contractul de credit nr.RFI_ având ca obiect acordarea de către R. B. S.A. – Agenția A. a unui credit în valoare de 41 902 CHF din care 31 352 CHF pentru achitarea facilității acordate de R. B. S.A. – Agenția A. împrumutatului prin contractul de credit pentru persoane fizice – RFI_; 9648 CHF pentru nevoi personale nenominalizate ; 902 CHF pentru achitarea comisionului de procesare datorat în baza contractului atacat, urmând a fi rambursat în 408 luni, de la data utilizării creditului până la scadența finală.

Potrivit art. 3.14 din contractul de credit nr RFI_ /22.04.2008 "Pentru monitorizarea de către banca a utilizării/rambursării creditului, precum si a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta in baza contractului de credit, împrumutatul datorează lunar băncii un comision de administrare de 0.15% ce se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului. Suma de plata rezultata urmează a fi achitate la data scadentei fiecărei rate lunare începând cu al doilea an de creditare, in funcție de politica de creditare a băncii, de evoluția pieței de credit sau de serviciul datoriei împrumutatului, banca poate renunța la încasarea comisionului de administrare pentru anul de creditare in curs. Decizia băncii de

renunțare la încasarea comisionului va fi comunicata in scris împrumutatului pana la data scadentei primei rate aferente anului respectiv de creditare, banca va analiza anual oportunitatea renunțării la încasarea comisionului de administrare."

Mai învederează că prevederile cuprinse în art.3.14 citate mai sus nu

constituie clauza abuziva în sensul prevederilor Legii 193/2000, așa cum în mod eronat susțin reclamanții, criticile aduse de aceștia raportat la prevederile art.4 alin 1 si 2 din Lege fiind total nefondate.

Referitor la negocierea clauzei contractuale criticate de reclamanți, pârâta precizează că contractul a fost însușit de către client prin semnătura, ceea ce presupune ca a fost citit și acceptat; or, art. 969 cod civil consacra legislativ principiul conform căruia pacta sunt servanda - un contract legal făcut are putere de lege a părtilor. Cu atât mai mult acest principiu trebuie aplicat contractelor de credit bancar, ce se încheie numai in condiții speciale de validitate - forma scrisa obligatorie, capacitate deplina de exercițiu, consimțământ, cauza, si pe care legiuitorul le califica drept titluri executorii prin dispozițiile art. 120 din OUG 99/2006. Simplul caracter standard al unei clauze nu echivalează cu caracterul abuziv al acesteia, reclamanților aplicându-li-se aceleași condiții de creditare aplicate de către banca tuturor clienților săi. Contractele de credit bancar sunt calificate in doctrina si in practica drept contracte standardizare, dar acest caracter al lor nu poate fi interpretat ca fiind prin sine însuși abuziv și nici de natura a împiedica negocierea intre părțile contractante: împrumutații au avut posibilitatea negocierii clauzelor contractuale, in acest sens banca adoptând o procedura de soluționare a cererilor de negociere a clauzelor contractele încă din 2007 (cod 11.13.1.01 -20).

În drept au fost invocate prev. art. 115 C., art. 43 din Legea 31/1990, art. 1169 C. civ.

În probațiune, s-au depus înscrisuri.

Prin sentința nr. 1602/2013 pronunțată de Judecătoria A. I., instanța a respins excepția netimbrării invocată de pârâta R. B. S.A

A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele achitate până la data de 28.12.2009, invocată de invocată de pârâta R. B. S.A

A constatat prescris dreptul reclamanților de a solicita restituirea sumelor achitate până la data de 28.12.2009.

A admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei R. B. S.A. – AGENȚIA A.., invocată de pârâta R. B. S.A

A anulat acțiunea formulată de reclamanții P. C. și P. M., ambii cu domiciliul în Zlatna, ., jud. A., în contradictoriu cu pârâta R. B. S.A. – AGENȚIA A. cu sediul în A. I., Piața I.C. B., nr. 20, jud. A. ca fiind introdusă față de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții P. C. și P. M., ambii cu domiciliul în Zlatna, ., jud. A., în contradictoriu cu pârâta R. B. S.A., cu sediul în București, Piața Charles de Gaulle, nr. 15, Sectorul 1, și în consecință:

1. a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de credit nr. RFI_/22.04.2008 încheiată între părți în privința următoarelor clauze:

- art. 3, pct.3.2, pct. 3.3 și pct. 3.7 din secțiunea „Costuri”

2. a desființat clauzele contractuale din contractul de credit nr. RFI_/22.04.2008, menționate la pct. 1. și planul de rambursare în ce privește aceste clauze contractuale.

A obligat pârâta R. B. S.A. să restituie către reclamanți diferențele de sumă dintre dobânda stabilită inițial de 5,5% pe an și dobânda variabilă stabilită unilateral de bancă încasate de la data de 28.12.2009 și până la data stabilirii unor indici obiectivi privind calculul dobânzii variabile, sumele vizând cel mult perioada cuprinsă între data de 28.12.2009 și 28.12.2012 - data introducerii acțiunii -.

A respins restul capetelor de cerere.

A obligat pârâta R. B. S.A. la plata către reclamanți a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 22.04.2008 între părți s-a încheiat contractul de credit nr. RFI_ (f. 20.28), conform căruia creditul obținut de reclamanți este de 41.902 CHF.

Potrivit art. 3.2 din contractul de credit, împrumutatul trebuie să-și exercite opțiunea pentru oricare dintre variantele de dobândă aniversară menționate la art. 3.1, pct. 2) la fiecare data de aniversare a creditului, prin semnarea unui act adițional la prezentul contract. În cazul în care împrumutatul nu își exercită opțiunea în termenul și modalitatea menționate, va datora Băncii dobânda aniversară revizuibilă pentru un an de creditare, în condițiile art. 3.1, pct. 2), lit. c.

Art. 3.3 din contract prevede că: „ rata anuală a dobânzilor aniversare aplicabile, menționate la art. 3.1 pct. 2 va fi cea în vigoare la momentul exercitării opțiunii. În cazul prevăzut la art. 3.2 dobânda aniversară revizuibilă pentru un an aplicabilă va fi cea în vigoare la momentul datei de aniversare a creditului, dobândă ce va fi afișată la sediile băncii.”

Conform art. 3.7 din contractul de credit, în cazul în care Împrumutatul optează pentru dobânda aniversară fixă pentru un an sau după caz, 3 ani, Rata anuală a dobânzii, în vigoare în momentul exercitării opțiunii va rămâne fixă până la următoarea data de aniversare a creditului. În cazul în care Împrumutatul optează pentru dobânda aniversară revizuibilă, Rata anuală a dobânzii în vigoare la momentul exercitării opțiunii va putea fi modificată de către bancă în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de credite a băncii, urmând ca Rata dobânzii să fie adusă la cunoștința Împrumutatului în modalitățile menționate în “Condițiile Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare.”

Potrivit art. 3.14 –„Pentru monitorizarea de către Bancă a utilizării/rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta în baza contractului de credit. Împrumutatul datorează lunar Băncii un comision de administrare de 0,15% calculat prin aplicarea procentului la soldul creditului”

Art.4.4 din contract prevede că valoarea ratelor se poate modifica ca urmare a ratei dobânzii curente în condițiile art. 3.1 iar în art.. 4.6 se reține că ” Dacă în contul curent nu există disponibil suficient pentru stingerea obligației de plată scadentă, Banca la libera sa apreciere, are dreptul, dar nu și obligația, de a debita cu sume corespunzătoare orice alt cont de disponibilități sau depozit (chiar neajuns la termen) al împrumutatului, în scopul efectuării plăților datorate”;

Art. 11.1 arată că „împrumutatul acceptând faptul că graficul de rambursare se poate modifica unilateral de către Bancă în mod corespunzător modificării ratei dobânzii)”;

Prin acțiune reclamantul contestă și clauzele contractuale la care se referă la debitoarea automată a conturilor reclamanților, prevăzute în prezentul contract de credit la art. 4.5 și 4.6.

Art. 5.5 din contract arată că „bunurile imobile aduse în garanție conform art. 5.1 vor fi asigurate pe toată durata creditului la o Societate de asigurare agreată de bancă. Polițele de asigurare se vor încheia ca regulă în moneda creditului. Polițele de asigurare vor fi cesionate în favoarea Băncii. Suma asigurată va fi cel puțin egală cu valoarea evaluată a apartamentelor/construcțiilor ce fac obiectul garanțiilor”.

Potrivit art. 3.4 din contract, în scopul calculării dobânzii se consideră anul de 360 de zile și luna de 30 de zile.

Prin art. I la actul adițional la contractul de credit (f. 149 / 151), părțile au convenit că Împrumutatul datorează băncii o dobândă variabilă ce se calculează prin aplicarea formulei de calcul: D= C*Rd-n/N unde:

D- dobânda lunară,

C – capitalul asupra căruia se calculează dobânda, respective soldul creditului

Rd – rata anuală a dobânzii curente

n – nr de zile din luna(30)

N- numărul de zile din an (360)

Rata dobânzii aniversare revizuibilă Rd = LIBOR 6 luni(CHF) + marja băncii de 6,31 puncte procentuale.

Dispozițiile art.969 din Codul civil conferă putere de lege contractelor legal făcute, ceea ce înseamnă ca legea recunoaște forță deplina doar contractelor legale făcute.

Potrivit art.948 din Codul civil condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.

Conform art.968 din Codul civil cauza este nelicită când este prohibită de legi și când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.

Cauza unui contract sinalagmatic, cum este contractul de credit în speță, este formată din doua componente și este diferită pentru cele două parți care contractează. Pentru banca cauza proximă sau scopul imediat o reprezintă restituirea împrumutului, iar scopul mediat constă în motivul determinant al încheierii contractului de împrumut, or pentru bancă motivul determinant al încheierii contractului de credit îl constituie obținerea de profit. Pentru împrumutat, scopul imediat îl constituie obținerea de bani, iar scopul mediat lor banilor în interes personal.

Apoi, una din condițiile de valabilitate a cauzei este ca aceasta să fie licită și morală.

Art.966 din Codul civil prevede că obligația nelicită nu poate avea nici un efect, iar art.968 din Codul civil stabilește: „Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice”.

Potrivit art.14 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil si Codului de procedură civilă.

În concluzie, ori de câte ori un consumator este prejudiciat prin încheierea unui contract datorită încălcării prevederilor Legii nr.193/2000, el are dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu dispozițiile Codului Civil și Codului de procedură civilă. Încheierea unui contract cu încălcarea Legii nr.193/2000 face ca acel contract să aibă o cauză ilicita, iar cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului.

Analizând clauzele contractuale invocate în acțiunea introductivă, raportat la cele anterior menționate, instanța retine următoarele:

Potrivit art.4 alin. 1 din Legea nr.193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, prin care a fost transpusă Directiva 84/450/CE, o clauză contractuală ce nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerinței bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor comerciale sau numai una din clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

În privința clauzelor contractuale prevăzute la art. 3, pct.3.2, pct. 3.3 și pct. 3.7 din secțiunea „Costuri” instanța reține că împrumutatul trebuie să-și exercite opțiunea pentru oricare dintre variantele de dobândă aniversară menționate la art. 3.1 pct. 2) la fiecare data de aniversare a creditului, prin semnarea unui act adițional la prezentul contract. În cazul în care împrumutatul nu își exercită opțiunea în termenul și modalitatea menționate, va datora Băncii dobânda aniversară revizuibilă pentru un an de creditare, în condițiile art. 3.1, pct. 2), lit. c. iar conform art. 3.7 din contractul de credit, în cazul în care Împrumutatul optează pentru dobânda aniversară fixă pentru un an sau după caz, 3 ani, Rata anuală a dobânzii, în vigoare în momentul exercitării opțiunii va rămâne fixă până la următoarea data de aniversare a creditului. În cazul în care Împrumutatul optează pentru dobânda aniversară revizuibilă, Rata anuală a dobânzii în vigoare la momentul exercitării opțiunii va putea fi modificată de către bancă în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de credite a băncii, urmând ca Rata dobânzii să fie adusă la cunoștința Împrumutatului în modalitățile menționate în “Condițiile Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare”.

Instanța a apreciat aceste clauze antemenționate sunt abuzive și prin urmare sunt lovite de nulitate absolută având în vedere următoarele:

Atâta timp cât în contractul inițial părțile au stabilit dobânda contractului de credit ca fiind fixă de 5,5%, în primul an ca apoi împrumutatul să opteze pentru una din variantele de dobândă aniversară prevăzută de art. 3.1 în condițiile art. 3.2 și art. 3.7 se apreciază că aceste clauze contractuale în ansamblul sunt abuzive prin necircumstanțierea decât în parte a elementelor care-i permit băncii modificarea unilaterala a dobânzii curente contractuale.

Prin neindicarea niciunui criteriu care sa-i dea băncii acest drept de a determina unilateral dobânda de referință a Băncii, lăsând la libera sa apreciere majorarea acestei părți componente a dobânzii, aceasta clauza încalcă prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa îl prejudicieze pe consumator.

Această modalitate de exprimare face ca respectiva clauza sa fie interpretata doar in favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca majorarea este judicios dispusa și daca era necesara si proporționala scopului urmărit.

În măsura în care banca interpretează clauzele contractuale doar în favoarea sa, fără să se raporteze la un indicator obiectiv stabilit de comun acord cu împrumutatul, această interpretare excede limitele teoriei impreviziunii și este contrară cerințelor bunei credințe.

Art.6 din Legea nr.193/2000 prevede următoarele: clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.

Acest art.6 nu reprezintă altceva decât transpunerea efectelor nulității absolute în Legea nr.193/2000, deoarece nulitatea reprezintă o sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.

La judecarea cauzei se va avea în vedere și interpretarea pe care a dat-o Curtea de Justiție a Comunitarii Europene articolului 6 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive, articol ce a fost transpus în art.6 din Legea nr.193/2000. Astfel, în cauza C-243/08 Pannon GSM Zrt împotriva E. Sustikne G. și cauza Marciano Quintero, C - 240/98, Curtea a stabilit ca art.6 alin.1 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din data de 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că o clauză contractuală abuzivă nu creează obligații pentru consumator și nu este necesar în acest sens ca respectivul consumator să fi contestat în prealabil cu succes o astfel de clauză. De asemenea, s-a mai dispus că instanța națională are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de îndată ce dispune de elemente de drept și de fapt necesare în acest sens, iar atunci când consideră că o astfel de clauză este abuzivă nu o aplică.

Instanța a reținut că între părțile din prezenta cauză s-a încheiat Actul adițional la contractul de credit nr. RFI_ ( fila 149 - 151 dosar ), act adițional însușit de reclamanții din prezenta cauză prin semnarea acestuia și care nu a fost atacat în prezenta cauză.

Prin acest act adițional, părțile au suplinit deficiențele contractuale în sensul că au indicat indici obiectivi de calcul a ratei dobânzii aniversare.

Din actul depus la dosar nu rezulta data de la care acesta a intrat în vigoare și a început să producă efecte.

Oricum, prin depunerea acestui înscris la dosar acesta a dobândit dată certă, în lipsa altor dovezi sub acest aspect.

Raportat la cele reținute mai sus nu se impune stabilirea dobânzii pe toată perioada de creditare la un nivel de 5,5 % astfel cum a fost aceasta stabilită în momentul semnării convenției, câtă vreme dobânda la contractul de credit nr. RFI_ a fost stabilită ca fiind variabilă.

Raportat la voința părților exprimată prin actul adițional, dobânda va fi cea stabilită prin Actul adițional la contractul de credit nr. RFI_ ( fila 149 - 151 dosar ).

În condițiile în care părțile nu au făcut dovada că actul adițional a fost încheiat anterior introducerii acțiunii și în condițiile în care prin acțiune s-a solicitat obligarea pârâtei să restituie către reclamanți diferențele de sumă dintre dobânda stabilită inițial de 5,5% pe an și dobânda stabilită discreționar de către bancă după primul an de creditare până la momentul introducerii acțiunii, instanța va obliga pârâta R. B. S.A. să restituie către reclamanți diferențele de sumă dintre dobânda stabilită inițial de 5,5% pe an și dobânda variabilă stabilită unilateral de bancă încasate de la data de 28.12.2009 și până la data stabilirii unor indici obiectivi privind calculul dobânzii variabile, sumele vizând cel mult perioada cuprinsă între data de 28.12.2009 și 28.12.2012 - data introducerii acțiunii -.

Conform art.4 alin. 1 din Legea nr.193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, prin care a fost transpusă Directiva 84/450/CE, o clauză contractuală ce nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerinței bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Instanța a arătat că pentru a se declara abuzivă o clauză contractuală trebuie să fie îndeplinite cumulative două cerințe:

clauza contractuală nu a fost negociată direct cu consumatorul.

2. clauza contractuală, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerinței bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Raportat la aceste prevederi legale, instanța reține că nu au caracter abuziv prevederile contractuale prevăzute de art. 3.4, 3.14, art. 4.4, art. 4.5, art 4.6, art. 5,5, art. 11.1.

Instanța a constatat că aceste clauze contractuale conțin dispoziții exprese și neechivoce care stabilesc anumite drepturi și obligații ale părților, drepturi și obligații acceptate de către părți prin încheierea contractului de credit.

Aceste clauze contractuale au fost redactate într-o manieră care permite înțelegerea acestora de către orice persoană, nici una din expresiile folosite nefiind formulări abstracte, fiind folosiți termini preciși și ușor de înțeles.

De asemenea, nu se creează prin inserarea acestor clauze în detrimentul consumatorului și contrar cerinței bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Mai mult decât atât reglementarea în convenție a unui comision de administrare nu poate fi primită ca fiind o clauză abuzivă, în condițiile în care, potrivit legislației în vigoare se recunoaște băncilor dreptul de a percepe un astfel de comision.

Prin urmare instanța a apreciat că în ceea ce privește aceste clauze contractuale nu se poate reține existența dezechilibrului semnificativ al drepturilor și obligațiilor asumate și nu se impune constatarea că aceste clauze sunt abuzive și prin urmare nule, astfel încât nu se impune eliminarea acestora din contractul de credit și nici restituirea comisionului de administrare perceput la momentul încheierii contractului de credit și pe cale sde consecință nici refacerea graficului de rambursare cu privire la acest aspect.

Față de cele de mai sus, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții P. C. și P. M., ambii cu domiciliul în Zlatna, ., jud. A., în contradictoriu cu pârâta R. B. S.A., cu sediul în București, Piața Charles de Gaulle, nr. 15, Sectorul 1, și în consecință:

1. a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de credit nr. RFI_/22.04.2008 încheiată între părți în privința următoarelor clauze:

- art. 3, pct.3.2, pct. 3.3 și pct. 3.7 din secțiunea „Costuri”

2. a desființat clauzele contractuale din contractul de credit nr. RFI_/22.04.2008, menționate la pct. 1. și planul de rambursare în ce privește aceste clauze contractuale.

A respins restul capetelor de cerere.

Potrivit art. 276 C.pr.civ. instanța a obligat pârâta R. B. S.A. la plata către reclamanți a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu de avocat acordat proporțional cu soluția de admitere în parte.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs R. B. SA solicitând instanței ca prin decizia ce o va pronunța sa dispună: modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii în tot a acțiunii.

În expunerea de motive, în esență, se aduc următoarele critici de nelegalitate:

În primul rând, soluția instanței de fond este nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. întrucât nu cuprinde motive în fapt și în drept pe care se bazează, fiind fundamentată doar pe afirmațiile reclamanților intimați care nu au produs nici o probă în sprijinul celor afirmate, fără a avea în vedere apărările recurentei din Întâmpinarea nr. 792/20.02.2013 și înscrisurile depuse în probațiune, în speță Notificarea nr._/2009.

Prima instanță apreciază în mod greșit că cele 3 clauze prevăzute de art. 3.2, 3.3 și 3.7 ar avea caracter abuziv pentru că nu prezintă decât în parte elementele care-i permit băncii modificarea unilaterală a dobânzii, deși recurenta a demonstrat prin întâmpinare și prin înscrisurile depuse în probațiunea, că cele 3 clauze sunt redactate de o manieră clară și concisă care nu lasă loc de interpretări, reclamanții fiind cei care decid tipul de dobândă care li se aplică.

Susține că prin notificarea_, în conformitate cu OUG 174/2008, reclamanții intimați au fost înștiințați despre modalitatea de aplicare a dobânzii revizuibile, în cazul în care nu-și exprimat opțiunea pentru nici una din dobânzile mai sus enumerate, cât și despre formulat de calcula a dobânzii revizuibile.

Arată că instanța de fond a analizat superficial cauza, pronunțând o soluție nelegală

Recurenta reinterează aspectele invocate și la fondul cauzei referitoare la legalitatea clauzelor 3.2, 3.3 și 3.7

Susține că la data contractării creditului în discuție (22.04.2008), adică înainte de intrare în vigoare a OUG 174/2008 nu era prevăzută obligația legală a băncii de a preciza și descrie formula de calcul.

Învederează că simplul fapt că în cuprinsul contractului a fost folosită sintagma „evoluția pieței financiare” și nu au fost enumerați și definiți toți factorii ce ar putea determina modificarea dobânzii, se datorează caracterului complex și divers al acestuia, precum și gradului ridicat de tehnicitate, specializarea termenilor respectivi.

Susține că prin notificarea sus menționată, li s-a adus la cunoștința reclamanților componentele și modul de calcul al dobânzii, astfel că acea clauză criticată, cu referire la evoluția pieței financiare nu a produs nici o clipă efecte între data semnării contractului și data intrării în vigoare a actului adițional.

În subsidiar, dacă se va menține soluția instanței de fond, solicită a se preciza cu exactitate perioada pentru care banca a fost obligată să restituie reclamanților diferențele de sumă dintre dobânda stabilită inițial de 5,5% p.a și dobânda variabilă stabilită unilateral de bancă, apreciind că soluția instanței de fond privind restituirea sumei menționate este echivocă.

Susține că instanța de fond a cercetat superficial dosarul, reținând eronat că din actul depus la dosar nu rezultă data de la care actul adițional a intrat în vigoare.

În drept, art. 304 pct. 7, pct. 9 și art. 304 indice 1, art. 969, 970, 1169, 1584 Cod Civil și art. 120 din OUG 99/2006 și Legea 193/2000, Anexa A la aceasta și OUG 174/2008.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma criticilor expuse, dar și din oficiu, în baza art 304 indice 1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse:

Contrar celor reținute de către recurentă, soluția instanței de fond este judicioasă, fiind rezultatul unei corecte raportări a stării de fapt la textele de lege.

Astfel, modul de aplicare al dobânzii revizuibile și formula de calcul nu sunt reglementate în contractul încheiat între părți, fiind irelevantă notificarea băncii din acest punct de vedere.

Așa cum a reținut și instanța de fond, în contractul inițial nu s-au circumstanțiat decât în parte elementele care îi permit băncii modificarea unilaterală a dobânzii contractuale.

Judecătorul fondului a arătat care este motivul pentru care respectiva clauză este abuzivă, a indicat textul de lege precum și legislație comunitară.

În mod corect a reținut judecătorul fondului că actul adițional încheiat între părți, în care au indicat modul de calcul al dobânzii aniversare, suplinind deficiențele contractuale nu are data intrării în vigoare.

Toate argumentele pârâtei recurente expuse la fondul cauzei cât și în recurs nu dovedesc că actul adițional depus la dosar are dată de la care se intră în vigoare. Dimpotrivă, pentru a determina data intrării în vigoare, recurenta nu face trimitere la o prevedere din act adițional ci la termenul până la care banca, în virtutea OUG 50/2010, avea obligația să asigure conformitatea contractelor cu Ordonanța, adică data de 21.09.2010.

Corect a reținut judecătorul fondului că un element esențial al contractului lipsește și că în lipsa altor dovezi, înscrisul dovedește dată certă, fără a arăta care este această dată, dar rezultă implicit că judecătorul fondului a obligat pârâta să restituie reclamanților diferența de sumă între dobânda inițială de 5,5% p.a. și dobânda variabilă stabilită unilateral de bancă, încasată de la data de 28.12.2009 și până la data stabilirii unor indici obiectivi privind calculul dobânzii.

Având în vedere că prin actul adițional de intrare în vigoare, pârâta recurentă a suplinit deficiențele contractuale, așa cum a reținut și judecătorul fondului, pârâta ar fi trebuit să depună toate diligențele pentru a dovedi instanței când s-a făcut implementare actului adițional. Ca atare, la calculul restituirii sumei se va avea în vedere momentul efectiv al implementării actului adițional.

Reținând că judecătorul fondului a pronunțat o soluție legală și temeinică și că nu există temei de modificare al ei, în baza art. 312 alin. 1 C., va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta R. B. SA împotriva sentinței civile nr. 1602/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 28.11.2013.

Președinte,

C. M. C.

Judecător,

F. Ș.

Judecător,

C. L.

Grefier,

G. M. P.

Red/Tehnored LC/2ex/13.12.2013

Jud. fond. B.M.B.

← Pretenţii. Decizia nr. 770/2013. Tribunalul ALBA		Pretenţii. Decizia nr. 188/2013. Tribunalul ALBA →

Pretenţii. Decizia nr. 1465/2013. Tribunalul ALBA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 1465/2013. Tribunalul ALBA